Intru acum într-o zonă de amintiri şi recunosc că am mai fost la Cătălin încă de pe vremea când era pe Ştirbei Voda. Şi erau scaune de plastic, feţe de masă galbene cu Bergenbier, coşuri de pâine de plastic (cu o pâine excelentă apropo!) şi puţini muşterii care să ştie ce bunătăţi gaseşti acolo. Era (şi este în continuare) tipul de restaurant care se promovează din burtă-n-burtă, fără să aibă nevoie de promo în vreo revistă, pe net sau să fie “la stradă”. Într-adevăr arăta ca o bodegă ceva mai răsărită, curată, cu nişte uşi mari de tablă şi un mesaj clar “Duminica – Închis!”. Îl respect foarte mult pe Cătălin că şi-a menţinut şi astăzi acest obicei cu Duminica închis, pentru că îşi respectă ziua de odihna (atât a sa, cât şi a familei sale, fiind o afacere în familie). Asta denotă că nu are acest restaurant numai pentru bani, ci mai degrabă din plăcere, ştiind când să pună punct. În afară de duminicile libere, o lună pe an toată familia îşi ia concediu si restaurantul este închis (de regulă prin Iulie-August). Mai puţin plăcut pentru clienţi şi din nou jos pălăria pentru Cătălin.

Hai că între timp au venit şi bucatele alese, urmate de varii onomatopee şi sunete ciudate din partea celor care urmau să se înfrupte pentru prima oară dintr-însele Eu am ales jumătate de ciorbă de legume (echivalentul unei porţii normale din alte părţi) şi un caşcaval pane cu cartofi prăjiţi (da, mă mai dau şi eu în bărci uneori ). Stai să o lămurim! Un caşcaval pane înseamnă de fapt patru triunghiuri generoase şi o groază de cartofi neprăjiţi din punga ce a stat prin cine ştie ce congelatoare, ci tăiaţi aşa inegali, dulci şi gustoşi! Apoi dorada şi păstrăvul abia aveau loc în platouaşele pe care puteai pune liniştit cam douăzeci de ouă umplute, şniţelul legendar cu două bucăţi generoase la fiecare juma’ de porţie şi mămăliga făcută cred în câte un ceaun pentru fiecare mîncău care trece pragul restaurantului.

Concluzionând, acest local se numără printre cele care nu pot fi vorbite decât de bine, având în vedere calitatea mâncarii şi a serviciilor, dar mai ales cantităţile enorme

Totuşi aş zice că am găsit şi două minusuri localului: în primul rând, în ultima vreme găseşti din ce în ce mai greu loc liber, iar apoi dacă iţi iei o porţie întreagă sunt şanse minime să o poţi termina – unitatea de măsură reală fiind de fapt jumătatea de porţie. Noi tare ne-am distrat când am văzut pe notă: ciorbă de legume 1.5 porţii, şniţel 3.5 porţii şi tot aşa.

Mergeţi măcar să încercaţi şi vă urez succes să găsiţi loc liber, mai ales acum când terasa este închisă!