Merlot sau cel mai bun restaurant din oraș (după spusele clienților), este situat în palatul (Băile) Neptun, o clădire impunătoare, ce poartă semnătura unuia dintre arhitecţii celebri ai Timişoarei, László Székely.
Interior cu accente de altă dată
Restaurantul se află la parterul edificiului. La intrare se află un bar business, după care, locația este împărțită în mai multe încăperi. Imediat ce intri în locație, ospătarul, verifică rezervarea și te conduce politicos la masă. Drumul până la aceasta te transpune într-o altă lume. Pianul, tablourile, oglinzile, culorile vintage reamintesc de o epocă de mult apusă, dar cu un farmec aparte.
Meniu internațional revisité
Masa la care mă aflu alături de însoțitorii mei este destul de bine poziționată deoarece oferă o imagine oarecum de ansamblu. Meniul adus de ospătar ne stârnește curiozitatea așa că nu mai stăm mult pe gânduri și îl răsfoim îndeaproape.
La aperitiv, eu iau un tartar de ton cu somon, iar unul dintre companioni, o supă cremă de dovleac cu gorgonzola și chorizo. Până la venirea acestuia, suntem serviți cu un pre-aperitiv din partea casei: pâté de ficat de pui servit cu pâine prăjită cu semințe. Personal, nu îmi plac pateurile, dar acesta este de un rafinament și cu un gust atât de delicat încât îmi delectez papilele până la final. Un mare plus pentru untul ușor sărat, à la française, regăsit pe deasupra produsului.
Timpul curge lin la Merlot, muzica în surdină te relaxează total și nu realizezi timpii exacți de servire, dar tartarul și supa cremă de dovleac ajung pe masa noastră la momentul potrivit.
Tartarul are o culoarea frumoasă datorită tonului proaspăt din farfurie și este prezentat alături de un ou de prepeliță poșat, quenelles de avocado, niște măsline negre și nelipsita pâine prăjită cu semințe. Ca și gust, predomină tonul, la fel de frais, somonul doar ici și colo, (fapt ce nu mă deranjează), accentuat pe alocuri de caperele (ușor sărate) și măslinele negre, sosul de soia și ceapa roșie crocantă. Adaug doar niște sare și piper și mă bucur de aperitivul ales.
Despre supa cremă de dovleac cu gorgonzola și chorizo, comeseanul care dorește să o deguste cu orice preț, apreciază îndeosebi aroma inconfundabilă dată de gorgonzola întregului preparat, dar și textura cremoasă a preparatului/gustul ușor picant al chorizo-ului.
Încet, încet, trecem la felul principal. În ce mă privește, aleg un risotto cu negru de sepie, avocado și creveți. Doamna care ne acompaniază, votează pentru un risotto cu șofran și măduvă, iar domnul, cu supa cremă, pentru un ton cu legume la grătar.
Din păcate, de la prima lingură de risotto, realizez că acesta nu este al dente (are mai degrabă consistență de pilaf), deși combinația cu avocado și creveți este plăcută, iar roșiile cherry cu care este ornat, dau suculență acestuia. Mănânc doar jumătate de farfurie și mă opresc (porția este mai mult decât generoasă, dar nu mai îmi este foame). Aceeași situație și la risotto-ul cu șofran, măduvă și apio. Acesta nu este al dente. Să vedem reacția domnului la tonul la grătar. Se pare că este pe gustul său, la fel și legumele la grătar.
În loc de concluzii
În momentul în care ospătarul ridică farfuriile, este ușor uimit că nu am terminat risotto-ul. Îi expun motivele, iar el mă întreabă pentru a avea o siguranță: “Orezul a fost overcooked?”. Răspunsul este unul afirmativ, gândindu-mă la întrebarea adresată ce îmi spune că este posibil ca experiența să se mai fi întâmplat și că trebuie să își îmbunătățească tehnica.
Servirea este ușor sobră, dar profesionistă. Se vede că personalul este instruit, iar prețurile reflectă calitatea produselor.
Apă plată, Perena (0.7 l) – 14 lei
Limonadă (0.5 l) – 13 lei
Prosecco (la pahar) – 18 lei
Tartar de ton cu somon – 45 lei
Supă cremă de dovleac – 22 lei
Risotto con nero di seppia&gamberi – 55 lei
Risotto allo zafferano&midollo – 45 lei
Ton la grătar – 65 lei
Legume la grătar – 17 lei
Dacă și tu ai avut parte de o experiență culinară care merită povestită, nu ezita să ne contactezi.
Nici un comentariu