Locanda del Corso nu e așa cool cum pare de afară

Deși Locanda del Corso e deschis de ceva vreme, eu abia recent am ajuns să testez localul. Recunosc că am făcut-o după ce am citit recenziile colegelor mele care au apucat să îl viziteze chiar atunci când s-a deschis și pentru că, de afară, mă atrăgea prin stilul elegant și sofisticat, dar cozy în același timp.

Am ajuns acolo într-o duminică seara, iar primul minus a fost să observ că nu există o departajare clară între fumători și nefumători. Am ales, bineînțeles, nefumătorii și am fost conduși spre partea unde nu se fumează de parcă acolo nu s-ar simți fumul de țigară din aer. Apropo de treaba asta cu fumatul, aștept cu nerăbdare momentul când măcar un restaurant alege să riște și să interzică fumatul chiar dacă pierde câțiva clienți. Bine, de exemplu la BIOfresh nu se fumează, dar acolo nu pot mânca pizza. 😀

Revenind însă la Locanda del Corso, trebuie să remarc că localul este absolut minunat. Un loc decorat cu mult bun gust unde elemente precum lemnul închis la culoare și cărămida se îmbină perfect oferind spațiului un aer modern și rafinat. Am apreciat și micile detalii de genul șervețelelor mari de pe masă unde găsești toate informațiile despre restaurant (pagină de Facebook, numere de telefon, adresă), precum și selecția mare de vinuri pe care o au în restaurant.

Pentru că aș vrea să trecem direct la partea la care vă povestesc despre mâncare, că asta-i partea cea mai importantă, țin să vă zic că meniul este destul de complex, dar îi lipsesc unele preparate precum pizza cu piept de pui sau o salată cu piept de pui. Știu că asta nu e un must  pentru că e un restaurant cu specific italienesc, dar dacă au salată grecească, mă gândeam că nu o fi foarte complicat să fie și una cu piept de pui.  Multe, foarte multe opțiuni de paste, preparate cu fructe de mare sau vită. Dar scumpe spre foarte scumpe.

După mult timp de frunzărit meniul, am reușit până la urmă să ne hotărâm și am rămas la ceea ce știam sigur că avea să ne placă: pizza. Eu am ales Pizza Hawaii cu sos de roșii, șuncă, mozarella și ananas (23 de lei), iar comeseanul a ales să adauge pe Pizza Margherita (16 lei), ingredientele: roșii cherry (4 lei), măsline negre (4 lei) și capere (6 lei).

Ambele pizza au venit rapid și, judecând după aspect, păreau a fi delicioase. Pe încercate vă zic că m-am bucurat de alegerea făcută pentru că rar dai greș cu o pizza. Blatul a fost potrivit ca grosime și consistență. Marginile au fost doar puțin de tot crocante, iar interiorul, moale și presărat din belșug cu mozarella, șuncă și ananas. Apropo de ananas, m-am bucurat să văd bucăți mari de fructe pe pizza și nu numai niște cubulețe amețite care doar să-mi amintească de gustul ananasului. La prima gustare mi-au părut ingrediente calitative și nu ananas din conservă. Sau dacă au fost din conservă, norocul lor că nu m-am prins. 🙂

Nu știu să vă spun nimic de gustul de pizza al comeseanului pentru că nu am dat șunca mea, pe legumele de pe pizza lui. Știu că nu i-a plăcut faptul că măslinele aveau sâmburi și era inestetic și deloc confortabil să tot îți bagi mâinile prin gură să îi scoți. Sau poate o fi fost comeseanul meu mai leneș. Ideea e că la prețurile practicate, cred că și-ar permite măsline fără sâmburi chiar și numai pentru confortul clienților. 🙂

Ajungi la partea de desert, încă o dezamăgire, nu aveau nici un desert din cele dorite de noi. Adică ai listate 6 tipuri de desert în meniu. Nu ai pe cel pe care îl doresc (cheesecake). Sunt dipusă să renunț la ăla care era primul pe listă, dar tu nu ai nici celelate două? (mousse de ciocolată și souffle de ciocolată). Adică jumătate din deserturi lipseau de pe meniu. Într-o duminică seara. Ei, asta nu mi s-a părut deloc ok pentru un restaurant ca Locanda del Corso. Din postura de client, nu mă interesează că s-a terminat brânza pentru cheesecake, că nu are chef bucătarul de lucru sau alte motive.

Dezamăgită de situație, am acceptat până la urmă o variantă destul de tristă de tort cu ciocolată Amaretti cu sos de portocale (18 lei) care nici nu era trecut în meniu. Deși arată bine pe farfurie, gustul nu a fost deloc pe măsura prețului și aspectului. A fost mai degrabă un fel de souffle de ciocolată mai solid și mai amărui, că de aia e Amaretti și puțin aerat, servit cu foarte puțin sos de portocale.

Servirea a fost și ea așa și așa, sub nivelul pe care îl așteptam de la un astfel de restaurant. Cam așa a arătat nota finală pentru o cină de duminică seara cu două pizza, un desert, o limonadă și o bere. Nu e foarte mult, dar nici puțin. 86 de lei + 14 lei ciubuc pentru o sumă rotundă, 100 de lei pe o cină în doi. Am lăsat ciubuc pentru că am încercat să nu dau vina pe chelner pentru deserturile lipsă din meniu, deși ar fi putut să fie puțin mai zâmbăreț. 😉

Colegele mele au fost încântate ceea ce mă face să cred că am avut eu așteptări prea mari sau au avut ei o zi proastă. Poate o dată cu venirea primăverii, mai încerc măcar o dată să văd dacă a fost o întâmplare sau așa stau lucrurile pe la ei.

Ați fost recent pe la ei?