Atât eu cât și partenerul meu ne doream să facem o ieșire în zi de sărbătoare, motiv pentru care am decis să mergem la Casa Antinori. Am făcut și o rezervare pentru a ne asigura că vom avea o masă cerând ca aceasta să fie lângă fereastră. Am ajuns la ora stabilită, bucuroși că vom putea petrece o seară liniștită într-un cadru rustic, dar și înfometați și curioși de propunerile din meniu. Am fost primiți cu căldură și poftiți la masă la lumina lumânărilor.
Ospătara, amabilă și zâmbitoare ne-a oferit meniurile și ne-a întrebat dacă ne poate oferi ceva de băut. Eu am cerut o apă plată, iar partenerul meu un pahar de vin roșu marca casei, la sugestia acesteia.
Paste și pizza
Am răsfoit meniurile destul de mult timp până să ne decidem, iar în cele din urmă am hotărât să luăm un aperitiv cald și anume „Cozze al vino bianco” pe care doream să îl împărțim, după care ca fel principal „Tagliatelle al tartufo nero” pentru mine, respectiv „Pizza Foresta” pentru partenerul meu. Din păcate, în momentul în care ni s-a luat comanda, ospătara ne-a spus cu toată sinceritatea că nu sunt cozze deoarece, fiind sărbătoare, furnizorii au fost liberi sugerându-ne să comandăm un alt aperitiv din meniu, precizând totodată și faptul că preparatele cu calamari de asemenea nu se pot pregăti din același motiv mai sus menționat. Atunci ne-am spus să luăm un tartar de somon, dar am cerut expres să fie fără mărar pentru că acesta nu este pe placul meu.
Tartarul a fost servit rapid alături de un sos de iaurt și piper roșu și câteva felii de pâine prăjită și frunze de cimbru, însă îi lipsea sarea și acel ceva pe care îl așteptam în farfurie. Am apreciat în schimb prospețimea produsului și asocierea cu sosul de iaurt și piper roșu.
Mai apoi, au urmat tagliatellele și pizza foresta. Tagliatellele au fost servite în clasica farfurie de paste, dar erau atât de apetisante încât a fost suficient pentru a le putea mânca cu plăcere. Tagliatellele au fost evident al dente, dar și gustoase, aroma lor fiind dată în special de celebra trufă neagră și completată de parmezanul generos servit alături. Mi-aș fi dorit însă că lamelele de trufe puse cu grijă peste paste să nu fi fost uscate. Tind să cred că explicația ar fi modul în care acestea au fost conservate.
In privința pizzei doar cuvinte de laudă. Hribii, din spusele partenerului meu, au fost delicioși, prosciutto de asemenea, blatul a fost fin și crocant, iar vinul casei propus de ospătară alături de pizza „pădureață” a fost alegerea potrivită pentru a o acompania pe aceasta.
Prețuri și servire
Pe tot parcursul serii servirea a fost impecabilă. Nu au lipsit zâmbetele, cuvintele amabile și dorința de a ne face să ne simțim cât mai bine într-un cadru liniștit și discret.
Legat de prețuri precizez că acestea au fost, după cum urmează:
- apă plată mare – 10 lei
- vin roșu, marca casei – 14 lei
- tartar de somon – 35 lei
- tagliatelle al tartufo nero – 42 lei
- pizza foresta – 35 lei.
Dacă ai fost și tu la Casa Antinori, povestește-ne experiența în secțiunea de comentarii.
***
Acest articol este un guest post scris de La Truffe Epicée, o gurmandă adevărată care sperăm că ne va bucura cât mai des cu poveștiile ei adunate din lumea largă.
Nici un comentariu