Obişnuim să apelăm destul de des la livrările de pizza, aşa că ne-am hotărât să punem la încercare priceperea celor care livrează pizza în Timişoara, alegând 3 pizzerii pe care să le punem în competiţie fără ca angajaţii să o ştie.

Nu, nu voi scrie despre Domul Catolic, ci despre “Domul” lui Antonio Passarelli. Probabil că l-aţi văzut deja la televizor pe Antonio, chiar dacă în primă fază nu puteţi asocia numelui o fizionomie. Dar dacă vă spun că este bucătarul veşnic prezent în emisiunile lui Dan Bittman de la TVR, veţi şti despre cine vorbesc.

Ce poţi face într-o zi de toamnă cu soare, la sfârşit de săptămână, în Timişoara, cu sau fără copii, cu maşina sau cu bicicleta? Păi e simplu – poţi ieşi la Padurea Verde pentru a vedea urşii de la zoo sau casele din muzeul satului. Şi unde poţi mânca ceva?

Fiind un pofticios notoriu, adesea se întâmplă să mă opresc în dreptul vitrinelor de butic sau de gheretă. Când începe să-mi plouă-n gură nu mai am ce face – uit de orice altceva. De data asta mi-a făcut poftă o salată de ardei copţi aranjaţi ispititor în vitrina de la Grill Bison.

Întotdeauna m-au amuzat numele pe care le au în mare parte shaormeriile. Poate ar trebui să facem o listă a lor. Cu siguranţă am face un tur prin Orient.

Shaorma, această mâncare tradiţională a generaţiei tinere pare a fi totodată cenuşăreasa preparatelor fast food de pe la noi. Pe cât de hulită pentru amestecul greoi de ingrediente şi dimensiunile neortodoxe, pe atât de apreciată şi vândută ca mic dejun, prânz sau cină.

Răspunsul la întrebarea unde mai găseşti meniul zilei dupa ora 17 în Timişoara este: în locurile bine ascunse. Am nimerit aşadar sub Hotel Ariniş, în beciul clădirii, în restaurantul de care puţini muşterii ştiu. Îl mai vizitasem vara, când e răcoros. Firma e ascunsă de o streaşină neinspirat instalată la intrare.

Când spui „La Dama” te gândeşti la ceva mai sofisticat, cel puţin cu pretenţii de eleganţă. Contrar acestei idei, „restaurantul” La Dama nu este altceva decât o cantină situată lângă piaţa din Girocului. Cât de cât bună cantină. Ieftină cantină.

Mi se făcuse poftă nebună de mâncare chinezească şi cum aveam drum spre mall i-am pus gând rău localului fast food cu specific chinezesc din foodcourt. Ştiam că după o porţie de fast food chinezesc n-am cum să nu mă satur, iar cum ziua mea fusese una lungă, asta părea a fi alegerea potrivită.

Mă întrebam zilele trecute câte şanse sunt capabilă să dau unui local până să iau decizia finală, definitivă şi irevocabilă că nu-i voi mai trece pragul. Adevărul este că pragul Anissiei l-am trecut doar de 2 ori. A 3-a oară am comandat de la serviciu