Pentru ca această competiţie să fie cât mai corectă a fost nevoie să alegem un sortiment de pizza pe care să o aibă în meniu toate cele trei pizzerii. Noi am fi dorit să fie Capriciosa, dar nu a fost să fie aşa că am mers pe varianta Quattro Stagioni.

Cele trei pizzerii norocoase au fost:

• Pizza Zorro – cei care au început să se promoveze foarte agresiv lipind abţibilduri pe toate uşile scărilor de bloc din Timişoara
• Ten Pizza – pizza care preparată pe cuptor cu lemne este “de 10x mai gustoasă” după cum susţin sus şi tare
• Pizza Giovanna – o mai veche cunoştinţă de-a noastră despre care ştiam că livrează rapid la o calitate decentă

Lundu-le la bani mărunţi putem relata următoarele:

Zorro Pizza

Ne-am propus ca dintr-un buget de 50 de lei să ne facem treaba şi aproape era să ne iasă. Asta pentru că ne-am bucurat nespus atunci când am vazut oferta celor de la Pizza Zorro care promit orice pizza la doar 12 lei, mai ales că gramajele se învârt în jurul a 500g. Un  singur mic detaliu nu este specificat niciunde: comanda minimă la Pizza Zorro este de 20 de lei – halal ofertă!

Aşadar a fost nevoie să comandăm două pizza pentru a avea onoarea de a le gusta plăcinţile, plătind 24 lei. Timpul de livrare promis a fost de 50-60 de minute, fiind livrate în final în 61 de minute pe ceas. Mi-a plăcut când mi s-a mulţumit la telefon pentru comandă.

Ajungând la ce este cel mai important, prima observaţie ar fi că pizza a fost aproape rece – de aşteptat după o oră, chiar dacă ar fi folosit o cutie/geantă termoizolantă (ceea ce nu am văzut). Următoarea observaţie ar fi legată de aspectul şi dimensiunea pizzelor, anume jenant de mici şi sfrijite, sau în cuvintele lui Gură Mare “sandwich-ul cu şuncă pe care mi-l bag la microunde e mai pizza decât plăcinta lor” Nu în ultimul rând, gustul a fost praf, sau varză pentru a cita câteva adjective folosite de echipa de 6 pentru caracterizarea celor două pizza. Aş mai adăuga pe listă unsuroasă şi cu blat super-umflat.

În cazul în care nu pierdem vreun pariu şi vom fi obligaţi să le mai facem donaţii în cont, pentru noi a fost cu siguranţă prima şi ultima comandă la ei. Cu ocazia asta facem şi un apel ca băieţii care au lipit abţibilduri pe uşile scărilor de bloc să facă bine să le curăţe. Iese mai uşor cu apă caldă, doar să fie mai caldă decât pizza pe care o livrează.

Preţ total: 24 lei
Timp de livrare: 61 de minute
Nota noastră pentru pizza lor: 1.66 din 5

Ten Pizza

Domnişoara care mi-a luat comanda a fost eficientă şi amabilă la telefon. A promis că ne livrează în aproximativ jumătate de oră, iar pizza a ajuns la 33 de minute de la apel. Deoarece notase greşit numărul a fost nevoie ca băiatul să mă caute puţin însă m-a găsit în final, scuzându-se că e ameţită colega sa. Aşa o fi, el ştie mai bine.

Pizza quattro stagioni a ajuns caldă, iar ca şi bonus de comandă am primit o doză de cola din partea lor – cadou care îl fac la orice comandă.

Când am deschis cutia ne-a fost dat să vedem o pizza tapetată generos cu şuncă, dar sărăcăcioasă în rest, măslinele feliate dându-i singurul plus de aspect. De asemenea, de la cum fusese tansportată a ajuns pe masa noastră puţin şifonată. Nu a fost foarte aromată, iar blatul a fost pufos. În conluzie, afirmaţia care o descrie de 10 ori mai gustoasă nu are acoperire.

Preţ total: 17.5 lei
Timp de livrare: 33 de minute
Nota noastră pentru pizza lor: 3 din 5

Pizzeria Giovanna

Ştiam despre ei că pot fi rapizi – ultima oară au livrat în 25 de minute în condiţiile în care eu le cerusem să îmi livreze în maxim 45 de minute, obişnuit fiind cu d-alde Dopo Poco, Roco sau D’asti. Cu comanda a mers mai greu, fiind nevoie de mai multe explicaţii privind adresa de livrare. Pizza a fost livrată în 23 de minute, la preluarea comenzii fiind estimate 30 – desigur un nou record.

Trecând la ce am găsit în cutie, în primul rând pizza a avut un aspect plăcut, cel mai plăcut dintre cele 3. Apoi, pizza nu a fost pe atât de caldă cât cea livrată de Ten Pizza deşi a fost transportată în cutie  termoizolantă. Prin comparaţie, blatul a fost crocant însă nu uscat, ingredientele au fost presărate mai generos decât în cazul primelor două, iar impresia generală a fost că este mai gustoasă.

Preţ total: 15.5 lei
Timp de livrare: 23 de minute
Nota noastră pentru pizza lor: 3.5 din 5

Acestea fiind spuse, suntem curioşi cum aţi găsit voi serviciul de livrare al celor trei pizzerii şi cum vi s-a părut pizza pe care au livrat-o.

Nici pizzeria Giovanna nu face exceptie de la această regulă. Citind săptămâna trecută pe FoodCrew articolul despre cât de bună este pizza livrată la domiciliu de către Giovanna, am decis astăzi să-i mai acord o şansă acestei pizzerii, după o încercare eşuată complet de acum aproximativ 6 ani.

Şi iată că mă vad intrand din nou în căsuţa portocalie a Giovannei. Prima impresie: nimic schimbat de la ultima mea vizită; doar scara ce duce la noul etaj construit şi care umbreşte în mod considerabil parterul pizzeriei. Dacă ai norocul să nimereşti într-o zi mai ploioasă, n-ai spune ca ai poposit într-o pizzerie. Dar să trecem la motivul care m-a adus aici: pizza.

Cu toate că localul era populat doar de un cuplu trecut de prima tinereţe, am aşteptat circa 5 minute până a venit o domnişoara cu meniul. Alimentat de o foame nebună, n-am mai dorit să pierd vremea cu meniul şi am comandat numaidecât o Quattro Stagioni (alegerea mea clasică pentru momentele în care nu am timp să consult meniul).

Timpul de aşteptare a fost unul decent, de 15 minute. Însă atunci când mi-a fost adusă pizza, am avut un scurt moment de ezitare. În mod clar ceea ce aveam în faţă nu era o pizza d’al Italia. Ba nici chiar Quattro Stagioni. Unde sunt anghinarele? De ce are porumb? De asemenea, nici blatul nu se apropia foarte mult de cel din patria mama. Este mai gros (a se citi mai multă “pâine”), mai sec şi deloc crocant. Dar chiar şi aşa, pizza a fost una destul de gustoasă.

Felul în care au fost amestecate ingredientele i-a dat o savoare unică, chiar dacă nu una autentică. La urma urmei, suntem în România, şi avem şi noi dreptul să contribuim la fenomenul globalizarii şi să ne lăsăm amprenta autohtonă asupra mult-râvnitei pizza.

Una peste alta, pizza a fost gustoasă, servirea rapidă, ba chiar şi preţul unul mai mult decât decent: 17.50 lei pentru o pizza şi o apă minerală. Vechea amintire legată de această pizzerie mi-a fost ştearsă şi pot spune că voi mai reveni, însa doar dacă mi-e poftă de o pizza “românească”

Acesta este unul dintre articolele trimise de către cititorii care au dorit să scrie pe Food Crew. Ai ceva să ne spui sau doreşti să ne povesteşti despre una din aventurile tale culinare? Aşteptăm mesaje la posta@foodcrew.ro

Aş putea crede că oamenii aceştia nu sunt la fel de aglomeraţi precum alte servicii de livrări la domiciliu, însă asta este în cel mai rău caz o veste bună pentru mine. Prefer oricând o pizza livrată rapid, chiar dacă motivul este numărul mic de comenzi al pizzeriei, deoarece asta se traduce în cu totul altceva decât pizza la foc continuu, adică o treabă făcută adesea de mântuială datorită unei lipse de oameni, de timp sau de pricepere.

În urma micului meu experiment legat de pizza livrată acasă, Zoli şi Dan îmi recomandau la începutul săptămânii să încerc pizza celor de la Giovanna. Fiind vorba despre mâncare, n-am căzut pe gânduri şi mi-am spus că se cuvine să onorez provocarea

Trebuie să recunosc că nu ştiam mai nimic despre Giovanna, însă întrebând cunoscuţii am reuşit în scurt timp să-mi fac o idee despre ce hram poartă pizzeria cu pricina. Cei care încercaseră pizza lor au avut numai cuvinte de laudă, cu atât mai mult cu cât au preferat să meargă la o “pizzerie de cartier” pentru a servi o pizza! Deveneam din ce în ce mai curios.

Era aproape ora 22, iar eu eram încă prins cu treabă undeva la vreun sfert de oră de casă. La ora 23 urma să mă întalnesc cu un vechi prieten ce tocmai aterizase în Timişoara, însă mă pregăteam deja să îl amân cu vreo 20 de minute. Ştiind că voi fi nevoit să trec pe acasă şi că aş fi tare inspirat dacă aş mânca ceva, îmi era tot mai clar că dacă voi comanda ceva acasă va fi nevoie de niscaiva sincronizare.

Părea ocazia perfectă să întind puţin coarda şi să văd dacă tanti Giovanna putea livra şi mai repede, nu doar mai gustos decât mai titratele pizzerii concurente. Pun mâna pe telefon şi sun. O doamnă îmi răspunde strigând ceva, însă nu în receptor, ci mai degrabă vreunui coleg: “Două secunde vă rog, numa’!”. Ok îmi spun, hotărât fiind să nu-mi las imaginaţia să zburde prea departe “Spuneţi, vă rog!”

Ştiam de oferta de două pizza la 26 de lei şi mi-am spus că un mic dejun nu va prinde rău a doua zi. Încep să îi explic doamnei că aş dori două pizza – o Quattro Stagioni şi o Della Cassa, ÎNSĂ eu trebuie să prind un tren şi asta ar înseamna ca pizza să ajungă în maxim 45 de minute. Spre surprinderea mea, răspunsul a venit răspicat “Sigur, se poate!”

Ştiu, ruşine mie: mă folosesc de pretexte false pentru o sensibiliza pe biata femeie! Nu? Păi nu prea, pentru ca pizza nu a ajuns în 45 de minute după cum cerusem eu, obişnuit fiind cu timpul standard de 60-70 de minute pentru o astfel de livrare. În 25 de minute îmi sună telefonul şi sunt anunţat că a ajuns “băiatul cu pizza”!

25 de minute! Aberant de puţin. De fapt cred că nici nu prea pricepeam ce mi se spune, eu fiind de abia pe picior de plecare spre casă. Era acum 22.23, iar când comandasem mi-am imaginat că e numai bine dacă ajung acasă pe la 22.40.

Am ajuns în 5 minute cu maşina, timp în care începuse deja să plouă torenţial. Pe domnul care venise cu comanda l-am găsit baricadat în Matiz, dezamăgit la gândul cu s-ar putea să fi fost vreun apel fals şi nu ştiu dacă era de vină becul palid de pe stradă sau omul se luminase de-ndată ce i-am bătut în geam

Ajuns în casă, un singur gând mi-a trecut prin cap: Giovanna, a mea eşti! Şi nu am fost dezamăgit câtuşi de puţin. Am început cu Della Cassa, dând la o parte carciofinii şi înfulecând prima felie fără a-mi da măcar seama că uitasem să comand şi un sos. Deşi a fost prima pizza pe care am mâncat-o fără pic de sos, asta nu a făcut-o cu nimic mai puţin gustoasă. Dovada fiind că am ras-o în 10 minute, iar astfel mi-a rămas timp să mă şi răsfăţ un pic în duş

Nu pot decât să-mi scot basca în faţa unei asemenea livrări şi a unei pizza atât de bune. La fel de bună a fost şi Quattro Stagioni, deşi nu m-am mai sinchisit să o încălzesc pentru micul dejun.

Inspirat motto-ul pizzeriei, pe care am avut ocazia să văd că îl şi respectă: “Un client nemulţumit nu mai vine, un client mulţumit aduce alţi trei”.

Mulţumesc pentru recomandarea genială şi aştept nerăbdător alte astfel de “provocări”!