Formula 1 e în pole position-ul bombelor din Timişoara

Vineri, printr-un concurs de împrejurări am ajuns într-unul dintre cele mai celebre şi totodată pitoreşti aşezăminte din Timişoara. Restaurant nu-i pot spune că nu poate fi vorba de aşa ceva; nici cantină nu prea merge, pentru că nu aduce nicicum. O să-i spun simplu pe nume: Formula 1. Pentru cei care nu recunosc numele la prima strigare, este vorba despre bomba aflată la subsolul (fostei?) clădirii Infotim aflată în staţia de tramvai din Piaţa 700. Ştiţi, locul acela unde îşi fac veacul dubioşii maeştri ai disimulării care îţi şoptesc “ţigări, ţigări”, iar apoi se uită după păsărele.

Bine, bine, însă cum am ajuns eu aici. Povestea începe pe la ora 15 când Gură Mare mă anunţă că la restaurantul Lloyd (prima noastră ţintă) nu mai servesc meniul zilei. Următoarea locaţie de pe listă, cantina militară din Piaţa Libertăţii îşi încheiase şi ea programul cu civilii ca de vreo oră. Pentru că tovarăşul ajunsese deja să comande la Karadjordje mi-am spus că nu se cade să-l mai ţin să aştepte până comand şi termin şi eu prânzul. Pentru că Naiada mi-a făcut poftă cu mâncarea gătită ca în casă pe care o servesc la Fast Food Avicola în Piaţa 700 mi-am spus că merită să încerc, asta pentru că tot eram prin zonă.

Dau să intru în fast food, când sunt întâmpinat de un domn boschetar: E închiiiis! Hopa, zic, lucrează cu mână de lucru străină. Mă consolez cu gândul că îmi voi lua un kebab zemos de la Big Doner House şi ies spre piaţă. Totuşi, pe o tablă ceva îmi atrage atenţia:

Omul potrivit la locul potrivit? Nu chiar, deşi oferta suna extrem de şod, nu prea îmi ardea mie de mici şi bere la ora prânzului. Dau şi cobor la subsol, acolo unde este amenajat şi bufetul. Preţurile nu sunt exagerate, însă nici chilipir nu le pot numi. Citez:

• ciorbă de burtă – 7 lei
• ciorbă de perişoare – 6 lei
• ceafă de porc – 5 lei 100g
• cartofi prăjiţi – 4 lei 100g
• pâine (4 felii) – 1 leu
• ardei iute – 0,50 lei
• un mic cu muştar şi pâine – 2 lei

Ochii mi-au rămas pe capul de afiş, anume ciorba de burtă, în ideea că dacă pot aprecia o mâncare ca fiind bună sau rea aceasta este ciorba de burtă. Departe de a fi o somitate în materie de gastronomie ştiu din experienţa mâncatului în oraş că bucătăria în care se pregăteşte ciorbă de burtă gustoasă poate să te mai surprindă cu mâncare bună. Zis şi făcut: o ciorbă de burtă cu pâine şi ardei iute (crud).

Înainte de a trece la povestea ciorbei, se cuvine să introduc în scenă şi cele 2 personaje principale: doamna “şefă” şi doamna care m-a servit. Despre cea din urmă încă îmi place să cred că nu era şi bucătăreasă, poate ajutor de bucătar care a avut sarcina de a curăţa cartofii – este cea mai îngăduitoare explicaţie pe care o pot avea pentru conturul negru al unghiilor sale. Aşadar, după ce mi-a pus cu atenţie vreo 4 polonice de ciorbă de burtă în bol, l-a pus la încălzit. A mai aşezat pe tavă ardeiul apucându-l de codiţă (mare uşurare) şi cele 4 felii de pâine din care am avut grijă să nu mă ating de cea de deasupra şi cea de dedesubt. M-a trimis apoi la “şefa” să “mă încaseze”.

Am luat tava, am căutat o masă cu o privelişte panoramică şi am întins-o la baie pentru a mă spăla pe mâini. Am folosit doar apa din dotare, căci săpun nu părea să fi avut pe acolo de la inaugurare. Între timp. în jurul mesei la care m-am aşezat mai erau doi clienţi ce păreau de-ai locului, iar felul în care se uitau la mâncarea pe care o lăsasem pe masă nu m-am îngrijorat prea tare. Ştiau ei ce ştiau…

Mă aşez la masă şi îmi spun că ar fi un bun moment să trag în poză comanda.

Judecând după culoare ar fi corespuns, după consistenţă la fel, căci părea să fie destule bucăţi de burtă prin zamă. Asta până am dat şi am gustat. Prima impresie a fost că le-a scăpat cam multă făină în ciorbă, poate în ideea de a părea mai consistentă mâncarea. A doua impresie a fost că mestec ceva şireturi gumate când am luat în lingură şi franjurile de burtă. Pe deasupra, gustul pe care ar fi trebuit să-l dea legumele aduăgate în fiertură era inexistent. Am mai scris noi despre dezastre la preţ de chilipir, însă numai chilipir nu pot numi cei 8,5 lei plătiţi pentru ciorba de burtă de la Formula 1.

Pe la cea de-a treia lingură o aud pe “şefa” cum începe să se răstească la unul dintre clienţii care îi făcuse cu câteva clipe mai devreme o urare de prosperitate. Aruncând o privire peste olivieră nu puteam desluşi prea multe, căci barul şi bufetul era undeva în stânga panoramei.

Au urmat vreo 2-3 minute de haos în care doamna şefă ieşise afară să-i ceară socoteală cetăţeanului turmentat. Domnul din stânga imaginii încerca să urmărească scena, dezechilibrându-se chiar la un moment dat încercând să urmărească desfăşurarea acţiunii; cel de la aparate lăsa impresia că văzuse deja destule scene de acest fel pentru a se mai deranja. Mă înşelasem deci în privinţa unui lucru: în banii plătiţi pentru masă intra şi divertismentul.

Eu unul nu am ajuns să văd fundul bolului de ciorbă, însă mi-a fost dat să văd altele despre care nu se prea cuvine să povestesc. Aşadar încercaţi Formula 1 doar dacă aveţi stomac tare şi ştiţi cum să faceţi haz de necaz.