Musafir la Amarjit

Mie mi-a plăcut mult spiritul deschis şi cald al lui Amarjit, aroma mâncării şi atmosfera specială. Voi reveni chiar weekendul următor, cu o trupă mai mare. De data asta va fi festin! Cu poftă pentru mâncare aromată şi poveşti de seama Ramayanei şi a Mahabharatei, am pornit duminică pe înserate cu fetele de la viajoa.ro în explorarea unui loc de care auzisem că ar fi insolit.

Cine s-ar gândi că pe Calea Rahovei, prin întunecimile alea, după ce treci pe lângă o fostă fabrică de bere şi o piaţă de flori, traversând clădirea bursei de mărfuri ajungi… într-un soi de curte.

Cum să vă descriu surpriza? Restaurantul nostru indian este acoperit cu folie de plastic, termoizolantă. E un fel de cort. Înăuntru, mese de lemn şi bănci, toate pictate de mână în culori rozalii, verzui şi albăstrui. Lumina discretă de la câteva lampe acoperite cu perdeluţe orientale se reflectă roşiatic în pereţii de plastic.

Mi-e greu să vorbesc despre el ca despre un restaurant pentru că nu e ăsta conceptul. E mai mult ca şi cum te-ai duce în vizită la cineva cunoscut. Ca şi cum ai fi musafir. Musafir e un cuvânt care în arabă, hindi, urdu şi persană înseamnă călător. Întâmplător, înţelesul lui în limba română merge de minune pentru nume de restaurant cu specific indian. Musafir la Amarjit. Amarjit e gazda noastră, indianul din Punjab care, după multe peregrinări prin lume, s-a gândit că ar fi o idee să se apuce de gătit pentru români. Bine a făcut!

Prima dată am băut ceva divin. Ceai masala, acea minunăţie dulce-picantă inventată de indienii care dacă tot au avut lapte de la vacă, ceai negru, cardamom, ghimbir şi scorţişoară s-au gândit să le pună împreună şi să le şoptească mantre. Aşa îmi imaginez eu că s-a născut “chai”-ul 🙂

După ce ne-am stârnit poftele cu câte o ceaşcă din băutura fierbinte şi aromată, Amarjit ne propune ceva de nerefuzat: o mâncărică cu 5 condimente din Bengal, pe bază de vinete, ardei şi roşii. Vrem? Ochii şi zâmbetul spun totul. Mai încape vorbă!

Dă indicaţiile de rigoare celor doi învăţăcei, se întoarce la masă şi începe să ne spună poveşti. Printre altele, aflăm că nu prea se găsesc uşor condimentele indiene. Amarjit le aduce din Ungaria. Orez din cel potrivit este în supermarketuri, pe la Mega Image mai ales. Ne-a povestit multe Amarjit şi ne-a răspuns cu răbdare la întrebări şi curiozităţi.

Mâncărica nu ştim cum se numeşte însă e foarte bună. În prepararea ei se folosesc 5 condimente bengaleze. Gustul e aromat fără să îţi ardă limba. Servim cu orez sau pâine roti, după cum ne cade mai bine. Parcă e mai bun dacă apuci cu mâna, aşa cum am făcut eu.

Încă 3 motive pentru care e interesant să fii măcar o dată Musafir la Amarjit:

• În afară de prânz, nu există meniu fix, fiecare comandă ce vrea, sau merge pe mâna lui Amarjit 🙂 Un fel de mâncare din pui cu nucă de cocos se pare că a prins cel mai bine.
• Se găteşte pe loc, în faţa musafirilor. Amarjit este guru. Elevi sunt câţiva tineri români care se învârt cu hărnicie printre cratiţe speciale, aduse direct din india şi borcanele cu seminţe şi prafuri parfumate. Bucătăria e separată printr-un perete transparent de restul sălii. Se preconizează eliminarea lui pe viitor şi unirea bucătăriei cu sala în care se mănâncă. Să vezi atunci dacă mai poţi aştepta cuminte pe scaun când simţi toate aromele invadându-ţi simţurile!
• Dacă la un restaurant obişnuit fiecare stă la masa lui, cu grupul cu care a venit, aici atmosfera e mai intimă. Uneori, oameni care nu se cunoşteau înainte ajung să stea la aceeaşi masă şi să schimbe pe urmă numere de telefon.

Mie mi-a plăcut mult spiritul deschis şi cald al lui Amarjit, aroma mâncării şi atmosfera specială. Voi reveni chiar weekendul următor, cu o trupă mai mare. De data asta va fi festin! 🙂

*** Pentru a vedea pozele făcute,  poveştile şi picanteriile aflate despre mâncarea indiană vă aşteptăm pe viajoa.ro.