Cină romantică la Baracca sau cum am ajuns să scap de prejudecăţi

Pentru că împlineam un an de la căsătorie şi era musai să sărbătorim cumva vitejia aceasta, după multe indecizii, am hotărât să ieşim în oraş, la Baracca. Credeam despre acest local că este unul scump şi “de fiţe”, fiind situat în centrul oraşului, pe strada Napoca, dar ceea ce a urmat mi-a schimbat total percepţia iniţială. Odată ajunşi acolo, prin geamurile mari se putea observa atmosfera elegantă şi fineţea detaliilor de design.

Intraţi înăuntru, am observat muzica plăcută, culorile pământii şi motivele naturale ale ambientului, culminând cu focul de la vatra din capătul restaurantului.

Totul mi s-a părut de un foarte bun gust. Nu pot să uit de piesa de rezistenţă, imensul suport de vinuri din mijlocul restaurantului, cu sute de feluri diferite de vinuri.

Meniul rafinat de la Baracca

Am început seara, ca o adevărată cină romantică, cu câte un pahar de vin spumant, 150 ml la 12 lei. Apoi ne-au fost aduse aperitivele. Soţul meu a cerut biftec tartar, iar eu hribi umpluţi cu brânză de capră.
Tartarul este pregătit din muşchi de vită argentinian, condimentat şi îmbălsămat cu oţet balsamic baricat timp de şase ani, asezonat cu valeriană, ceapă deshidratată şi ou crud de prepeliţă. Tartarul de vită nu conţine carne tocată, ca şi în reţeta clasică, ci este alcătuit din cubuleţe de carne, ceea ce face să simţi mai bine consistenţa şi textura cărnii.

Soţul meu a fost pe deplin mulţumit de acest preparat. O porţie conţine 180 g şi are preţul corect de 49 lei, ţinând cont de secretele ce le ascunde.
Despre hribi, pot să vă spun că au fost minunaţi şi că, de fapt, au constituit preparatul care mi-a plăcut cel mai mult şi pentru care mă voi întoarce cu siguranţă la Baracca. Hribii, cu pălăriile prăjite şi picioruşul făcut pane, erau umpluţi cu brânză fină de capră şi aşezaţi pe o “pajişte” de rucola şi valeriană, presărată cu “flori” (ardei de diferite culori, tăiaţi mărunt şi seminţe de feluri variate) şi “pământ negru” – pesmet uşor prăjit, colorat cu negru de sepie.

Fiind culegătoare de ciuperci de pădure, de-a lungul timpului am încercat prepararea lor în mai multe feluri, dar niciodată hribii nu au avut această aromă minunată. Aşa că pot spune cu mâna pe inimă că porţia de 300 g îşi merită pe deplin preţul de 48 lei.
Am continuat cina cu felurile principale. Eu am încercat file de ton roşu în crustă de seminţe, inclusiv fistic şi migdale, servit cu linte neagră bio, gătită în smântână lichidă. Prezentarea a fost una spectaculoasă, incluzând icre negre, sepiade şi feliuţe de ridichi. Pe lângă faptul că a avut un gust divin pe care nu l-aş putea compara cu alte preparate gustate anterior ce au conţinut ton roşu, aspectul a fost unul de top. O porţie de 350 g are preţul de 89 lei.

Soţul meu a testat pieptul de raţă, aşezat pe pere caramelizate şi pe o cremă delicioasă de dovleac copt presărată cu seminţe, însoţită de sos de cocos şi fructul pasiunii. Aceasta a fost combinaţia căreia domnul meu nu a putut să-i reziste, fiind de-a dreptul fascinat şi spunându-mi că e musai să încerc şi eu să gătesc acest preparat acasă. Cu siguranţă va trebui să revenim la Baracca, pentru că nu degeaba mă consider “the undomestic wife”, iar preţul 64 lei pentru o porţie de 350 g este unul decent.

Nu am putut să plecăm fără a ne bucura şi de deserturi. Deja eram sigură că ne vor surprinde cu cele mai fine gusturi şi cele mai elegante dulciuri, aşa că am cerut fiecare câte o porţie, eu una mai mică, iar însoţitorul meu una mai bărbătească. Eu am încercat mousse-ul de mentă şi lime cu ciocolată albă, dar şi ciocolată neagră, cu jeleu de sfeclă roşie şi cu sirop de lime, asortat cu rodii. Îmbinarea aromelor a fost perfectă, “fresh” şi nu prea dulce. Această minunăţie a costat 18 lei.

Tortul de bavaroise adus soţului meu, parcă îmi făcea şi el cu ochiul şi nu m-am putut abţine să nu-l testez. Preparat din ciocolată belgiană, are la bază crantz realizat din alune şi cereale, peste care sunt aşezate mere caramelizate. Tortul se serveşte alături de savuroasa cremă englezească. Un deliciu de nota 20, atât la gust, cât şi la aspect. Preţul unui astfel de tort, cu un gramaj de 200 g, este de 19 lei. Deasupra, ambele deserturi purtau sigla restaurantului. Siglă, de altfel, gustoasă şi ea. 🙂

La final, soţul meu a cerut un digestiv de la rece, pălincă Zetea, care e destul de tare (alc. vol. 50%). Preţul pentru 50 ml este 16 lei.
Per total, acest local mi-a făcut o impresie foarte bună şi mi-a schimbat total ideile preconcepute pe care le avem înainte, fără măcar să fi intrat vreodată în restaurant. Servirea a fost promptă, atmosfera şi muzica foarte plăcute, decorul modern dar elegant, preparatele de excepţie, iar personalul foarte deschis şi receptiv. Un alt lucru ce merită menţionat este faptul că deşi în local se fumează, sistemul de ventilaţie este unul foarte performant încât fumul de ţigară nu se simte absolut deloc. Astfel încât, este un loc potrivit pentru întreaga familie.

***

Articol scris în cadrul campaniei Bun Simț la Farfurie de către The Undomestic Wife, o ardeleancă prin naştere şi convingeri, dar nu destul de înceată. Cu o afinitate pentru arta culinară, a învăţat să gătească odată cu blogul pe care scrie împreună cu sora ei.