Un prânz ușor pe terasă în Unirii

Zai
Timișoara

În mod normal amiaza nu mă găsește alergând ca un bezmetic prin oraș, însă întâmplarea face ca într-una din zilele trecute prânzul să coincidă cu destinația finală a unei plimbări de vreo 2 ore prin Timișoara. Bineînțeles, plimbarea ar fi putut fi mai scurtă, la fel și urechile mele lungite de foame, asta dacă primele două localuri vizitate nu ar fi fost două mari țepe.

Preambul în complexul studențesc

Fiind pe același film al prânzului servit în aer liber și aflându-mă în primă instanță în zona complexului studențesc am trecut mai întâi pe la Ready’s, apoi pe la Happy.

Fast food cu arome franțuzești

Sau poate ar trebui să spun defunctul Ready’s, deoarece singurul local cu specific grecesc din Timișoara nu a putut face față expansiunii otomane și a fost consumat de către mai popularul vecin Istanbul în ceea ce acum putem relata cu oroare ca fiind primul fast food vizitat în care miroase a picioare. Dacă ar fi fost vorba despre vreun local cu pretenții câtuși de mici aș fi putut crede că e izul vreunui sortiment de brânză franțuzească. Nu a fost cazul, i-a dat de gol mizeria de pe mese și cartoanele de mici în care se servește mâncarea.

Sictir cu iz de Balcani

Am oprit mai apoi pe terasă la Happy, unul dintre locurile pe unde ard gazul își încarcă bateriile mai toți studenții epuizați de înaltele școli timișorene. A durat fix 8 minute până când unul dintre ospătarii sictiriți care se plimbau agale pe terasă s-a înduplecat să ne întrebe de sănătate. I-am cerut două meniuri privind totodată insistent la masa lipicioasă și la scrumiera ticsită de chiștoace. Nu s-a prins. I-am urat servici ușor și ne-am cărat, neavând vreme să așteptăm vreo oră până ar fi reușit să ne aducă două salate Happy, pe care am fi riscat să le servim pe o masă jegoasă.

Gustarea de prânz de la Zai

Am luat-o la pas spre Unirii, unde în ciuda traseului parcurs ne-am propus să servim un prânz mai ușor. Să ne răsfățăm cu ceva bun pentru a mai uita ororile care ne-au încercat. Am fi încercat Bio Fresh, dar din păcate nu au terasă, așa că ne-am așezat pe terasa de la Zai.

Răsfoind meniul ne-a picat cu tronc supa de avocado cu creveți, însă ghinion. Nu mai aveau. Am trecut repede pe salate: eu salată Caesar, Gură Mare – salată grecească. Am mai comandat o limonadă pentru mine și o porție de bruschette cu roșii pe care am împărțit-o ca gustare.

Bruschette

Bruschette cu rosii la Zai in Timisoara

Bruschettele cu roșii presărate cu oregano și ulei de măsline au fost decente, nimic deosebit însă. Deși nu-mi stă în fire să mă plâng atunci când primesc o porție mai sănătoasă, aceste bruschette mi s-a părut puțin prea încărcate, de unde și dificultatea de mușca din ele și șansele mari de a-ți așterne pe piept meniul, lucru care i s-a și întâmplat colegului meu mai pofticios.

Salata grecească

În aproximativ 10 minute ne-au ajuns și salatele. Mai întâi o ilustrăm pe cea grecească, despre care nu mă pot pronunța cu detalii prea multe și aștept completările lui Gură Mare. Cert este că mi-a plăcut ca prezentare.

Salata greceasca la Zai in Timisoara

Salata Caesar

Iar acum salata Caesar, sau Caezar cum au botezat-o cei de la Zai. Versiunea minimalistă, după cum era descrisă și în meniu, adică salată verde, parmezan și anșoa, fără piept de pui la grătar, cubulețe de șuncă prăjită sau dressing cu gălbenuș de ou. Cu pâine toast în loc de crutoane.

Salata Caesar la Zai in Timisoara

Dacă tot am pomenit dressing-ul, acesta a fost preparat din ulei de măsline, oțet balsamic (nu zeamă de lămâie sau oțet din vin), sos Worchester și usturoi pisat. Inițial am crezut că au folosit ulei de usturoi, gustul fiind plăcut și nu foarte înțepător, însă ospătarul nostru Ovidiu a fost amabil și m-a lămurit.

Salata Caesar pe paine toast la Zai in Timisoara

Deși per ansamblu mi-a lăsat o părere bună, ar fi câteva detalii care ar putea face chiar și mai bună salata Caesar servită la Zai, anume o salată din frunze mai ferme, mai fresh și mai puțin înmuiate în dressing și bucățele de anșoa mai mărunte, nu bucăți întregi. Cazul idea în ceea ce mă privește ar fi adaugarea lor mărunțite bine chiar în componența în dressing-ului.

Servirea, atmosfera și nota de plată

Despre servire pot spune că am fost plăcut impresionat atât datorită prompitudinii cât și politeței ospătarului. Mi s-a mai întâmplat cu altă ocazie să am parte la Zai de o chelneriță cam aeriană, deci depinde cum ți-e norocul.

O bilă albă pentru detaliile micuțe care fac diferența, unele dintre ele poate insesizabile, dar care contribuie din plin la confortul oaspeților. Un exemplu care mi-a plăcut mult, deși prefer lucrurile ceva mai practice a fost depozitarul notei de plată:

Nota de plata la Zai in Timisoara

Sigur poți mânca mai ieftin în Piața Unirii, însă prețurile mi s-au părut decente judecând experiența Zai ca un întreg.

  • Limonadă: 6 lei
  • Bruschette cu roșii: 6 lei
  • Salată grecească: 12 lei
  • Salată Caesar: 15 lei

În concluzie, la Zai ne vom mai întoarce să ne răsfățăm cu preparate simple dar totuși diferite de oferta majorității localurilor din zona Piața Unirii. Cel puțin terasa umbroasă se anunță un loc foarte plăcut vara aceasta.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Zai

Adresă:
Florimund Mercy no.5, Timișoara
Telefon:
Website:

[…] din felurile de mâncare din meniul de la Tavernă, aş da fără să stau pe gânduri 10 + pentru bruschete. Fie că optaţi pentru bruschetele simple, cu roşii şi busuioc, sau pentru cele cu pasta de ton, […]

Pranz la Papa Sam | FoodCrew

5 October 2012 at 13:04

[…] personal m-am lăsat convinsă de salata mai sus menţionată care avea bucăţi mari de mozzarela, porumb, pui, salată verde, castraveţi, […]

[…] De dimineaţă, draga noastră colegă Nuţi, inspirată de vremea de afară, de soarele care ne zâmbeşte şi de floricelele care se găsesc la mesele de pe terasele din Unirii, a venit cu inspirata idee, acceptată în unanimitate, de a lua prânzul în Piaţa Unirii pe terasă la ZAI. […]

Comentarii

Veveriţa Mâncăcioasă

11 May 2012 at 14:13

Inseamna ca Ready’s e un no-no complet. N-am mai fost acolo de acum vreun an cel putin dar nu credeam ca s-a dus asa pe apa sambetei…De incercat Zaiul. 🙂

    Infidel Gastro

    11 May 2012 at 18:18

    Nici nu se mai chemă Ready’s, i-au dat firma jos. Ar fi fost chiar tragic dacă rămânea branduit ca local cu specific grecesc.

Victor

16 May 2012 at 23:27

Sincer… bruschetta nu se prepara cu oregano ci cu busuioc proaspat, iar la banii aia puteau fi linistit pregatite astfel, salata greceasca mi se pare cel putin prea condimentata cu acelasi sus numit oregano iar salata caesar nici macar nu se apropie de adevar. Salata romana este intradevar cam greu accesibila in Timisoara, se gaseste rar si proasta, dar o salata iceberg se preteaza mai bine iar file-ul de ansoa intreg este pentru multi dezgustator. Usturoiul, clasic, se freaca de bol doar, intradevar folosirea apei de usturoi (sau uleiului in dressing) este o practica mai decenta.
Personal am deschis recent un restaurant unde prepar si Caesar si alte gustari si salate fara mari pretentii dar executate mult mai bine decat media dezamagitoare din timisoara…

    Infidel Gastro

    17 May 2012 at 12:44

    Victor, mă bucur mult că ai comentat. M-ai făcut chiar curios să-ți încerc salatele, fie ele și fără pretenții. Ne dai și o adresă la care putem să te vizităm? Ne poți scrie pe posta@foodcrew.ro dacă nu ții neapărat să-ți asocieze cititorii restaurantul cu comentariul de mai sus.

Veveriţa Mâncăcioasă

17 May 2012 at 9:32

Victor, tu nu esti deloc impartial daca spui ca ti-ai deschis un local (si deci, vrei sa termini cu concurenta de pe orice meleaguri) si nici nu ai gustat mancarea de mai sus. Asa, din poze, oricine poate spune orice. Aici e vorba de comparat experiente reale.

    Victor

    23 July 2012 at 21:46

    Imi cer scuze daca am lasat impresia ca vreau sa elimin vreo concurenta, dimpotriva, concurenta este benefica in orice domeniu. Totusi, eu nu am dat un nume sau am facut vreo reclama sa referinta, cat despre experiente reale, crede-ma ca pentru mine 90% din ce am nevoie este cea vizuala, iar comentariile facute de mine au fost in jurul acestora. Peste asta, am vorbit despre principii elementare despre ce si cum se face corect, din pacate consecintele unei industrii in care (ca in multe altele) salariile atrag dupa sine personal, sa zicem, de o competenta mediocra si cunostinte minime despre gastronomie, se fac simtite in farfuriile care ne sunt puse in fata cand mergem sa mancam undeva.
    Multumesc Infidel, o sa trimit un mail si imi cer scuze pentru raspunsul tardiv.

Adrian

18 June 2012 at 15:58

Am fost recent aici: mancare interesanta, servire extrem de lenta. Am stat 2 ore dupa niste salate cand pe terasa erau in total vreo 5-6 oameni. Salatele au fost decente dar nu justifica asteptarea si nici pretul…Ice tea “de casa” dar fara nici un gust. As mai fi incercat ceva din meniu, dar mi-e ca o sa imbatranesc asteptand dupa preparat.

    Infidel Gastro

    18 June 2012 at 16:10

    Adrian, nasol. Sunt curios cât a durat până să vină să-ți ia comanda și de ce ai așteptat două ore. În timpul ăsta au dispărut toți angajații? Nu ai avut cui să bați obrazul? Ca și recomandare, eu mi-am făcut obicei să întreb mereu cât am de așteptat până mi se aduce mâncarea.

    Adrian

    18 June 2012 at 21:00

    Chelnerita a venit imediat si a fost mereu amabila, problema era undeva “in culise”, de la bucatarie. Fata s-a scuzat si a zis ca mai insista pe la bucatar, asa ca n-am insistat sa aflu exact ce s-a intamplat, parea ca se simte tare prost si n-am vrut s-o mai stresam. Am mai fost intr-o dimineata pentru niste bruschete care tot greu au venit, cam in jumatate de ora. Drept e ca mi-era si foarte foame in ambele dati asa ca asteptarea a fost mai crunta.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul