Scriu despre o intamplare ce a avut loc demult. Atat de demult incat se poate numi in proto-istorie 
A fost o data un mail soc venit de la lucru: colega s-a maritat si ne scoate in oras sa o cinstim. Panica legata de imbracamintea social acceptata la astfel de evenimente, telefoane catre alti colegi pentru a stabili clar locul si ora de intalnire si purces in grup spre locul de rasfat culinar: restaurantul Nora, din Timisoara.
Ajunsa in zona… soc. Stanga piata Aurora, ceva manele, liniile de tramvai, infatisarea de mahala timisoreana in care nu iti doresti sa te alfi la ora 8 in seara. Peste drum o cladire imensa, beculete si perdelute, scari cu balustrada din lemn. Ma gandesc ca e un loc totusi mult prea fancy-trancy pentru o iesire cu colegii si pentru o locatie asa boema ca o piata. La capatul scariilor e lista de mancarica: rata, peste, cartofiori, vinuri, la mese parte din oamenii de peste drum adunati la un mic.
Inauntru dam peste un decor rustic-modern, mesele de lemn, perdelutele care se asorteaza cu tapiteria scaunelor, lustra, tablourile de pe perete “3 la 10 lei” copii dupa pictorii celebri de care nimeni nu-si aduce aminte. Sunt un pic dezorientata de decor, dar am timp sa ma obisnuiesc cu fiecare vas de pe grinda in cele 40 de minute in care am asteptat ca sa ni se ia comanda. Inca 1 ora si 20 sa ni se serveasca. In total 2 ore pentru a lungi urechile de foame a 17 oameni.
Ce e foarte tare la Nora asta e meniul. Gatesc orice. Colega si-a cumparat mici cu cartofi pai si bere nefiltrata. Ciudata alegere pentru aceasta iesire, dar cu siguranta a fost extrem de multumita. Onomatopeele folosite dupa fiecare rotire prin mustar a micului m-a facut sa concluzionez in acest fel. Eu am incercat medalionul de porc cu sos de visine. Orgasmic pentru papilele mele gustative. Nu stiam care e diferenta intre cartofii gratinati/adelelenesti/taranesti, dar dupa modul de prezentare si descrierea vecinilor…n iciuna, plus toate tipurile erau reci. De incercat e si medalionul de porc cu sos de vin rosu si rata gatita in mult prea multe moduri pentru a fi trecuta pe o pagina de meniu.
Chelnarul e mult prea “finut” pentru local, vine cu recomandari de vinuri si deserturi, dar uita ca a durat 40 de minute sa vina pana la masa ta. In rest toate bune. Daca mancarea ar fi fost calda as fi recomandat-o, preturile sunt ok pentru un loc de fite, cartofii, porcul si vinul aproximativ 30 lei. Cantitaiv a fost mediu, indestulator daca ai mai mancat ceva acasa sau esti un pic anorexica.
Inchei printr-o intamplate tragic-comica: restaurantu asta fancy-trancy si-a pus senzori de miscare la toaleta, iar daca zabovesti mai mult se stinge lumina si miscarile pe care trebuie sa le faci pentru a o reaprinde… well… sunt ciudate in situatia data…
Ne vedem la o paine cu slanina si ceapa,
Mihi
