Prânz maiestuos la Flora

N-a fost prima mea vizită la Flora, însă a fost una care mi-a lăsat o impresie plăcută. Mai ales că acum aproximativ un an și ceva când am fost am prins una caldă, una rece. Aveam nevoie de o a treia vizită să văd exact care din cele două a fost o întâmplare.

Ajunse acolo la ora prânzului, am găsit un local primitor, o ambianță plăcută și o liniște perfectă pentru a lua masa. Deși localizat în zona centrală, lumea din păcate nu pare se înghesuie să ia masa acolo probabil și pentru că nu există opțiunea de meniul zilei, locuri de parcare etc.

Primul lucru pe care îl apreciez la Restaurantul Flora este faptul că, fiind un nume cu tradiție în Timișoara, în spatele numelui se află și un concept. Adica nu este un loc unde se cumpără și se servește mâncare și atât. Decorul, mobilierul, aranjamentele de pe masă și design-ul meniurilor toate creează o atmosferă anume. Sunt acele mici detalii care fac diferența și care pentru mine, din postura de client, contează foarte mult.

Dar am povestit suficient de marketing și branding, să trecem la capitolul mâncare și servire. Pentru că aveam poftă de un prânz sănătos, am început cu un fresh de mere și morcovi (11 lei) care a fost delicios. Nu la fel de ușor a fost să mă decid asupra unui singur fel de mâncare din meniu pentru că opțiunile sunt multe. Ba chiar prea mult aș zice eu. Există de la produse tradiționale românești de genul sarmale și mămăliguță și până la icre de Manciuria și tentacule de caracatiță. Dorind să merg pe ideea de prânz light, după vreo 20 de minute de uitat prin meniu, mi-a făcut cu ochiul Salata Majestic (26 lei).

După cum puteți observa din poze, salata arată exact așa cum îi spune numele – maiestuos. Când vine chelnerul cu așa o farfurie, singura reacție pe care poți să o ai este wow!

Și după ce-am pozat salata din cam toate unghiurile și direcțiile, am încercat să identific fiecare ingredient găsit în această mini formă de artă. Așa că de vi se face vreodată poftă de o salată, cea pe care eu am servit-o avea de toate, după cum urmează: salată, țelină, ridichi, morcovi, mere, stafide, bucăți de piersică, piept de rață, parmezan, ardei gras și ca dressing, vinaigrette cu suc de portocale. Și dacă vă întrebați care-i treaba cu floricica din vârf, eu bănuiesc c-o fi o andivă peste care s-a turnat puțin de vin pentru aspect și atasate ulterior și câteva frunzulițe de praz deasupra. Dar nu bag mâna-n foc, e doar o bănuială. Oricum, e de efect! 😀

Dacă ingredientele sunt multe și dintre cele mai diverse, nici la partea de gramaj nu stă prost. 350 de grame este cantitatea perfectă pentru un prânz ușor, și totuși sățios. Toate legumele și fructele din salată au fost proaspete, iar pieptul de rață era exact așa cum trebuie: fraged și nu foarte bine făcut, adică nu foarte prăjit. De obicei nu reușesc să mânânc întreaga salată la restaurant pentru că de cele mai multe ori este mai mult varză sau salată în raport cu celelalte ingrediente. De data asta nu m-am ridicat de la masă până nu am terminat tot din farfurie pentru că a fost foarte delicioasă, eu fiind o mare fană a combinațiilor de legume și fructe în salată.

Servirea a fost și ea foarte bună, chelnerița care ne servise fiind foarte amabilă și gata să ne ofere orice informație cu privire la meniu. Apropo de asta, dacă doriți ceva ce nu există în meniu, sau doriți o adaptare a vreunui fel de acolo, ei sunt dispuși să facă modificări atâta timp cât au ingredientele necesare pentru acest lucru.

Una peste alta, de data asta am văzut o altă față a restaurantului, una care mi-a plăcut mult și care m-a impresionat în cel mai frumos mod posibil. E un loc potrivit pentru o masă în tihnă cu preparate de calitate și delicioase la prețuri pe măsură.

Mai vin! 🙂