…o calatorie de 16 ore cu un vapor de lemn (distanta parcursa: 100KM!!)
…3 ore de mers cu barca pe rau, prin inima junglei
…inca 2 ore de mers prin noroi pana la brau, trecut prin apa pana la gat si ferit de lipitori care picau parca din cer. Si intr-un final, ajung la destinatie: casa lui Tuka. Inconjurata de copaci inalti cat un bloc de 8 etaje. Izolata in mijlocul junglei. Locul unde urma sa ne petrecem noaptea. Si in care urma sa avem o experienta culinara cu totul deosebita.
Pana a ajunge la masa insa, haideti sa va dau cateva detalii despre modul in care arata casa. Construita total din lemn, era mai mult construita asemanator cu o mansarda de la noi. Evident, fara nici o fereastra (ca doar eram pe Ecuator unde e vara continua). Cu podele de lemn In mijloc, o vatra unde se facea focul. Foc care ajungea amenintator de aproape de acoperisul din stufaris. Iar in casa locuiau familia lui Tuka si a fratelui sau, 3 caini si un porc. Cei drept, porcul statea mai mult afara. Deci, ambianta: una cu totul deosebita!
Acuma trecand la ce am avut in meniu.
Felul intai: Sago! Este felul lor principal de mancare. Foarte bogat in proteine si substante hranitoare, e de fapt scoarta unui copac. Cu un mod de preparare si mai special: pentru scoarta este calcata in picioare, intr-un fel de valau de la noi (din acela in care beau vacile apa la tara), pana cand capata consistenta unei paste. (nu stiu exact cat de curati pe picioare sunt cei implicati in proces-si sincer, nu nici nu am vrut sa ma gandesc!)
Iar la final, aceasta pasta este prajita in frunza de bananier. Se serveste calda.
Legat de gust: Nu are! Dar un lucru e cert: iti astampara foamea imediat. Dupa doua portii, nu prea mai imi trebuia altceva.
Dar am avut si felul doi. Un fel de desert local: o pasta din banane fierte cu nuca de cocos. Modul de servire: intr-un lighean mare, pe podea, din care ne serveam cu mana. Problema cea mai mare era sa tinem cainii la distanta! Gust: Excelent!
Una peste alta, a fost cea mai exotica mancare pe care mi-a fost dat sa o degust. Iar ambianta a fost pe masura.
Cand mergeti si voi?