Chiar e mâncare mișto la Misto

Da, știm că e mișto restaurantul, dar chiar de numește Misto (înseamnă amestec/combinație în limba italiană). Și vine de la meniul cu preparate atât cu specific italienesc cât și cu specific american, un amestec de tradiții și arome care te cucerește. Situat în centrul Timișorii, pe Eugeniu de Savoya, micul bistro este cochet, cu un aer urban și o notă personală. Atmosfera caldă, servirea amabilă și promptă ne-au întâmpinat de fiecare dată când le-am trecut pragul.

Meniul e scurt, ușor de parcurs, sună apetisant și abundă cu preparate deosebite. Aici veți găsi spre exemplu halloumi (care e destul de rară în Timișoara), carne de vită de calitate superioasă sau paste făcute în casă, de bucătarul lor. Poveștiile din spatele detaliilor și implicarea proprietariilor se vede și se resimte nu doar în mâncarea bună care îți este servită ci și în ambianța care se creează. Și merită un ”Jos pălăria!”, în restaurant nu se fumează.

Pentru început ne-am uitat la băuturi. Deși observasem că au o selecție destul de bună de vinuri autohtone, aveam un singur băutor de alcool la masă care s-a resemnat și și-a luat un pahar de rosé. Eu am luat un Red Apple, varianta mai dulce puțin a clasicului Green Apple, iar la masă s-au mai comandat două limonade cu ghimbir. Surpriza plăcută a fost că la comandă am fost întrebate dacă dorim să fie o aromă subtilă sau puternică, ceea ce e foarte de apreciat, având în vedere cât de puternic e ghimbirul.

Una dintre prietenele mele ar fi vrut supă cremă și a fost încântată că de la bucătărie am primit vești bune. Deși meniul nu cuprinde supe creme, la meniul zilei serviseră supă cremă de roșii și le mai rămăseseră două porții. Una am devorat-o noi. Spumoasă, cu gust intens de busuioc, nu foarte acidă, suficient de acră dar o idee puțin cam sărată pentru gustul nostru, supa a fost o încântare pentru papilele gustative. Ce-i drept că ar fi mers niște crostinii cu gorgonzola lângă, dar deja intrăm la pretenții.

După supă, a trebuit să încercăm faimoasele paste făcute după rețeta proprie a bucătarului, chiar acolo în bucătaria restaurantului. Nu ne-au dezamăgit deloc. Cu consistența specifică, pastele au fost dense și gustoase, fierte ca la carte. Am încercat o porție de parppadelle blognese care m-au cucerit. Bucățile mari de carne de vită, fără grăsime, cu un sos condimentat și gustos turnat din abundență peste paste, au fost un deliciu.

Tot la masă s-a mai adus și o porție de tagliatelle forestale. Cu sos de smântână, cu ciuperci și suncă, au fost fine, intense ca aromă și sățioase.

Am încheiat seara cu două porții de desert. La desert veți găsi specialitatea casei, adică în fiecare zi altceva. Am tras cu urechea și am auzit că ar avea tiramisu, lava cake, panna cotta și tort semifredo. În seara în care am fost noi serveau panna cotta cu fructe de pădure sau cu ciocolată. Am mers pe varianta clasică și am încercat-o pe cea cu fructe de pădure. Foarte bună! Personal, de cele mai multe ori evitam acest desert pentru că îmi părea mereu fad. De această dată panna cotta a fost cremoasă, fină și foarte gustoasă.

Deși face parte dintr-o întâmplare separată, trebuie să vă recomand și burgerii Misto. Cei cu carne de vită mi-au căzut cu tronc. Sunt fragezi, carnea e suculentă, dar bine gătită, chifla proaspătă, catofii serviți cu puțină coajă și foarte condimentați, lângă sosul de brânză pufoasă, au fost o adevărată experiență culinară. Singurul minus a fost salata, care posibil să nu fi fost foarte prospătă, unele frunze fiind puțin amare. Și prezentarea e foarte practică, pe lângă că arată bine.

Vă spun fără reținere că în materie de mâncare a urcat în topul preferințelor mele, proprii… și personale. 😀 Cel mai mare dezavantaj pe care eu îl văd și care m-a incomodat destul de tare e ventilația proastă din restaurant, motiv pentru care a și primit din partea mea o penalizare la capitolul curățenie. Având în vedere că au bucătărie deschisă, tot mirosul se trage în restaurant. Și uneori e chiar foarte puternic. Seara în care am fost în vizită a fost foarte răcoroasă și s-a ținut ușa deschisă pentru a scoate mirosul, ceea ce a însemnat că înăuntru a fost destul de frig. Sper să rezolve problema, mâncarea și localul merită apreciate la adevărata valoare. Pe lângă asta e puțin ciudat că intrarea la bucătărie și cea de la baie sunt alăturate, mi-ar fi plăcut să fie altfel, dar spațiul probabil nu permitea.

Dincolo de aceste mici neajunsuri, vă zic neapărat să mergeți să încercați mâncarea celor de la Misto. Am văzut că au și o mică terasă.

Nu aș putea să vă spun foarte multe despre nota de plată, din păcate am rătăcit bonul fiscal. Supa cremă e undeva la 9 lei, pastele vreo 24 lei și burger-ul parcă era 25 lei. Știu că nu erau prețuri mici, dar eu zic că se regăsesc în calitatea produselor din farfurie.

Dacă ați fost deja, nu ezitați să ne spuneți ce impresie v-a lăsat .