Prima impresie care mi-a lăsat-o Viena a fost că toate sunt prea scumpe pentru a-şi justifica preţul. Mi-a trecut repede după ce am şi încercat câteva localuri de junk food şi am stat la poveşti cu tovarăşii vienezi.

Ajuns în Viena, m-am găsit în mijlocul războiului dat între preparatele nemţeşti şi cele ale cotropitorilor otomani. Wurst vs. kebab. Eu am cedat mai întâi wurst-ului, fiindu-mi mai mare dorul să încerc un Käsekrainer – o minunăţie de cârnat umplut cu brânză, servit cu muştar fie la farfurie, fie în corn precum un hot dog. De fapt, cârnăciorii vienezi (sau wiener-ii) sunt strămoşii  hot dog-ului şi cuvântul de origine pentru weenie-ul american.

Ajuns însă pe Schottengasse, numai de istorie nu îmi ardea mie, iar chioşcul de Grillwurst părea a-mi fi salvarea de la foame. 3.20 euro pentru una bucată sănătoasă de Käsekrainer în corn, cu muştar şi ketchup, iar pe măsură ce-mi astâmpăram foamea preţul mi se părea din ce în ce mai corect.

Nu sunt multe de spus despre gust în sine, deci nu voi face vreo teorie a cârnatului. Important ar fi să spun că este nevoie de puţină atenţie pentru a nu transforma Käsekrainer-ul în armă letală, un amic reuşind să se împroaşte pe faţă cu brânză fierbinte. De aici am tras concluzia că nu este chiar recomandat să mănânci aşa ceva în locuri aglomerate

Chioşcul de Grillwurst arăta bineînţeles impecabil, lista de produse cu gramaje era afişată la vedere, servirea a fost ţais şi a durat sub un minut, iar domnul care ne-a servit cred că ne-a mulţumit de vreo 3 ori la fiecare comandă. Cu alte cuvinte, un început delicios de săptămână în Viena.