Verona ne serveşte dulce

Cofetăria Verona
Timișoara

Dacă tot primăvara a început să se facă din ce în ce mai prezentă şi dacă tot sărbătoarea Paştelui e chiar la uşă, cum am putea să le celebrăm mai bine decât cu ceva dulce?

Cei care şi-au făcut vreodată drum prin zona Bălcescu sau au tangenţe cu această zonă cu siguranţă cunosc cofetăria Verona. Câţi dintre ei n-au încercat delicioasele şi renumitele merdenele de Verona? De când eram copil erau celebre. Gustul lor s-a schimbat prea puţin în ultimii 20-25 de ani. Iar batonul de ciocolată, ciocolata de casă după cum i se mai spune… nici n-am cuvinte! O nebunie!

Şi dacă totuşi există persoane care încă nu s-au lăsat convinse de bunătăţile Veronei, poate acum e cazul să rişte, deoarece Verona ne aşteapta cu cozonaci şi pască. Pasca se poate cumpăra chiar jumătate doar pentru cei care nu au nevoie de una întreagă, lucru care nu-l prea întâlneşti prin alte locuri. Deasemenea în această perioadă preparatele de post sunt nelipsite din longeviva cofetărie.

Cu toate că spaţiul Veronei s-a micşorat între timp, calitatea produselor n-a dat înapoi. Pe lângă binecunoscutele prăjituri pe care le găsim în majoritatea cofetăriilor, găsim deasemenea şi multe produse de patiserie.

Ca să vă faceţi o idee, priviţi imaginile care urmează:

Merdenea cu brânză la Cofetăria Verona din Timişoara

secţiune merdenea cu brânză

Merdenea cu carne la Cofetăria Verona din Timişoara

secţiune merdenea cu carne

Pizza în foietaj la Cofetăria Verona din Timişoara

pizza în foietaj

După cum vedeţi, nu se zgârcesc la umplutură, ceea ce pe mine mă încântă. Când mânânc produse de patiserie îmi place să le simt gustul, nu doar să ghicesc cu ce sunt umplute.

O merdenea este acum 3,20 lei. Au scumpit totul zilele trecute. Până la scumpire era 3 lei. Acum atât este pizza în foietaj, care este umplută cu sos de roşii, şuncă, ciuperci şi gogoşari. Există şi varianta de post cu mazăre, porumb, ciuperci, gogoşari. Deasemenea ciocolata de casă costă 3 lei. Un preţ un pic nesimţit având în vedere că bucăţica e mică. Dar asta n-o face să nu fie cea mai bună din oraş.

Bineînţeles că nu pot să lipsească pateuţele la kilogram, fursecurile, crenvurştii în foietaj şi mai nou mini rol fromage. Kilogramul se apropie de 30 de lei în funcţie de produs.

Cornuleţe cu caşcaval la Cofetăria Verona din Timişoaracornuleţe cu caşcaval

Crenwurst în foietaj la Cofetăria Verona din Timişoara

crenvurşti în foietaj

Minirol fromage la Cofetăria Verona din Timişoara

mini rol fromage

Paleuri cu gem la Cofetăria Verona din Timişoara

paleuri cu gem

Nu pot să închei înainte de a vă prezenta şi câteva prăjituri savuroase.

Ştrudel cu dovleac la Cofetăria Verona din Timişoaraştrudel cu dovleac

Ştrudel cu mere la Cofetăria Verona din Timişoara

ştrudel cu mere

Tort Alcatraz la Cofetăria Verona din Timişoara

tort Alcatraz

Prăjitură Diplomat la Cofetăria Verona din Timişoara

Diplomat

Savarină şi Indiană la Cofetăria Verona din Timişoara

Savarină şi Indiană

Preferatele mele sunt acestea din urmă. Savarina era la 3 lei înainte de scumpire. Când am fost ultima oară am uitat să mă uit dacă şi ei i-a crescut preţul. Indiana costă 4 lei.

Ce nu mi-a plăcut până acum de la Verona este tortul Alcatraz care era tare, probabil din cauza preţului, 40 lei pe kg, nu se prea vinde şi nu era prea proaspăt. În general torturile la kilogram se vând mai greu. Nici Profiterolul nu este tocmai un deliciu. Conţine mult sos de ciocolată care este foarte amărui şi îi ia tot gustul. În rest, niciodată n-am fost nemulţumită. Poate doar de unele dintre angajate care sunt acolo de când ştiu eu că există Verona şi probabil sunt sictirite de atâtea prăjituri. 🙂

Bineînţeles că se găsesc şi Amandine, Ecleruri, Doboş, ştrudele cu brânză, patuţe cu ciuperci, brânză, carne, covrigei, plăcinte, Cremeş, tradiţonala prăjitură cu miere şi o grămadă de alte nebunii care nu te vor putea ţine departe de Verona pentru mult timp. E drept că preţurile nu sunt cele mai mici din oraş, dar din când în când ne putem răsfăţa în adevăratul sens.

De când scriu pe foodcrew nu m-au încercat atâtea pofte în timpul procesului de postare a unui text cum m-au încercat astăzi. 🙂

Aşa cum Verona are sloganul “Te servim dulce”, aşa şi noi vă dorim un Paşte dulce şi frumos, cu mult soare şi gânduri bune! 🙂

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Cofetăria Verona

Adresă:
Piața Bălcescu, str. Ciprian Porumbescu, nr.2, Timișoara,
Telefon:

[…] Pe lângă preparatele cu specific indian, la Radha Cuisine se mai găsesc şi mai multe feluri de preparate de patiserie autohtonă, pe care nu le-am încercat […]

[…] După asta am mâncat o prăjitură cu caramel, destul de banală de felul ei, cam cum ai găsi la cea mai uzuală cofetărie. […]

FoodCrew – Arena à la Carte

16 February 2016 at 12:06

[…] Ştrudelul cu mere şi îngheţată de vanilie au fost excelente! Foarte draguţă prezentarea, „design-ul” desertului şi aromele care mi-au invadat papilele gustative. […]

Comentarii

Veveriţa Mâncăcioasă

22 April 2011 at 13:06

Vahaahahaiiiii Naiada, ce-mi faci tu mie. Arata super toate dar la merdeneaua cu branza chiar balosesc. N-am nicio tangenta cu zona respectiva, n-am fost niciodata p-acolo dar o sa-mi fac drum special. :-))))
Paste fericit daca nu mai vorbim! 🙂

    Naiada

    22 April 2011 at 14:40

    E renumită aici în zonă cofetăria. Cei care au făcut şcoala la 22 sau la Poli i-au trecut pragul negreşit. 🙂 Colegul Infidel poate să confirme. 🙂
    E musai să vii! Cu ocazia asta poate testăm împreună câte ceva. Eu sunt la doi paşi, aşa că… 🙂
    Paşte frumos şi vouă şi să vă bucuraţi de primăvară! 🙂

    Infidel Gastro

    23 April 2011 at 19:04

    Confirm, iar dacă treceți prin zonă, musai daţi un semn 😉

Cârtița Pofticioasă

27 April 2011 at 20:16

Si eu ma declar fan al cofetariei. Imi place ca mai tot timpul preparatele sunt proaspete iar preturile, pana sa aflu ca le-au scumpit mi se pareau chiar ok.

Savarinele si merdenelele sunt geniale, dar si eclerul cu ciocolata e ff bun. 🙂

    Naiada

    5 May 2011 at 18:46

    Daaaa! Parcă toate au ceva din gustul de demult… Rar mai întâlneşti asta la cofetăriile moderne. Doar în Braşov am mai găsit o cofetărie care arată aproape la fel ca înainte de anii 90 şi unde gustul inconfundabil al dulciurilor n-a fost modernizat odată cu trecerea timpului…

Flora48

9 May 2011 at 8:27

Vai ce de bunatati, la silueta se mai gandeste cineva ? minunate duciuri…

    Naiada

    24 May 2011 at 13:47

    Mai contează silueta, Flora? Când pofta e satisfăcută de atâtea delicii… Slăbim mai târziu! 😀

Nyna

3 June 2011 at 16:34

Ma bucur sa aud ca merdenelele si batoanele facute de mama mea sunt asa bune si apreciate de majoritatea persoanelor care au trecut pragul cofetariei :*

    Infidel Gastro

    3 June 2011 at 16:55

    Dragă Nyna, salutări doamnei! Pentru merdenelele alea săream gardul de la Generală 22 în pauza mare 🙂

    Naiada

    10 June 2011 at 10:46

    Wow Nyna! Ce surpriză! Spune-i mamei tale că o ador! Poate face şi comenzi la domiciliu, fără legătură cu cofetăria. 🙂 Împreună cu colegii de aici sigur i-am da de lucru! 🙂

Nyna

6 June 2011 at 15:44

Ma bucur sa aud asta :*:*. chiar si eu mananc zilnic cate o merdenea cu branza

Veronica

15 September 2011 at 15:43

Multumesc de reclama:)) am dat un search intamplator si am ramas placut surprinsa de ce articol frumos am gasit:)

    Naiada

    15 September 2011 at 16:31

    Să înţelegem că eşti “sufletul” cofetăriei? 🙂 Ne bucurăm în acest caz şi poate revenim cât de curând cu un nou articol având în vedere că n-am prezentat atâtea produse pe care le-am încercat de-a lungul timpului. 🙂

Veronica

15 September 2011 at 19:18

Da, se poate spune si asa:) la ce reclama mi-ai facut, o sa zica lumea ca te-am platit:) la urmatorul articol ne auzin, macar degustarea sa o facem gratis:)

    Naiada

    18 September 2011 at 20:27

    Cititorii noştri ştiu că nu suntem plătiţi pentru recenzii şi ne spunem părerea cu toată sinceritatea. 🙂
    Cât despre degustare, nu refuzăm niciodată. 🙂

Gore Brânzescu

19 September 2011 at 18:20

Fui doamne! Numa savarine oi visa la noapte… deja-mi plouă-n gură de nu-i adevărat, numai de la poză.

    Naiada

    19 September 2011 at 19:12

    Gore, să nu-mi spui că nu ştii cum sunt savarinele de la Verona…

    Gore Brânzescu

    19 September 2011 at 20:28

    @Naiada să știi că spre rușinea mea nici nu știam de Verona până acum. Da’ n-a fi bai, că le dau eu târcoale 🙂

    Gore Brânzescu

    19 September 2011 at 20:31

    HOPA, m-am uitat pe hartă și mi-am dat seama pe unde e. Am mâncat o plăcintă cu măr delicioasă acolo acu vreo doi trei ani 🙂

    Naiada

    19 September 2011 at 20:44

    Musai să încerci şi merdenelele şi batonul de cioco. Şi normal, savarinele, dacă tot le vei visa. 😛

Anca M. Dragan

7 October 2011 at 20:37

Verona e una din cele trei cofetarii favorite ale mele in Timisoara. Am si locuit 30 de ani in zona, asa ca imi cumparam bunataturi de acolo aproape zilnic. Favoritele mele: batonul de ciocolata, merdenelele cu branza, varietatile de strudel (cu visine, dovleac, piersici, mere, branza), placinta cu branza, pogacelele, rulourile cu cascaval, foetajele cu branza, cele cu ciuperci si cele cu legume (acestea din urma numite “mini pizze”), mini-placintelele “poale-n brau” (cu branza dulce), savarinele (din toate tipurile de savarine pe care le-am incercat vreodata, acesta imi place cel mai mult), cremesul cu frisca, indienele, eclerurile cu frisca, corabioarele cu crema, prajiturelele cu crema si fructe (tot in genul corabioarelor: o cupa de aluat umpluta cu crema si avand deasupra fructe), fursecurile (asortate: includ paleuri cu gem, “limbile de pisica” si inca niste tipuri), checul (se vindea tot pe tava de carton acoperita cu celofan, ca si fursecurile). Vara cumparam de la ei inghetata mea favorita: Alpin 57 Lux – vanilie cu ciocolata (dupa ce in copilarie ma delectasem cu inghetata “Polar” si spuma de capsuni).

    Naiada

    10 October 2011 at 10:09

    Cu adevărat Anca, e una dintre cofetăriile cu produse excelente. Aş fi vrut totuşi să mai găsesc la Verona şi ştrudel şi îngheţată ca pe vremuri… 🙂 Ştrudelul avea alt foietaj înainte de anii ’90, iar îngheţata la cornet era divină. Sunt sigură că-ţi aminteşti. 🙂

Claudiu

11 December 2011 at 0:03

Incercata inca din copilarie, continuata experienta la liceu iar acum, cum lucrez prin zona, mai opresc sa iau cate ceva pentru mine si colegi. Toate ar fi bune si frumoase, dar am vazut odata sau de 2 ori niste unghii indoliate la servire si de atunci am asa…o usoara retinere

    Naiada

    12 December 2011 at 14:19

    Da, în cazul ăsta şi eu aş avea. Tot timpul am spus că atâta timp cât nu văd ceva, n-am probleme, deşi îmi imaginez ce mânuţe ating mâncarea noastră când luăm ceva din oraş, dar parcă până nu vezi nu-i aşa grav. 🙂

    Care-s produsele tale preferate de la ei?

Gavrea Veronica

13 December 2011 at 21:30

I-am facut pagina de facebook cofetariei ( cofetaria verona), Va astept cu sugestii, comentarii si de ce nu, critici 🙂

    Naiada

    15 December 2011 at 1:11

    Veronica, vom veni negreşit. 🙂 Mai ales că mă pregătesc să scriu curând de câteva noutăţi de la voi, cum ar fi salamul de biscuiţi de care m-am îndrăgostit, deşi are prea multe stafide pentru gustul meu. 🙂

    Poate de la anul facem o chestie comună organizată, aşa cum am făcut şi cu alte localuri, poate prăjiturim împreună sau ceva, să “furăm” din secretele voastre. 😀

Claudiu

14 December 2011 at 0:26

pai tot luam placinta cu branza, cu mere, merdenele cu carne, cu branza; ca is cele mai usor de consumat la volan 😀 si le apreciau si restul colegilor; prajituri din cofetarie nu am mai mancat de mult de la ei

    Naiada

    15 December 2011 at 1:14

    Poate ar trebui să redresezi situaţia şi să mai încerci prăjituri de la ei. Eu nu pot sta departe… 🙂

Claudiu

15 December 2011 at 22:12

Nu am mai avut timp in ultima vreme si am tot uitat 🙂 trec in viteza pe langa ei si nu e loc de parcare…:) apropo de placinte…ai mancat placinta de la patiseria care a fost la bega mica? acum s-a inchis, e nush ce banca parca acolo; aveau placinta d-aia la kg, cu carne sau cu branza dulce si stafide…placinta aia sarbeasca din complex e o copie foarta palida si nereusita a placintei aleia…si mai serveau la geam tot felul de patiserii: merdelene, placinte, branzoaice..o minunatie; iar pretul…era exceptional la placinta aia la kg 🙂

    Naiada

    16 December 2011 at 2:15

    Vai, nu-mi aminti că încă plâng după patiseria aia, aproape la fel de rău ca şi după cea din Sinaia spre Iosefin, vis-a-vis de liceul de construcţii, Stoica parcă îi zicea. Şi acolo se găsea plăcintă din aia cu brânză dulce.

    Acum ştii unde se mai găseşte ceva asemănător? La staţia Cluj, e o cofetărie/patiserie micuţă chiar aproape de colţ, e nu ştiu ce restaurant pe colţ, fostul Bolero. Acolo seamănă tare cea cu brânză şi e la fel, la kg, nu la bucată ca şi cea din complex. Dacă n-ai încercat, eu zic că merită. 🙂

Claudiu

18 December 2011 at 4:24

Aaa, daaaaaa; aia de la statia cluj; am uitat de patiseria aia; e nasol numai ca nu e loc de parcare in apropiere 😀 dar vad cum fac sa trec in “inspectie” 🙂 multam mult.

    Naiada

    26 January 2012 at 13:37

    Şi eu îmi promit de o lună că merg pe acolo, dar n-am ajuns. Poate la primăvară. 🙂

Claudiu

30 January 2012 at 4:28

Primul care ajunge face cinste 😛
PS: urasc comentariile facebook 🙂 in alte parti le-am vazut integrate impreuna cu celealte comentarii, nu separat; nu se poate si la voi asa? Tot timpul cand dau sa ma uit la comentarii la un articol, apar comentariile facebook, trebuie sa dau click pe comentariile normale si sa derulez pagina in jos

    Naiada

    6 February 2012 at 11:53

    Perfect, Claudiu! Sper să ajungi tu. 😀
    Cât despre comentarii ştiu ce zici, şi pentru mine e deranjant. O să vorbesc cu colegii mei şi poate se găseşte o soluţie.

Claudiu

7 February 2012 at 0:43

io tre s-astept primavara 😛 am masina cu tractiune spate si de sambata am “abandonat-o” in fata blocului, ca nu o mai puteam misca 🙂 astept vremuri mai bune, sa pot sa ies dintre blocuri cu ea 🙂

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul