La brutărit cu Ama

Duminica asta am fost trimis în recunoaștere de colegu Infidel Gastro. Cu ocazia asta am apucat să fac niște pâine. Da, pâine. Adică apă, făină și drojdie frământate laolaltă. (Știu că îs pline rafturile de ceva similar la fiecare non-stop, da’ pe cuvânt că nu-i aceeași treabă!)

Am făcut pâine așadar. Sub stricta supraveghere a lui Ama. Din start vă spun că a fost o experiență tare faină. Atelierul de pâine a fost bine organizat, Pizzeria La Maria care ne-a găzduit e un loc primitor și plăcut, iar participanții toți oameni faini și curioși. Cât nu am făcut pâine (că mai trebuia lăsat și la dospit aluatul – vă povestesc mai jos ce și cum), ne-am ocupat fiecare cu câte o … bufniță, sau pinguin sau orice altceva ar fi ieșit, din fir de lână, cu ajutorul Cameliei. Nu mă credeam talentat la așa ceva, și întradevăr nu prea am fost, dar tot îs mândru de măgăoaia din final.

Dar să revenim la pâinea noastră. De cu dimineață, așadar, cu cafelele în față, Camelia ne-a povestit cam ce vom face: pâine, câte un păsăroi de lână și-apoi un ospăț cu gulaș. În două echipe, ne-am apucat de treabă. Eu m-am apucat prima dată de jucat cu lâna și mare noroc am avut: în prima etapă era nevoie de mâini care să nu tremure prea tare. Am făcut cu mai multă sau mai puțină răbdare câte doi ciucuri de lână. A durat treaba asta vreo două minute, timp în care prima rundă de frământat se terminase. N-am apucat pe urmă și noi de pâinile noastre.

Mesele de lucru erau pregătite cu câte un bol mare de fiecare participant, câteva ulcele de apă fierbinte, câte un cub de drojdie proaspătă la două persoane, un mic bol de sare, unul de zahăr și făină din plin (Boromir făina, și tot ei ne-au dat și câte-un șorț mișto, pentru bucătăria fiecăruia 🙂 ). După instrucțiunile răbdătoare ale Amei ne-am apucat să pregătim aluatul:

  • în câte un păhărel am pus jumătate de cub de drojdie împreună cu câte o lingură zdravănă de zahăr (hrană pentru drojdie, să-și poată face treaba, că altfel e degeaba) și apă caldă; le-am amestecat toate astea până s-au omogenizat;
  • am făcut o mică gaură în grămada de făină din bol și am aruncat acolo zeama ciudat colorată din păhărelul menționat mai sus, după care am integrat făina treptat în amalgam;
  • și-am pus apă câte puțin, și-am fământat, și-am tot frământat până mai trebuia puțină făină, și iar am frământat;
  • am pus o linguriță de sare;
  • am frământat în continuare;
  • am pus câte o lingură de piure de cartofi;
  • am mai frământat puțin;
  • și încă puțin;
  • bine-nțeles că în timpul ăsta ne amuzam de zor cu colegii frământat, și cu toate că după vorba bătrânilor, „când faci pâine trebuie să frămânți până nu mai poți și-apoi încă puțin”, totul a fost de-a dreptul plăcut;
  • și-am mai frământat puțin
  • și gata. am acoperit frumos bolurile, și le-am așezat la cald să lăsăm biata drojdie atât de frământată să-și facă treaba.

Întorși la lână, am finalizat și al doilea ciucure și le-am aranjat cât am știut eu de fain. Le-am legat laolaltă și pe urmă am urmărit prima grupă cam ce forme dădeau pâinilor lor: floare, copil cu păr creț (pe bune), diverși șoricei și Micky Mouși, un austronaut, o talpă, și multe multe alte forme.

Când ne-a venit rândul, eu unu nu mi-am mai recunoscut aluatul. Crescuse, țucă-l tata, de vreo 3-4 ori.

  • cu multă grijă și seriozitate, Ama ne-a explicat o mișcare ca de ninja pe care trebuie să o faci când te-apuci de un aluat proaspăt dospit,
  • și am continuat cu toții să (… ghici ce?) frământăm;
  • în final am primit câte o foaie de hârtie de copt și cu toții ne-am apucat să dăm fiecare forme amalgamului;
  • decorat cu tot felul de semințe, și bucăți de măsline, porumb și care cu ce s-a mai gândit;
  • înainte de pus la copt am dat cu câte puțin ou peste fiecare pâine ca să aibă luciul ăla fain auriu.

A urmat așteptarea rezultatelor, fiecare în parte nerăbdător să-și vadă capodopera desăvârșită. Să fie așteptarea mai plăcută am primit câte un gulaș din partea gazdelor, un gulaș minunat dimpreună cu niște murături la fel de gustoase.

Îndestulați fiind, am primit cu toții de la Camelia lipici, câte doi nasturi și tot felul de hârtiuțe să ne decorăm cei doi ciucuri. Rezultatele au fost fascinante: câteva albine și fluturi, câteva bufnițe, alte câteva păsăriu ciudate similare pinguinilor.

Ama a aranjat pâinile artistice rezultate pe câteva mese și le-am admirat cu toții. Erau foarte faine. Aurii, haioase, împletite, clasice, unele deformate în cuptor, altele încă similare cu forma inițială.

Pâinea a fost extraordinară. Acasă am devorat dintr-o singură masă omida mea oribil deformată. Pâinea făcută cu mâinile tale și cu multă voie bună e unică, nu se compară cu cele de pe rafturile magazinelor. Ar fi mers grozav cu nițică dulceață, tot de casă. Cu siguranță nu o să mă las de meseria proaspăt învățată. Pâinea asta a fost cea mai bună pâine mâncată de mine vreodată :D.

Poze de la eveniment pot fi admirate aici: Atelier de Pâine.

[fblike]

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

La brutărit cu Ama | Șmen.ro

28 September 2010 at 13:44

[…] La brutărit cu Ama […]

[…] This post was mentioned on Twitter by Adi Dragos, Adela Vacaru, Andrei Mărin, FoodCrew, Adi Dragos and others. Adi Dragos said: La brutărit cu Ama: http://bit.ly/cviucG via @foodcrewro […]

Nici un comentariu

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul