În topul nostru au intrat primele 5 localuri în care am servit meniul zilei, în funcţie de calificativele pe care le-am acordat cu ocazia vizitelor noastre. Aşadar, în ordine inversă, păstrându-l pe cel mai bun la final, vi le prezentăm:

Locul 5 – Denis Fox, în Complexul Studenţesc

Aflat la o aruncătură de băţ de Sala Olimpia, pe Bulevardul Eroilor, prima impresie pe care o lasă restaurantul Denis este una de kitsch. Mesele a câte 6 locuri trădează specificul localului, acesta fiind vizitat cu precădere la ora prânzului când mai toată lumea este în căutarea unui chilipir culinar.

La Denis chilipirul constă în cantitatea porţiilor şi în gustul mâncării. Acesta i-a dus numele localului într-o zonă în care fast food-urile fac legea, aşadar cine întârzie prea mult s-ar putea să nu mai aibă posibilitatea de a alege din cele 2-3 versiuni de meniu.

Localul nu te îmbie să zăboveşti mai mult de un prânz, iar rapiditatea cu care se succed seriile de muşterii se poate observa uşor. Deşi cei 2-3 ospătari robotesc într-una mesele nu sunt debarasate tot timpul la preluare, deci atenţie pe unde vă puneţi coatele!

Locul 4 – Ready’s, restaurantul grecesc din Complexul Studenţesc

Ready’s e un local pe care îl recomandăm mai ales în zilele însorite de primăvară târzie şi vară, deoarece atunci poţi să te bucuri de meniul zilei la aer pe micuţa terasă dosită de agitaţia Aleii Studenţilor. Când vremea se răceşte povestea se schimbă puţin – sistemul de aerisire al celor de la Ready’s nu face faţă mirosului de mâncare ce vine din bucătăria lor şi nici mirosului de fum ce vine de la mesenii fumători.

Baza la Ready’s e în felul doi, ciorbele şi supele lor aducând mai degrabă a apă de ploaie. La meniul zilei nu intră preparate tradiţionale greceşti dacă v-ar bate gândul să serviţi ceva deosebit la prânz. Pentru preparatele greceşti trebuie să scoţi ceva mai mult din buzunar, undeva peste 18 lei.

S-a întâmplat ca o dată să avem o experienţă neplăcută cu o domnişoară ospătar, în ideea că dumneai nu avea chef de lucru, iar noi nu aveam chef de toanele sale. Nu cred însă că e nevoie să generalizez.

Locul 3 – Bosfor, restaurantul turcesc din Piaţa Operei

Pentru pofticioşii amatori de arome orientale, însă sătui de shaorma de gheretă, restaurantul Bosfor ar putea fi o surpriză plăcută. Spre deosebire de restaurantul grecesc, la Bosfor meniurile includ preparate cu specific turcesc.

Supa de linte acrită cu lămâie pe care a încercat-o Gură Mare a fost foarte bună, la fel şi musacaua pe care a luat-o la felul doi. Recomandarea la musaca este să o încercaţi cu smântână, asta în cazul în care nu au rămas cumva fără aşa cum i-am găsit noi după ora prânzului. Shaorma pe care am servit-o a venit cu garnitură de orez şi cu salată de varză roşie, un gust cu totul diferit de ce ţi se oferă prin Complexul Studenţesc.

Concluzia legată de mâncare este că se poate şi mai bine. Altfel, spaţiul în care se află localul nu pare unul tocmai unul potrivit pentru restaurant, meniul zilei se serveşte până la ora 16, iar personalul este de amabil.

Locul 2 – Stradivarius, bistro de Piaţa Unirii

Să prinzi o masă în Piaţa Unirii la Stradivarius la ceas de prânz poate fi mare provocare, meniul zilei fiind la mare căutare. Un mare plus care merită menţionat aici este eficienţa cu care se mănâncă în acest local – cam într-o jumătate de oră serveşti două feluri, desertul şi ai timp să achiţi şi nota.

În cazul vizitei Cârtiţei cele două feluri au fost o ciorbă de văcuţă, respectiv pulpe de pui la tavă cu cartofi cartofi ţărăneşti, iar la desert un ştrudel cu mere pudrat generos cu zahăr. Porţiile sunt decente, mâncarea este bine gătită, iar meniul include şi o băutură la alegere – apă, bere sau vin.

Spaţiul nu este chiar generos, iar mesele nu pot fi aranjate după pofta unui grup mai mare de clienţi.

Locul 1 – Casa Bunicii, un restaurant pentru toată familia în zona Bălcescu

Restaurantul Casa Bunicii este unul dintre localurile pe care le poţi recomanda fără emoţii, fie că este vorba despre o masă de familie la o ocazie specială, o ieşire cu prietenii în weekend sau o simplă masă de prânz în timpul săptămânii.

Meniul zilei pe care l-am încercat noi a însemnat o supă cremă de ciuperci cu crutoane la felul întâi şi cotlet de porc pane cu piure şi salată asortată la felul doi. Pentru cei cărora le era dor de mâncarea pe care o gătea bunica, localul va fi o surpriză plăcută.

În plus, restaurantul este aranjat cu ştaif, iar ospătarii sunt amabili şi bine pregătiţi. Loc este potrivit pentru fiecare: nefumători şi fumători în zone amenajate special, iar cei mici au la dispoziţie un loc de joacă frumos amenajat şi supravegheat.

Acestea fiind spuse suntem curioşi să aflăm ce alte locaţii care şi-ar putea găsi mai apoi locul în acest top ne sugeraţi să vizităm pentru a servi meniul zilei la prânz.

Nu Pentru că tocmai atunci când te crezi trădat de toate magherniţele culinare pe care le-ai finanţat în studenţie din banii de bere, ţi se iveşte-n cale şi excepţia care confirmă regula. Excepţia mea se numeşte Denis. Restaurant Denis Fox pe numele său întreg, un fel de şură din termopan ridicată în continuarea unei case de pe Bulevardul Eroilor.

Prima impresie pe care o lasă restaurantul este una kitschoasă. Gresie pe jos, plasme pe perete, pereţi vopsiţi roşu-ţipător şi un bar modernizat cu spoturi de la ultima mea vizită. Mesele sunt prea multe pentru spaţiul localului, iar la cele de 6 locuri (mai toate cele dinăuntru) se stă de-a dreptul înghesuit. Aparent surprizător, însă undeva la subsolul casei bătrâneşti există un spaţiu pentru nefumători foarte primitor mai ales vara. De data asta nu am avut noroc însă, pentru că “separeul” nefumătorilor era rezervat pentru un majorat.

Afară, micile mese cu banchete de câte 2 locuri erau toate ocupate. Înauntru doar două mese libere. Ne aşezăm aşadar la una dintre mesele de 6 locuri şi în scurt timp domnişoara ospătar îşi face timp şi pentru noi. Localul este mai tot timpul plin, mai ales în jurul prânzului, aşa că cei doi ospătari robotesc într-una.

Deşi nu am ajuns foarte târziu, am reuşit să ne adjudecăm ultimele două ciorbe de pui cu tăiţei (?!) şi trei ciorbe de perişoare de consolare din meniul zilei. La felul doi ne-am împărţit din nou în două tabere: ceafă vs. cotlete, însoţite aleator de cartofi pai şi piure. Inclusă în meniuri a fost şi salata de varză dulce, bine potrivită, deşi puţin cam stătută.

Unul dintre lucrurile pentru care recomand cu căldură localul acesta este gustul mâncării: bine gătită şi în porţii sănătoase. De data asta a trebuit să reconfigurăm puţin ciorbele de pui, într-una fiind orez şi zarzavat cu duiumul, în cealaltă carnea fiind ingredientul principal. Cei cu ciorbe de perişoare au fost la rândul lor mulţumiţi – câte 5 perişoare şi buruieni pe lângă cât să-i facă să se uite cu reţinere la cărnurile abia puse pe masă.

Eu am făcut parte din mişcarea separatistă care a preferat ceafa: ştiam că o să acopere vreo jumate de farfurie, camuflând şi o bună parte din cartofii pai. Aşa a fost! Şi a mai fost şi suculentă fără a fi făcută în sânge, ci rumenită într-atât cât să simţi carnea fragedă acoperită de unsoarea ce desăvârşeşte o ceafă bine pregătită. Din câte am văzut, cotletul nu s-a lăsat mai prejos, fiind bine pătruns şi frumos rumenit – departe de fleicile uleioase care se servesc des prin alte locuri.

Un alt lucru care-mi place este coşuleţul de pâine pe care nu poţi să-l termini, oricât ţi-ai prinde mintea. Exceptând poate cazul în care vrei să te îndopi cu pâine pentru a dovedi că se poate

Frimiturile pe care le găsiserăm pe masă au fost cât pe-aci să ne ajungă în braţe datorită repezelii cu care chelneriţa a şters masa. Pe lângă repezeala oarecum scuzabilă, a trebuit să aşteptăm vreo 3 minute pentru ca a 5-a salată să ajungă pe masă, ceea ce e cam nasol atât timp cât din farfurii îţi face păpica cu ochiul. Deşi la numărul copleşitor de clienţi poate fi şi asta înţeleasă, salata se aduce la masă înaintea felului principal.

Evident că domnişoara nu avea experienţă, însă pentru degajarea cu care a făcut faţă comenzilor şi turelor de sală cât timp am stat acolo o prefer unor chelneri “cizelaţi” cum vor să pară mai nou cei de la Ready’s sau Retro Mi-am spus totuşi că nu se cuvine să-i explic că ar trebui să renunţe la glumiţele la care doar ea râdea. Poate îi spuneţi voi asta când treceţi pe acolo – o veţi repera, nu vă faceţi griji.

72 de lei mai târziu am ieşit pe uşa restaurantului impresionaţi doar de bunătatea de bucate şi nimic mai mult. Deşi din ce spuneau meniurile am înţeles că “Denis Fox” s-a rebranduit în “La Bănăţeanul” în afară de un update de kitsch, schimbări mari nu sunt, iar noi ne vom reîntoarce cu siguranţă doar pentru mâncare.