Mi-a fost dat s-o vad şi pe asta: o comandă de pizza livrată la uşă mai rapid decât multe dintre comenzile care mi-au fost luate în pizzerii cu pretenţii.

Aş putea crede că oamenii aceştia nu sunt la fel de aglomeraţi precum alte servicii de livrări la domiciliu, însă asta este în cel mai rău caz o veste bună pentru mine. Prefer oricând o pizza livrată rapid, chiar dacă motivul este numărul mic de comenzi al pizzeriei, deoarece asta se traduce în cu totul altceva decât pizza la foc continuu, adică o treabă făcută adesea de mântuială datorită unei lipse de oameni, de timp sau de pricepere.

În urma micului meu experiment legat de pizza livrată acasă, Zoli şi Dan îmi recomandau la începutul săptămânii să încerc pizza celor de la Giovanna. Fiind vorba despre mâncare, n-am căzut pe gânduri şi mi-am spus că se cuvine să onorez provocarea

Trebuie să recunosc că nu ştiam mai nimic despre Giovanna, însă întrebând cunoscuţii am reuşit în scurt timp să-mi fac o idee despre ce hram poartă pizzeria cu pricina. Cei care încercaseră pizza lor au avut numai cuvinte de laudă, cu atât mai mult cu cât au preferat să meargă la o “pizzerie de cartier” pentru a servi o pizza! Deveneam din ce în ce mai curios.

Era aproape ora 22, iar eu eram încă prins cu treabă undeva la vreun sfert de oră de casă. La ora 23 urma să mă întalnesc cu un vechi prieten ce tocmai aterizase în Timişoara, însă mă pregăteam deja să îl amân cu vreo 20 de minute. Ştiind că voi fi nevoit să trec pe acasă şi că aş fi tare inspirat dacă aş mânca ceva, îmi era tot mai clar că dacă voi comanda ceva acasă va fi nevoie de niscaiva sincronizare.

Părea ocazia perfectă să întind puţin coarda şi să văd dacă tanti Giovanna putea livra şi mai repede, nu doar mai gustos decât mai titratele pizzerii concurente. Pun mâna pe telefon şi sun. O doamnă îmi răspunde strigând ceva, însă nu în receptor, ci mai degrabă vreunui coleg: “Două secunde vă rog, numa’!”. Ok îmi spun, hotărât fiind să nu-mi las imaginaţia să zburde prea departe “Spuneţi, vă rog!”

Ştiam de oferta de două pizza la 26 de lei şi mi-am spus că un mic dejun nu va prinde rău a doua zi. Încep să îi explic doamnei că aş dori două pizza – o Quattro Stagioni şi o Della Cassa, ÎNSĂ eu trebuie să prind un tren şi asta ar înseamna ca pizza să ajungă în maxim 45 de minute. Spre surprinderea mea, răspunsul a venit răspicat “Sigur, se poate!”

Ştiu, ruşine mie: mă folosesc de pretexte false pentru o sensibiliza pe biata femeie! Nu? Păi nu prea, pentru ca pizza nu a ajuns în 45 de minute după cum cerusem eu, obişnuit fiind cu timpul standard de 60-70 de minute pentru o astfel de livrare. În 25 de minute îmi sună telefonul şi sunt anunţat că a ajuns “băiatul cu pizza”!

25 de minute! Aberant de puţin. De fapt cred că nici nu prea pricepeam ce mi se spune, eu fiind de abia pe picior de plecare spre casă. Era acum 22.23, iar când comandasem mi-am imaginat că e numai bine dacă ajung acasă pe la 22.40.

Am ajuns în 5 minute cu maşina, timp în care începuse deja să plouă torenţial. Pe domnul care venise cu comanda l-am găsit baricadat în Matiz, dezamăgit la gândul cu s-ar putea să fi fost vreun apel fals şi nu ştiu dacă era de vină becul palid de pe stradă sau omul se luminase de-ndată ce i-am bătut în geam

Ajuns în casă, un singur gând mi-a trecut prin cap: Giovanna, a mea eşti! Şi nu am fost dezamăgit câtuşi de puţin. Am început cu Della Cassa, dând la o parte carciofinii şi înfulecând prima felie fără a-mi da măcar seama că uitasem să comand şi un sos. Deşi a fost prima pizza pe care am mâncat-o fără pic de sos, asta nu a făcut-o cu nimic mai puţin gustoasă. Dovada fiind că am ras-o în 10 minute, iar astfel mi-a rămas timp să mă şi răsfăţ un pic în duş

Nu pot decât să-mi scot basca în faţa unei asemenea livrări şi a unei pizza atât de bune. La fel de bună a fost şi Quattro Stagioni, deşi nu m-am mai sinchisit să o încălzesc pentru micul dejun.

Inspirat motto-ul pizzeriei, pe care am avut ocazia să văd că îl şi respectă: “Un client nemulţumit nu mai vine, un client mulţumit aduce alţi trei”.

Mulţumesc pentru recomandarea genială şi aştept nerăbdător alte astfel de “provocări”!