La Dama ieftină

Când spui „La Dama” te gândeşti la ceva mai sofisticat, cel puţin cu pretenţii de eleganţă. Contrar acestei idei, „restaurantul” La Dama nu este altceva decât o cantină situată lângă piaţa din Girocului. Cât de cât bună cantină. Ieftină cantină.

Restaurantul, cum e numit de proprietari probabil, se înalţă semeţ printre blocurile de lângă piaţă. Nu ai cum să nu-l remarci, deşi clădirea în care e situat e una banală, nu atrage cu nimic. De la intrare privirea ţi-e lovită de mesele atât de comune localurilor de acest gen, încât indiferent la care te aşezi nu simţi diferenţe.

Dacă mergi la orele în care iau prânzul cei care lucrează în apropiere, găseşti genul de oameni despre care povestea şi Infidel în review-ul lui despre sora geamănă şi mai mică a Damei, Dorna. Localurile acestea sunt atât de asemănătoare, având acelaşi tip de meniuri, cu deosebirea că Dama este mai ospitalieră, are serivirea la masă şi este mai mare, cu un personal mai puţin obosit decât cel al surorii mai micuţe.

E de preferat mâncarea la pachet pentru că nu toată lumea se mulţumeşte să mănânce la una din mesele unde feţele de masă sunt pătate şi poartă în ele arome de diferite ciorbe şi prăjeli.

Dacă mergi în orele aglomerate, trebuie să-ţi cam aştepţi rândul până ca mâinile tale să poată cuprinde unul din prea puţinele liste de meniuri de care dispune Dama. Cum spuneam şi mai sus, ce este nou faţă de alte localuri de gen este servirea la masă, iar angajatele sunt destul de ok după părerea mea, sunt sociabile, deloc acre ca majoritatea din alte locuri.

Zi de zi, cu excepţia duminicii, Dama oferă un tip de meniul zilei care conţine câteva ciorbe, feluri principale, garnituri şi salate pe care le găseşti indiferent de ziua în care mergi. Pe lângă acest meniu din care menţionez:

• ciorba de burtă la 5,7 lei
• ciorba de legume la 2,5 lei
• cotlet la grătar la 4,8 lei
• şniţel de pui la 3,3 lei
• cartofi prăjiţi la 2,5 lei
• salată de varză la 1,3 lei,

precum şi alte produse la preţuri asemănătoare, zi de zi mai este o întreagă listă cu mâncăruri diferite în funcţie de ziua în care mergi. Deci mănânci bine şi ieftin, doar că nu în cel mai select local.

Nu voi povesti despre un fel anume de mâncare pentru că recunosc că am mâncat de multe ori de la ei şi de puţine ori am fost dezamăgită, dar e drept că nu mânânc prea multe tipuri de mâncăruri.

Ce recomand pentru că mi-a plăcut în mod deosebit este iahnia de fasole boabe cu cârnat prăjit, piept de pui cu smântână şi ciuperci, şniţel din cotlet cu caşcaval şi chifteluţele, de asemenea ciorba de cartofi cu cârnaţi şi supa de roşii cu orez. Castraveţii muraţi sunt şi ei buni, la fel şi clătitele. Sucul este şi el foarte ieftin, 2,5 lei sticla de 250 ml.

Ce nu recomand este orezul cu legume, care e sec, fiert doar în apă cu sare (puţină), iar probabil când a fost gata i s-au adăugat nişte morcovi şi ceapă, altfel n-are niciun gust. Ce nu mi-a mai plăcut sunt cartofii ţărăneşti, deşi văd că multă lume îi comandă.

Poate gusturile voastre diferă de ale mele, însă nu strică să încercaţi să-i treceţi pragul „Damei” chiar dacă priveliştea nu e tocmai încântătoare. Menţionez că fumătorii sunt separaţi de nefumători printr-o uşă glisantă şi chiar nu se simte fumul în partea de nefumători, dar se simte mirosul mâncării. 🙂

O altă surpriză a acestui local sunt cele câteva feluri de pizza pe care le oferă la un preţ de aproximativ 10 lei bucata. Pizza nu este mică, dar nici cea mai mare din oraş. Pentru cei care preferă pizza în cuptor şi nu pe vatră, o pot încerca. Eu nu sunt fan pizza pe vatră, de aceea de la ei mi-a plăcut mult aluatul. Singurul fel de pizza pe care l-am încercat aici e pizza Montana.

Deşi gusturile diferă, pentru mine mâncarea de aici e mai aproape de ceea ce înseamnă „ca acasă”, nu e superficială ca în restaurantele cu pretenţii unde aproape totul îmi pare de plastic, menit doar să-ţi cucerească ochii.