Thema – cantina de la Business Centre

Continuăm seria de articole care au în prim plan cantinele timişorene. Cu toate acestea, localul despre care voi povesti de această dată s-ar putea să se dorească totuşi ceva mai cu moţ, asta pentru că locaţia o impune. Cu alte cuvinte, parcă nici cantina nu mai e cantină dacă se află într-un business center, nu?

Până nu demult, mai toată suflarea muncitoare din zona Pieţei 700 se îndrepta fie spre localurile care serveau meniul zilei în centru, fie înspre cantina Texas. De la început de noiembrie lucrurile s-au schimbat, deoarece în corpul C al City Business Centre din Timişoara s-a deschis Thema Restaurant & Cafe. Asta zice firma mamă Eurocatering. Judecând după prima impresie eu i-aş spune mai pe şleau cantină.

Pentru a nu fi nevoie să vă învârtiţi prin faţa centrului de business până vă trece foamea, o să vă spun cum se ajunge cel mai simplu la Thema. Prima variantă ar fi ca între 12 şi 16 să vă plasaţi între cele două clădiri de la stradă ale business centre-ului şi să observaţi încotro merg puhoaiele de oameni, luând-o pe urmele lor. Cea de-a doua variantă (ceva mai precisă în detalii) ar fi să o luaţi printre cele două clădiri şi aflaţi în faţa corpului C să căutaţi din priviri una dintre cele două uşi culisante – s-ar putea să fie mai dificil deoarece tot peretele clădirii este din sticlă. Urcaţi pe scara rulantă şi în dreapta veţi vedea intrarea.

Buuun. Acum că am lămurit-o şi pe asta ar mai trebui să ştiţi care e mersul în ceea ce priveşte comanda mâncării. La vitrinele din faţă îţi configurezi singur meniul, de la standul din stânga ridici meniul zilei, iar de la standul aflat imediat în stânga intrării poţi comanda pastele la care se dă şi un pahar de vin. Imediat după casele de marcat, chiar în mijlocul zonei de autoservire, se află “groapa cu salate”.

Spaţiul e enorm şi foarte luminos datorită pereţilor de sticlă – mai că aş spune că îmi aduce aminte de restaurantele Ikea dacă nu ar trebui să iau în calcul mâncarea.

Venisem pentru a le încerca meniul de 8,72 lei – de departe cea mai ieftonă ofertă de meniu al zilei din oraş! Neştiind rostul, m-am aşezat la vitrinele din faţa, unde lumea îşi configura prânzul după buna poftă. Tăviţele se află undeva jos, sub tacâmuri şi chifle – asta ca să nu vă uitaţi după ele prea mult, adică cum mi s-a întâmplat mie. Sunt sigur că le-ar fi pus şi mai jos, undeva pe podea, dacă ar fi putut.

Înţeleg că nu e rândul la care trebuie să stau şi sunt direcţionat cu amabilitate spre vitrina din spatele căreia aburea meniul zilei. Ciorbă de legume (preponderent mazăre) şi tocăniţă de cartofi cu cârnaţi. Asta am înţeles din ce am citit de pe peretele cu meniuri. În final la felul doi s-a dat să fie chiftele. Bun şi astea, nu mă plâng la 8,72 lei meniul + 0,6 lei chifla.

Aştept mai întâi după o doamnă care tocmai revendicase 5 meniuri la pachet, atent împachetate în caserole. Îmi iau meniul şi dau apoi să mă mut cu tava spre groapa cu salăţi, unde aţi ghicit, era mare îmbulzeală. Motivul: salată cât poţi pune într-un bol la 4 lei. Ar fi fost interesant dacă jumătate dintre salate nu ar fi conţinut varză în proporţie de 75%. Să dau 4 lei pe o salată de varză, fie şi una care mi-o pot stivui cu vârf, mi se pare aiurea. Zic pas.

În cazul în care veţi încerca să sprijiniţi tava pe marginea “gropii”, veţi constata cu surprindere că va sta să pice. Marginea e fix jumătate din lăţimea tăvii – oops!

Dacă aţi trecut şi de această planşă a jocului “Prânzul la Cantina din Business Centre”, va trebui să aveţi mare grijă la ce coadă vă aşezaţi. Da, din nou coadă. Cea de la standul de paste se împleteşte cu cea de la casă. Noroc din nou cu amabilitatea oamenilor care m-au adus pe drumul cel bun 😀

Am făcut check-out şi am început să caut din priviri o masă liberă – urmau să mi se alăture Gigel, Gură Mare şi o prietenă care ne vânduse pontul cu cantina.

Ciorba – dacă vă era dor de ciorba din tabăra de la mare veţi fi cuprinşi de o mare bucurie atunci când veţi încerca ciorba lor de legume. Zeamă lungă, nu mă aşteptam la altceva.

Cartofii – aproape reci şi parţial acoperiţi cu ceva sos de la chiftele care se dorea marinat.

Chiftelele – două la număr, călduţe pe deasupra, reci în interior. Rele nu au fost la gust şi destul de mari.

Într-adevăr un meniu de 8,72 lei – defalcat 2,72 ciorba de legume şi 6 lei chiftelele cu garnităra de tocăniţă de cartofi.

Gură Mare şi-a luat o ciorbă ardelenească la 4,5 lei, ceva cartofi cu caşcaval la 4 lei şi un cârnat thuringer la 8,5 lei. A luat şi o salată de varză la 4 lei, care m-a făcut fericit şi pe mine 🙂

Din câte am înţeles de la prietena noastră, cei de-ai casei optimizează în felul următor: se  adună 4, îndeasă câtă salată pot într-un bol şi fac chetă – ceea ce mi se pare genial!

Am mai înţeles că mâncarea e mai tot timpul călduţă spre rece, mai ales felul doi. De asemenea, dacă compari cele două note de plată şi ai în faţă cele două variante de prânz – meniu şi configurabil, îţi dai seama că nu ieşi chiar bine în nici un fel.

Dau cuvântul altor păţiţi.