Ȋn studenţie nu mi-a fost dat sǎ ajung la prea multe restaurante. Dar mi-aduc aminte perfect de locul acela mic şi vesel de pe Vasile Lascǎr, unde toate simţurile mi-au fost încântate de aromele bucǎtǎriei libaneze. Acel loc se numea Four Seasons, acum e mult mai mare şi mai dichisit şi de câteva luni are un frate pe Dorobanţi, în apropierea Televiziunii. Aici ne-am petrecut o searǎ de vineri absolut fabuloasǎ, un dezmǎţ foodie în toatǎ regula, pe care cu siguranţǎ o sǎ-l repetǎm.
Experienţa Four Seasons a început încǎ de la intrare. Interiorul din Dorobanţi 177 este deosebit de elegant şi cu atenţie pentru detalii. Pur şi simplu, aratǎ bine, e curat şi proaspǎt. Muzica libanezǎ, discretǎ, te poartǎ prin sǎlile celor douǎ niveluri şi-ţi dezvǎluie colţuri atent decorate şi motive tradiţionale. Parterul a fost gândit pentru nefumǎtori, iar etajul, pentru cei cu viciul ţigǎrilor. Tot la etaj am descoperit un separeu, de fapt, un fost balcon, foarte simplu, dar elegant aranjat care te surprinde prin senzaţia de intimitate pe care ţi-o oferǎ.
Era o searǎ frumoasǎ, crocantǎ, de “aproape toamnǎ”, aşa cǎ noi am preferat sǎ stǎm pe terasǎ. Ca întotdeauna, m-am lǎsat vrǎjtǎ de florile proaspete din paharele de pe masǎ şi cât de mult efect au ele asupra mea când merg într-un restaurant. Şi cum ar trebui ca toţi restauratorii sǎ facǎ acel efort şi sǎ punǎ pe mesele lor câteva flori, orice flori, în mijlocul meselor lor…
Cina noastrǎ a început cu un ceai libanez (7 lei) pentru prietenul meu şi cu Jalab (19.50 lei) pentru mine. Despre ceai nu sunt foarte multe de povestit, era un ceai negru nu foarte intens, potrivit pentru rǎceala celui care mǎ însoţea. Ȋn schimb, jalab-ul, un suc potrivit de dulce de smochine şi aroma de apǎ de trandafiri au fost întru totul de acord cu mine. Mai mult, pe deasupra e presǎrat cu fistic şi seminţe de pin, un bonus delicios şi relaxant.
Pofta de mâncare era la limite normale când masa a început sǎ se umple.
Lipii aburinde cu seminţe de susan pe deasupra (4 lei) erau pregǎtite sǎ fie unse cu humus (15 lei), sǎ întâmpine aroma vinetelor şi rodiilor din baba-ghanuj (18 lei) şi sǎ se lǎfǎie în tabbouleh (18 lei), cea mai bunǎ salatǎ de varǎ, o simfonie de roşii, bulgur şi pǎtrunjel. Toate senzaţionale, fine, transformându-ne în ceea ce bucǎtǎria mediteraneanǎ ştie atât de bine sǎ facǎ: îndrǎgostiţi iremediabil de aromele ei.
Au urmat apoi falafelul (22 lei), chifteluţele vegetariene de nǎut cu pastǎ de susan şi castraveţi muraţi, rulouri cu halloumi (29.50 lei) şi rasasfour (32 lei), bucǎţele de carne de vitǎ într-un sos dulceag de rodie, foarte pe placul prietenului meu. Frumuseţea meselor libaneze este cǎ toate felurile de mâncare sunt aduse aproape deodatǎ pe masǎ. Ai, astfel, ocazia, sǎ încerci un fel acum, dar şi sǎ revii la el, sǎ-i dai ocazia sǎ te surprindǎ cu un ingredient nou, cu o poveste pe care numai el o poate spune.
Dac-ar fi sǎ facem un top, şi eu, şi prietenul meu am alege baba ghanuj. Nu suntem siguri, poate era extraordinar de bine fǎcut, poate aroma vinetelor ne “vorbea” într-un fel anume în acea searǎ, dar a fost pe departe cel mai savurat fel de mâncare de la masa noastrǎ animatǎ.
Am încheiat într-un mod exotic, când noaptea rǎcoroasǎ se instala deja, cu o… Noapte de Beirut (19 lei), o cremǎ de lapte cu aromǎ discretǎ, cu esenţǎ de flori de trandafiri, banane, pepene galben şi piersicǎ şi un after-taste incredibil.
Restaurantul nu practicǎ cele mai scǎzute preţuri, dar nici nu plǎteşti o simplǎ masǎ, plǎteşti o întreagǎ experienţǎ. Serviciul este neinvaziv şi simpatic, condimentele sunt autentic libaneze, iar preparatele sunt realizate cu grijǎ şi pasiune. Four Seasons este o întreagǎ aventurǎ pentru simţuri de care sper sǎ se bucure cât mai mulţi oameni; meritǎ!
Nici un comentariu