Răsfăț boieresc pentru simțuri la Hanu’ Berarilor Casa Elena Lupescu

Hanu' Berarilor
București

Uneori parcă ar fi necesar un update reparator  al informaţiilor pe care le găseşti prin research online. Atunci când vrei să ieşi în oraş ca să mănânci împreună cu prietenii ori familia sau dacă ai de organizat un eveniment cu 200 de locuri, îți prinde bine să mai citești câte o povestioară de genul celor prezentate în campania Bun Simț la Farfurie, să știi exact unde se mănâncă bine.
Așadar, mare mi-a fost bucuria să descopăr o nouă locație de excepție din București. Hanu’ Berarilor Casa Elena Lupescu este amplasat într-o zonă cu densitate mare de case de patrimoniu, a Bucureştilor Vechi. Construcţia a fost aleasă de Grupul City Grill după criterii precise, ca să poată fi amenajată conform conceptului dezvoltat cu prima locaţie din lanţul Hanu’ Berarilor, Casa Oprea Soare (după numele străzii). Casa Elena Lupescu a fost construită între anii 1923-1925, cu o arhitectură impresionantă, care înglobează elemente din stilurile neogotic, neo-românesc, rustic normand, Chalet şi Art Nouveau. Loc de parcare am găsit uşor pe stradă, pe Bulevardul Pache Protopopescu. Nu am explorat alte posibilităţi în zonă, ar trebui să existe.

Atmosfera de la han

Incinta mare are accesul direct din bulevard. Te întâmpină prietenos cu o terasă aerisită, nu doar implicit prin funcţiune, ci şi ca mobilare. Cele două cazane de bere din cupru, vechi de la 1950, constituie un semnal inspirat, în armonie cu numele restaurantului.

Curte Hanu Berarilor Interbelic

Dacă va doriţi cu patimă moartea piticilor din plastic, a tâmplăriei din PVC care imită lemnul, a diverselor dragălăşenii decorative tip briz-brizuri ieftine, ori vă vine să scurt-circuitaţi aparatura care face ca o muzică să bubuie pe vreo terasă cu scaune din plastic, ei bine, aici găsiţi locul în care sunteţi răzbunaţi şi vă veţi găsi tihna să mâncaţi într-un ambient prielnic.  Am rezervat un loc în salonul pentru nefumători, primul de la intrare şi cel mai spaţios de la acest nivel. Pe peretele opus zonei de acces este fixată o oglindă imensă, într-o montură care mi-a părut originală şi care dă o spaţialitate fantastică împreună cu deschiderea pe verticală, pe două niveluri. Touși, pentru întâlnirile de afaceri, locaţia asigura intimitatea în saloane izolate.

Interior Hanul Berarilor
Aş vorbi la nesfârşit despre ambient! Mobilierul din lemn are îmbinări frumoase, circulaţia între mese e lejeră, iar locul e aerisit şi luminos.

Era mare animaţie şi veselie acolo, dar una decentă, cu oameni frumoşi care aniversau ceva, poate mai mulţi ani de la terminarea facultătii, nu ştiu. S-a cântat şi un „La mulţi ani” în faţa unui tort spectaculos decorat cu torţe incandescente.

Înainte de a mânca, îmi spăl de fiecare dată mâinile; grupurile sanitare nu mă aşteptăm să fie altfel decât impecabil de curate, ca tot ceea ce văzusem în jur. Există o grijă deosebită pentru detaliu până și în cel mai neînsemnat spaţiu.

Tabieturile boierești

Acum, să trecem la cele grave. Grave pentru greutatea noastră pusă la grea încercare. Pentru una ca mine care îmi place să mănânc bine, dar nu neapărat mult, alegerea platoului „Mâncarea Boierească”, la 39.5 lei, ar fi fost hrană suficientă pentru două persoane. L-am ales pentru că era singurul, sau n-am căutat eu bine, cu carne la garniţă (carne conservată în untură sau cum străinii o numesc: confit de porc). S-a dat o lupta aprigă cu conştiinţa mea. Carnea astfel conservată are un gust inconfundabil. Este un fel de mâncare tradiţional declarat de mine într-un interviu pe un portal culinar ca fiind mâncarea cea mai bună mâncată vreodată – cea preparată de bunica –  gust pe care până azi nu prea l-am mai regăsit. Varza murată este fără vreo urmă de damf după trecerea iernii. Nu stiu cât de recent fusese murată, dar era varză românească înfoiată, nu de import. Suspectez că a fost murată în butoaie din lemn, deoarece prea o asemuiam la gust cu aceea din beciul casei copilăriei mele. Tăiată fideluță, o roteşti ca pe spaghete pe furculiţă şi o înghiţi de nici nu ştii când se termină. Cârnăciorii subţiri şi suculenți, împreună cu şunculiţa afumată completează acest platou, pe bună dreptate numit boieresc. Mâncarea tradiţională, care este şi cea mai căutată în zona culinar-online, constituie specificul bucătăriei acestui restaurant.

Platou Boieresc

Celălalt fel a fost un preparat din pulpă de curcan excelent gătit (tehnic). Păstra un fel de crustă rezultată de la marinarea în lapte bătut, suculent, cu gust bun de mâncare de casă, cu garnitură de cartofi copţi în coajă, tip Byron am identificat, gratinaţi cu caşcaval. Bunătatea o găsiți în meniu ca “Curcan gătit cu barabule” și costă 36.5 lei o porție generoasă.

Pulpa de curcan cu cartofi la cuptor

Mai încăpea şi desert? Nu mai încăpea, dar era musai. Cum să rezişti descrierii de budincă de curmale însiropată prin stropirea din abundenţă cu sos caramel, oferind un tablou marmorat de la amestecarea cu sosul de culoarea vaniliei scurs din globul de îngheţată, sub căldură budincii calde?!

Budincă de curmale cu sos caramel

Am înţeles că este o specialitate a casei la 17 lei, dar este cu adevărat special alcătuită. Domnul ospătar mi-a şoptit din spatele sorţului trendy pe care îl purta peste o cămaşă albă, că a încercat şi el să o facă acasă, dar nu i-a ieşit gustul unic oferit aici. Nu ştie ce provocare a lansat pentru mine! Despre reţetă, n-am îndrăznit să întreb mai multe decât am priceput din meniu, pentru că am simţit că de-aia mi-a luat-o înainte, cobind că n-o să-mi iasă never-ever:).

Din când în când mai stingeam nu cu berea care presupun că era foarte gustoasă după ritmul în care comandau cei de la alte mese, ci alimentam paharele înalte dintr-o carafă cu citronadă (lămâie+portocală+miere) de 1 litru, la vreo 23 de lei.

Papanaşii Coanei Mari, rotunjori şi rumeiori, garnisiţi cu smântână şi dulceaţă de vişine sau afine (16 lei), desertul numărul 2 ales de noi, i-am luat la pachet pentru că nu mai încăpeau. Fiica-mea, nu ştiu cum a făcut apoi pentru că a reuşit să tot mănânce din ei timp de vreo două zile şi la final mi-a oferit şi mie bonus o gogoşica din moţ cu recomandarea că pot să o garnisesc cu dulceaţă din cămară, deoarece nu mai rămăsese nici un bob din aia de la restaurant. 🙂

Prin urmare, aţi înţeles cam cum ospătează City Grill, mâncare al cărei gust îl cunoşteam foarte bine și din celelalte locații. Le au pe toate acolo, inclusiv zâmbet pe faţă ospătarilor care robotesc în număr mare, atenţi mereu să nu lipsească nimănui nimic, servire rapidă a mâncării (cum reuşesc să o gătească atât de repede?) și organizare bine controlată de şefii de sala care urmăresc tot fluxul. Preţurile sunt corecte pentru centrul capitalei, zic eu.

Cu un total de 132 lei, meniu care se poate împărţi la 3 persoane liniştit. Deloc de neglijat este să menţionez meniurile special concepute şi care au un preţ redus: pentru pensionari (10 lei), între anume ore ale zilei și alte oferte pentru breakfast, preţuri pe care le gasiţi pe site și nu neglijati să rezervați din timp pentru confortul tuturor. Afirm responsabil toate câte le-am povestit și promit sunt și rea, dar când am motiv.

***

Aflată la a doua recenzie din cadrul campaniei Bun Simț la Farfurie, Doctor Orz ne prezintă cazul unui alt restaurant aflat într-un stadiu excelent atât la capitolul mâncare cât și la servire.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Hanu' Berarilor

Adresă:
Str. Poenaru Bordea, nr. 2, București
Telefon:

Nici un comentariu

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul