Recent am fost rugați să facem o listă a restaurantelor din Timișoara care servesc mâncare cu specific tradițional românesc. Restaurante cu specific românesc în Timișoara ar fi câteva pe care le putem recomanda, însă unul ne-a venit în gând în mod deosebit datorită diversității rețetelor cu adevărat tradiționale pe care le servește zi de zi [...]

Pauza de masă: orele 21:00, program de seară la muncă. Timp disponibil: 1 oră. Status stomac: gol. Destinaţie: Cramele lui Decebal. De afară îmi pare a cantină, cu ziduri uriaşe. La intrare este o antecameră cu poveşti despre daci şi mâncare, steaguri cu Regele Decebal şi un tablou mare cu acesta. Înăuntru muzica se aude [...]

Acum 6 ani, când m-am mutat în Timişoara, locuiam foarte aproape de acest restaurant (zona Lipovei, Str. Borzeşti pentru cine nu cunoaşte) şi, cum preţurile erau destul de ok şi mâncarea foarte bună (şi multă), îl vizitam destul de des. E-adevărat, nu era nimic spectaculos la amenajarea localului, acesta fiind unul chiar banal, iar meniul [...]

Restaurantul „La Moara Veche”, sau Old Mill (după cum o cunoaşte mai tot orădeanul), e situat pe Str. 1848, cum dai dinspre Str. Mihail Kogălniceanu, şi e unul dintre cele mai mari localuri din urbea de pe Crişul Repede. Sala e foarte mare, veşnic plină şi pot să zic cu mâna pe inimă că ştiu [...]

Din fața gării am pornit în direcția în care vedeam o biserică veche, iar cum drumul s-a strâmtat și casele păreau mai degrabă săsești decât comuniste, m-am oprit în fața unei table pe care era scris cu cretă un meniu și un fermecător preț de 12 lei.

Am ajuns deci, înfometați nevoie mare, la Dușan și Fiul – restautant în vârf de deal. Sala de mese era enormă, clar gândită ca sală de nunți și alte chermeze de modă veche pe bani buni. Mesele mari, rotunde, de câte 10-12 persoane. Fiecare loc era dotat cu pahare, prosopele și olivieră. La alte câteva mese erau niște grupuri de neni și tanti costumați la cravate și dungă.

Vă spuneam acum ceva vreme că începem raidul din Piaţa Victoriei. Zis şi făcut. Săptămâna trecută am început să pun la treabă furculiţa, cuţitul, lingura şi alte instrumente necesare degustărilor din zona Piaţa Victoriei. Pe lângă articolele deja introduse în raid, următorul care m-a purtat foamea a fost Restaurantul Hotelului Irisa

Ce poţi face într-o zi de toamnă cu soare, la sfârşit de săptămână, în Timişoara, cu sau fără copii, cu maşina sau cu bicicleta? Păi e simplu – poţi ieşi la Padurea Verde pentru a vedea urşii de la zoo sau casele din muzeul satului. Şi unde poţi mânca ceva?

Cârtiței îi place gustul mâncării gătite în casă, gust foarte greu de regăsit în restaurante din păcate. La Casa Bunicii am întâlnit însă, alături de arome uitate ale copilăriei cel mai bine păstrat gustul acela inconfundabil de mâncare gătită în casă, preparată de o mamă/bunică binevoitoare și dornică să le facă pe plac nepoțeilor preferați. [...]

În plimbările mele prin Oradea m-am oprit să mânc și la un restaurant chiar din centru, lângă strada Republicii. Localului îi zice Taverna. Un restaurant-bar simpatic, atmosferă chiar plăcută și retro. Mese mari de lemn, cu decorațiuni demne de numele de tavernă: loc unde te-ascunzi de-o furtună și mânci o ciorbă sau un cârnat cu fasole.

Cum înfometați eram destul, am aruncat o privire prin meniu. Multe chestii faine și tentante: mămăliguță, sărmăluțe, paprikaș, ciorbe, ciolan afumat, fasole, platorui, etc. Dintre toate, noi toți trei oameni ne-am pus de-acord aproape pe aceeași chestie: chifteluțe marinate cu cartofi. Eu unu am ales cartofi țărănești, iar Mizza cu încă un conmesean au preferat piure.