Emmi, domnişoară sau fast food?

Ceea ce veţi citi în continuare s-a întâmplat în ajunul Crăciunului. Am preferat ca de sărbători să las deoparte, pe cât posibil, telefonul, calculatorul şi ale lor aplicaţii de online, de aici întârzierea relatării 🙂

De obicei, pe 24 decembrie evit mâncărurile “de dulce” şi le aleg pe cele bazate pe legume. Aşa îmi spune mie sufletul că ar fi mai bine să fac. Iar eu îl cred! 🙂

Şi pentru că nu mai aveam tragere de inimă să mă apuc de gătit, l-am luat de braţ pe Domnul meu şi i-am îndrumat paşii către “Emmi” – fast food-ul de data asta 😉

Emmi Fast Food are o poziționare destul de bună, mai exact pe Şoseaua Iancului, nr. 7, aproape de staţia de metrou Piaţa Iancului. Fiind poziţionat stradal, poţi comanda direct la geam, dar pentru că afară era destul de frig, am ales să intrăm înăuntru.

Cum am deschis uşa am fost întâmpinaţi de o doamnă zâmbitoare, cu o şapcă albă pe cap care ne-a lăsat minute bune să ne holbăm la vitrinele cu mâncare înainte să ne întrebe ce comandăm. Când ne-am hotărât, am revenit la dumneaei şi i-am cerut:

• o porţie de mâncare de ciuperci
• o porţie de cartofi ţărăneşti la care am asortat o salată de murături
• 4 chiftele de falafel
• un desert oriental

După ce am comandat, aceeaşi doamnă zâmbitoare ne-a invitat la o masă până ce ni se vor încălzi preparatele. Mare ne-a fost surprinderea. Cu tot rânjetul ce ne-a apărut brusc pe faţă, ne-am ales o masă mai retrasă. Astfel, puteam vedea atât bucătăria, atunci când cineva îi deschidea uşa, cât şi restul fast food-ului, mulţumită unei oglinzi ce acoperea un întreg perete.

Un prim semn bun pentru noi a fost apariţia domnilor din poza de mai sus. Păreau de-ai casei, după familiaritatea cu care vorbeau cu cei care serveau/încălzeau mâncarea şi mai important decât asta, după cum savurau mâncarea comandată.

Între timp, pe masă ne-a fost adusă o farfurie cu câteva rondele de ridichi, ardei iuţi şi vreo 2 sferturi de lămâie din care ne-am înfruptat din plin.

După doar câteva minute de aşteptare, timp suficient pentru a vizita şi baia, care era destul de curată, am primit toate felurile comandate, mai puţin desertul.

Domnul a ales să înceapă cu mâncarea de ciuperci, iar eu cu cartofii, falafelul și murăturile.

Culoarea puţin aurie şi gustul uşor condimentat al cartofilor m-au făcut să-i consider absolut delicioşi. Chiftelele de falafel de la Emmi au fost de asemenea o experienţă interesantă. Mărimea lor ne-a luat prin surprindere, iar gustul ne-a plăcut mult.

Mâncarea de ciuperci avea gustul celei făcute în casă, cu ceapă şi sos de roşii din belşug. Domnul a devorat-o, mie lăsându-mi destul de puţină, suficient însă pentru degustare 😉

Salata de murături s-a ridicat şi ea la nivelul de gust şi cantitate al celorlalte preparate, aşa că după ce le-am înfulecat pe toate, ne-am declarat giftuiţi de-a dreptul.

Şi exact când spuneam cât de bine am mâncat, ne aducem aminte de desertul oriental. Îl cerem doamnei zâmbitoare şi în mai puţin de 3 minute ni-l aduce însoţit de 2 linguriţe.

Fiecare înghiţitură pe care o luam reprezenta o provocare, atât pentru mine cât şi pentru domnul, în a descoperi ingredientele. Am reuşit să identificăm: arpacaş, nuci (foarte multe), migdale, alune, caise confiate, smochine, stafide, alune de pădure, scorţişoară şi fasole. Da, da, fasole, aţi citit bine! 🙂

Imediat ce am simţit fasolea, mi-am dat seama că patronii trebuie să fie turci sau tătari, deoarece în copilărie am avut ocazia să văd cum tătarii din Dobrogea prepară acest desert la zi de sărbătoare.

Textura păstoasă dată de arpacaşul fiert cu mult zahăr şi abundenţa fructelor uscate şi a alunelor fac din acest desert o adevărată minunăţie culinară.

Din câte am aflat eu se prepară şi se împarte vecinilor în ziua de Ashura, o sărbătoare similară cu cea a Sfinților 40 de Mucenici (9 martie).

Toate bunătățile astea au costat 40 RON, un preţ corect ţinând cont de raportul calitate-cantitate-preţ.

Şi pentru ca experienţa noastră la Emmi Fast Food să fie completă, la terminarea mesei primim din partea aceleaşi doamne care ne-a zâmbit tot timpul 2 şerveţele umede “brandate” 🙂

În speranţa că data viitoare când vom mânca la Emmi,  o vom întâlni poate şi pe Emmi-domnişoara, închei aici ultima incursiune a anului 2010 din Bucureşti.