Nu voi povesti despre cum arată restaurantul Beijing în interior; a făcut-o Gură Mare într-un review precedent; doar voi subscrie alăturând desigur dezamăgirea prvocată de această neaşteptată atmosferă deloc călduroasă a unui local care speram să mă surprindă plăcut măcar cu mâncarea.

Cum se poate ca în toiul iernii să nu existe nici măcar un calorifer într-un restaurant care funcţionează totuşi de ani buni?

Alături de 4 colege, într-o după-masă am păşit pragul Beijingului înarmate cu o poftă nebună de aromele chinezeşti. Localul gol. Nu era de mirare având în vedere temperatura, undeva în jur de 0 grade, dacă nu chiar sub. Cu toate astea, consideraţi-ne dereglate, ne-am aşezat la o masă. O tanti deloc chinezoaică a venit degrabă cu meniurile şi auzindu-ne că ne plângem de frig ne-a propus să ne mutăm la masa de lângă sobă. Diferenţă prea mare nu s-a simţit.

Comandăm fiecare, 3 porţii de pui sichuan, un platou încins, o porţie de pui în sos dulce-acrişor, colţunaşi cu carne, 4 porţii de tăiţei de orez, iar eu orez cantonez. Una dintre colege a dorit ca porţia ei de pui sichuan să fie pe platou încins, dar bineînţeles că a primit-o simplu pe farfurie.

O altă surpriză neplăcută după frigul din restaurant a fost că unul din paharele de pe masă avea urme de ruj. Următoarea surpriză a fost că porţiile de mâncare au venit pe rând. Probabil la ei în bucătărie nu se puteau găti mai multe feluri deodată. Dar să povestesc despre mâncare. Porţiile nu sunt foarte mari, dar nici preţul nu este asemenea celorlalte restaurante chinezeşti din oraş, dar sunt suficiente pentru a te sătura. Ceea ce am comandat noi ca si garnituri să zic aşa, costă în jur de 7-8 lei, iar felul principal cam până în 13 lei.

Colţunaşii au fost buni, tăieţeii la fel şi puiul în sos dulce-acrişor. Colega care a servit platoul încins spune că i-a plăcut. Orezul în schimb nu m-a încântat la nebunie, iar puiul sichuan n-a fost nici pe departe ce ne-am aşteptat. E cel mai rău pui sichuan mâncat vreodată. Bucăţile imense de ceapă (n-am mai mâncat pui sichuan cu ceapă, nici nu ştiam că se pune) acaparau tot gustul, puiul era tăiat în bucăţi destul de mari, ardeiul deasemenea.

La final nota undeva peste 100 lei. Pentru 5 persoane e ok, dar la frigul îndurat…

Cred că am fost eroine de am rezistat mai bine de o oră în Beijingul din Bălcescu. Promitem să nu mai revenim.

ps: scuzaţi calitatea pozelor, dar nu sunt făcute cu aparatul

Acum, nu există restaurant chinezesc în Timişoara căruia să nu-i fi încercat supa de pui … supa de pui fiind toolul pe care îl folosesc pentru evaluarea bucătăriei chinezeşti.

Pe Str. Romulus la intersecţia cu Str. Giurgiu găsiţi Restaurantul Chinezesc “Beijing”. Este unul dintre ultimele restaurante cu specific chinezesc deschise în Timişoara, asta în urmă cu aproximativ 3 ani. Mănânc de la ei de 2 ani de zile, dar abia azi am mâncat prima dată în restaurant. Până acum am apelat doar la serviciul de livrări la domiciliu.

Am avut o pauză de 30 de minute între 2 întâlniri şi trebuia să mănânc ceva. Cum eram în zonă m-am hotărât să stau la masa restaurantului al cărui număr de telefon îl formasem de mai multe ori. Ajung în faţa lui. De afară, după decor, arăta tipic ca un restaurant chinezesc: mult roşu, simboluri chinezeşti pe geam, un placaj mare roşu agăţaţ deasupra intrării pe care scria “Restaurantul Chinezesc Beijing”.

Intru. Vai de capu’ meu cât de chicios! Pe pereţi erau tot felul de zorzoane, tablouri, simboluri, beţe care aduceau a chinezării (să zicem că le tolerez cât de cât) dar restul… horror! Foarte multe mese, înghesuite, aranjate-decorate ca pentru o nuntă de manelişti. Scaunele îmbrăcate într-o pânză gălbuie, pe alocuri murdară. Barul mă ducea cu gândul la discoteca de la casa de cultură a satului. La boxele agăţate pe pereţi se auzea un clinchet care vroia să fie muzică tradiţională chinezească. Până şi pe Madonna dacă o puneau erau mai căştigaţi.

Personalul era format din 2 persoane, cel puţin atâtea am văzut eu; 2 femei mai în vârstă, una la bar şi una la bucătărie. Chinezoii lipseau cu desăvârşire din restaurantul chinezesc.

***

Îmi place mâncarea chinezească cu o aromă mai europeană, aşa cum o pregătesc aproape toate restaurantele chinezeşti din România. Aşa e şi la Restaurantul Chinezesc “Beijing”. Şi îmi place, îmi place foarte mult! Deşi, azi am fost dezamăgit de atmosfera pe care am găsit-o acolo, nu mi-au înşelat aşteptările (destul de ridicate) ce le aveam de la supa lor de pui. A fost genială, chiar dacă mi-am ars limba la prima lingură. Deh, eram învăţat cu ea la livrare la domiciliu unde ajungea puţin mai rece. Chiar şi aşa, tot ce am mâncat azi mi s-a părut proaspăt şi bine gătit… şi supa de pui de la felul întâi, şi tăieţeii de orez cu legume şi pui de la felul doi.

Serviciul a fost ok şi am primit comanda foarte repede (ce-i drept, localul era destul de gol)… iar preţul acceptabil. Din punctul ăsta de vedere, fac concurenţă bună oricărui restaurant din Timişoara, indiferent de specific, doar la categoria livrări la domiciliu. La local sunt praf!

Eu unul sunt lămurit. Relaţia cu ei o păstrez doar la nivel de comenzi la domiciliu. Acolo o să mai calc doar dacă vreau să mănânc papa chinezească şi caut un loc în care să fiu doar eu şi prietenii mei, mai ales dacă e în timpul zilei.