Aştept cu nerăbdare ziua în care vor apărea şi în Timişoara localuri fast food cu specific chinezesc. Până atunci însă m-am bucurat de ce au avut să-mi ofere străzile din Viena.

Plimbându-mă prin oraş pe stomacul gol, am primit din partea unei prietene o propunere indecentă: o gustare picantă, servită din picioare. Bineînţeles, nu mi-a spus exact despre ce este vorba, ştiind că “picant” este un cuvânt cheie care nu mă lasă indiferent

Foto credits

Am luat metroul până la Schwedenplatz, pentru ca deasupra staţiei să găsim chioşcul Happy Noodles. Foarte îngrijit şi bine iluminat, nu prea aveam cum să îl ratăm – poate şi datorită “firmei” scrise cu litere de-o şchioapă şi a meniurilor ilustrate. Înăuntru, un grup de puştani chinezi care nu conteneau să se tachineze şi să facă glume unul pe seama celuilalt, punând la încercare răbdarea bătrânelului sprinten care părea să aibă în grijă localul.

Zarva făcută nu părea să deranjeze pe nimeni: servirea a fost incredibil de rapidă, iar buna dispoziţie părea să vină la pachet. Nu ştiu dacă ceea ce am văzut a fost un simplu “show”, dar pot spune sincer că mi-a lăsat impresia că oamenii chiar fac ceva ce le place.

Am luat o porţie de piept de pui cu tăiţei şi legume şi una de piept de pui cu orez. Câte 3.5o euro fiecare. Cea cu tăiţei a primit o porţie (ne)sănătoasă de sos de chilli, iar pe cea cu orez am dres-o cu sos de soia. Pentru a încerca din ambele porţii am stabilit o regulă simplă: după două îmbucături schimbăm cutiile de carton. Şi a funcţionat de minune, deoarece orezul ar fi fost puţin cam sec fără ajutorul tăiţeilor cu legume şi al sosului de chilli, iar tăiţeii cu legume ar fi fost cam nesăraţi fără sosul de soia

Nu cred că ne-a luat mai mult de 5 minute să terminăm totul şi nu ne-a deranjat nici frigul de afară, nici faptul că am stat în picioare în timpul mesei. Curios, i-am urmărit în tot acest timp pe cei din chioşc – nu a existat niciun moment în care să nu glumească sau să nu zâmbească. Happy Noodles pe bune!