Cei mai mulţi oameni servesc mic dejunul acasă, adesea în grabă, mai mult pentru că trebuie. Aceia dintre noi care nu pot trăi fără junk food sau pentru mâncatul în oraş este o necesitate au deja motive întemeiate să spună “pas”. Din diferite motive, de obicei având de-a face cu programul de birou sau cu lipsa timpului liber până în jurul prânzului, mic dejunul servit în oraş nu este un nărav foarte popular. Iar aici prin mic dejun nu mă refer la shaorma înfulecată la 9 dimineaţa în staţia de tramvai

Probabil că ar mai fi trecut ceva vreme până când aş fi încercat un mic dejun în oraş, dacă o sâmbătă dimineaţă geroasă nu m-ar fi prins cu garda jos în complexul studenţesc. Chiar dimineaţă nu era, ca să fim bine înţeleşi, însă ora 11 este una matinală după standardele complexului pustiit.

Nu mi-a luat mult timp să mă decid unde voi mânca, excluzând din start mâncarea de tip fast food. Tot la un fast food am ajuns, însă cu gândul de a încerca ceva mâncare gătită: 3F – fantastic fast food. Fantastică nu mi s-a părut de mult mâncarea de la 3F-ul în complex, însă măcar oamenii folosesc oale şi tigăi, ceea ce în situaţia mea era un plus.

Pentru că nu le mai trecusem pragul de luni bune (dacă nu chiar mai bine de un an) am zăbovit vreo 2 minute analizând întreaga ofertă, de la ciorbe la felurile principale şi meniurile propuse.

Mi-am adus apoi aminte cu ce treburi venisem şi am ales după nevoi: ceva săţios, nu mai scump decât o shaorma şi care să poată fi pregătit în maxim 5 minute.

Omleta completă la 3.5 lei mi s-a părut alegerea cea mai inspirată: 3 ouă, caşcaval şi şuncă. Pentru a aluneca mai bine omleta am luat şi o salată de ardei muraţi. “Salată” este puţin impropriu spus, deoarece ceea ce am primit pentru 3.3 lei a fost 2 ardei muraţi umpluţi cu varză.

După ce am primit numărul de ordine am aşteptat cam 10 minute până să am bucuria de a fi chemat la tejghea pentru a-mi ridica premiul. Deşi nu erau multe comenzi înaintea mea, nu luasem în calcul lentoarea cu care se mişcau fetele din bucătărie, între două bârfe.

În cele din urmă a venit şi izbăvirea. Mi-am recuperat tava, am aşezat-o pe masă pentru şedinţa foto, ocazie cu care nu am reuşit să trag măcar o poză decentă cu bonul fiscal care nu a vrut să fie fotogenic de nicio culoare.

Trecând la mâncare, omleta a fost săţioasă ridicându-se măcar din acest punct de vedere la aşteptările celor 3.5 lei plătiţi. Recomandarea mea este să nu o încercaţi fără vreo salată, fiind destul de fadă. Iar dacă tot luaţi o salată, luaţi ceva cât mai oţetit – ajută Ardeii mei au fost de nota 10 cu steluţă, fiind şi puţin picanţi!

Una peste alta, la preţul acesta nu cred să fi găsit ceva mai bine gătit în complex, însă vine weekend-ul şi s-ar putea să-mi călcaţi pe urme. Poate cu ocazia asta primesc sugestii şi alternative pentru un mic dejun în complex

După mai multe gustări şi recenzii publicate de gaşca FoodCrew m-am gândit să pregătesc o serie de articole, scurte, în care să compar preţul, calitatea şi cantitatea dintre 2 sau mai multe fast-food-uri din FoodCourt, Iulius Mall Timişoara.

Azi o să comparăm Grill Bison cu 3F (Fantastic Fast Food) şi la desert avem Taverna Acropole.

Meniul:

Grill Bison: Ceafă de porc, cartofi ţărăneşti şi salată de varză + apă plată – meniul 1. Piept de pui, ciuperci, orez şi curry + limonadă – meniul 2.

3F: Ciorbă de legume, piept de pui cu ardei, orez cu morcovi, salată de castraveţi cu ridichi şi brânză şi sos remulade + apă plată – meniul 3.

Preţ: 15.50 lei meniul 1, 12 lei meniul 2 şi 16.40 lei meniul 3.

Calitate: Mâncarea e gustoasă la cei 2 concurenţi şi diferenţă mare de calitate nu exista.

Cantitate: Pozele o să vorbească de la sine. În poza 1 şi 4 avem cele 2 meniuri de la Grill Bison şi în poza 2 este meniul de la 3F.

Câştigător: 3F.

Câţi dintre voi aţi mâncat la Taverna Acropole, fast-food-ul cu specific grecesc? Ştiu, e cam pustiu în zona lor şi mâncarea pare că stă expusă de câteva zile. Ei bine, prăjiturile sunt foarte bune şi destul de scumpe – 6.90 lei. Chiar şi asa, cred că e cea mai bună alegere din FoodCourt pentru a mânca o prăjitură.

Mă contrazice cineva?

Dar să începem cu începutul.

3F e unu’ din primele fast-food-uri deschise în Timişoara. A apărut în ’95 în plin complex studenţesc şi pentru mult timp a avut monopol. Nici acum nu o duc aşa de rău.

Prima dată le-am încercat mâncarea prin 2001 şi am fost încântat. Era suficientă şi cel mai important, era bună. Erau pe val până acum aproape 4 ani când…

După ce în primii ani de existenţă au pus accent pe calitate şi au câştigat un număr mare de clienţi, şi-au întors privirea doar spre bani, şi din punctul meu de vedere au pierdut. Sunt convins că o duceau mult mai bine când atârnai 5 minute pe afară în speranţa că se eliberează o masă decât acum când abia vezi un sfert din mese ocupate. Acum mâncarea e incredibil de seacă: zero gust, zero aromă (orez cu legume şi şniţel de pui ca pasta!). Parcă mănânc plastic.

Şi ca povestea să fie cât mai interesantă, când a apărut FoodCourt la Iulius Mall, 3F şi-a deschis acolo a 3-a locaţie. (A 2-a e la Kapa, un mister total pentru mine. Nu ştiu câtă lume ştie de punctul ală sau mănâncă acolo.) 3F de la Iulius Mall e genial de bun. Mâncarea e proaspătă (spanacul e absolut delicios!), iar preţul e extrem de mic; doar Kartoffel şi KFC îi fac faţă. Ca să mănânci la aceeaşi calitate în Timişoara trebuie să scoţi de cel puţin de 2 ori mai mulţi bani din buzunar în alt restaurant.

Urmând modelul 3F Hyde Complex, mă aştept ca şi 3F Jekyll Iulius Mall să-şi schimbe cât de curând politica şi în loc de o masă caldă şi gustoasă să ne ofere bucate la fel de atractive ca şi plasticul din care sunt făcute tacâmurile.

Dar cine ştie, poate că binele învinge.