Pizza Thalia şi frăţiorul Roco

Mai toate localurile care se respectă au o clientelă fidelă. Sunt acei oameni cărora restaurantul, pizzeria sau fast food-ul le-a căzut cu tronc şi se reîntorc mereu mulţumită mâncării, serviciilor, curăţeniei sau atmosferei plăcute. Veveriţa Mâncăcioasă povesteşte azi pe larg de ce îi place ei la Thalia.

* * *

*Nota autoarei: Locuiesc în zona de nord a Timişoarei deci cunosc doar restaurantul şi livrarea pentru Lipovei, Aradului, etc. Nu întrebaţi de Soarelui, nu pot da detalii.

Dragostea dintre veveritzoi şi acest local a început cam acum 5 ani, într-o seara ploioasă când, după o alergătură în oraş, căutam ceva de luat masa (pizza, dacă se poate), în apropierea casei. La recomandarea unor vecini, am purces spre Thalia.

Acolo, am dat peste un local micuţ dar curat, cu servire foarte ok şi, mai ales, cea mai bună pizza (din punctul nostru de vedere), margini crocante, cu blat pufos, bogata în arome şi culori, zemoasă şi suficient de mare – gramajul pizzelor Thalia se învârte pe la 450-600 gr.. Ah, îmi lasă gură apă şi acum… Din câte îmi amintesc, pe atunci nu aveau decât vreo 10 sortimente de pizza dar, toate făceau banii şi, după cum se vede ne-au făcut să revenim iar şi iar.

De atunci, am avut perioade când am mers şi de 3 ori pe săptămână la ei, de când cu extinderea ofertei culinare spre meniul zilei, mâncare gătită în formatul: ciorbă / supă + carne / caşcaval pane / peste + garnitura + salata verde / murături / roşii / varză + desert sub forma fructelor vara şi clătitelor sau checurilor toamna-iarna, la preţul mirific de doar 13,5 lei, pâinea fiind gratis, din partea casei.

Ne-au convins mai ales de când au introdus şi meniul bucătarului – un fel de meniul zilei fără desert la doar 10 lei. Cele două meniuri sunt complet diferite, cel al zilei fiind mai deosebit, iar cel al bucătarului clasic, de multe ori cu cartofi prăjiţi / piure / natur / la cuptor însoţiţi de clasica ceafă de porc / şniţel / piept de pui la grătar. Dat fiind preţul mic, livrarea nu intră în calcul pentru meniul bucătarului, astfel încât acesta se poate gusta doar la faţa locului.

Tot aici veţi afla şi ce este în ziua respectivă, alte mijloace de informare nefiind disponibile. Meniul zilei se poate verifica zilnic pe net, pe site-ul localului, o chestie pe care eu o consider foarte bună pentru că nu trebuie să dau telefoane sau să mă deplasez până la ei şi să-mi dau seama că nu-mi place ce au în ziua respectivă.

Pentru comandarea meniului acasă, preţul este de 15,5 lei, cu ambalaje şi pâine incluse. La mine (Calea Aradului acum) ajung în cam 25 minute (40 într-o seară de sâmbătă aglomerată) cu majoritatea produselor calde.

Meniul de mâncare gătită al Thaliei este destul de bogat, însă preţurile sunt cam mari dacă nu cumva ieşi în oraş doar o dată pe an. Au ciorbe (văcuţă, burtă, gulaş, legume) şi o supa de pui cu tăiţei, paste (bolognese, carbonara şi încă vreo două), garnituri diverse, cărnuri diverse, desert deficitar (3 feluri de clătite care sunt foarte bune şi încă vreo două chestii). Bere, vinuri, tării, cafele, etc.

Citez din memorie preţuri orientative la restaurant:

• ciorbă de burtă – 8,5 lei
• supa de pui – 5 lei
• cartofi prăjiţi – 4 lei
• piept de pui la grătar – 12 lei
• clătite – 4,5 lei
• “timişoreanca” – 3,5 lei
• “ursacul” – 4 lei
• sucurile (250 ml) – 4 lei

Revenind la pizza, meniul dedicat ei s-a îmbogăţit nu numai ca sortimente (în secţiunea Thalia, cea cu blaturi pufoase), ci şi ca modalitate de preparare a acestei delicatese. Dacă înainte exista doar pizza coaptă în cuptor electric, de cam un an (dacă nu greşesc) a apărut şi frăţiorul Roco cu pizza la cuptor clasic – teoretic funcţionează cu lemne, practic nu am controlat.

Pizza Roco e mai italienească, blatul subţire, mai uscată per total. Poate pizzele Roco nu ar fi aşa o mare apă caldă inventată de Thalia dacă nu ar exista oferta permanentă 2 la preţ de 1. Adică dai mătăluţă devorator de pizza cocoţat în pat telefon să comanzi şi pentru 20 lei nu primeşti una, ci două pizze – pot fi diferite, preţul va fi al celei mai scumpe. Mie mi se pare mişto (nu, nu sunt din Timişoara dacă vă întrebaţi), mai ales pe timpuri de criză. Pizza e bună, chiar foarte bună în ultimul timp (sau am nimerit noi bucătarul priceput) şi ajunge călduţă.

Acelaşi Roco a introdus de câteva luni (la restaurant sau acasă) shaorma care mie îmi place, nişte meniuri cu pui (foarte picant, doar pentru amatorii genului) cu carne, salata, sos, chifla si cartofi, sandwich-uri şi salată (nu am gustat, nu mă pronunţ).

Localul s-a mai extins de când am fost noi prima dată, e cam triplu ca suprafaţă, are şi o terasă foarte apreciată vara, când e cald şi se transmit meciuri. Totuşi, din cauza multitudinii de flori şi ghivece, terasa nu e mereu foarte curată, ca şi o parte separată, pentru nefumători. Din păcate, dacă e plin riscaţi să fumaţi pasiv dar, asta e, nu putem trăi o veşnicie. Există vreo 3 LCD-uri pentru vizionat diverse.

Toaleta de doamne e curată fără pretenţii de lux, dotată cu tot ce trebuie, fără mirosuri neplăcute. Toaleta de domni cred că e acceptabilă, domnul veveritzoi nu s-a plâns niciodată.

Servirea e ok spre lentă în weekend, seara. Majoritatea fetelor sunt drăguţe, amabile, însă mai ales se vede că se străduiesc (apreciez). O mare bilă albă de la mine o primesc când sunt răcită iarna şi există bunăvoinţa de a-mi încălzi apa plată sau berea – ce să fac, mi-era poftă… 😀

La fel, atunci când nu termini ce ai în farfurie (de obicei, pizza pentru ca e maaaare), îţi pun la pachet în folie de aluminiu + plăsuţă. Mie îmi dau senzaţia că încearcă să facă clienţilor pe plac ca să mai vină şi a doua oară şi asta e foarte ok. Bineînţeles, există uneori şi probleme de comunicare, dar mi se par nesemnificative – au uitat să aducă desertul, de exemplu, sau au încurcat tipurile de pizza.

Ce nu-mi place (dar pot trece peste): muzica din weekend, după ora 10. Foarte foarte tare, genul manelistic cu “ai plecat, m-ai lăsat, sunt ca un pom neperiat” şi cu clienti cărora le place genul, dar fără exagerări. Asta e o mare problemă dar, dată fiind mâncarea foarte bună şi preţurile decente, trec peste sau evit să ajung la orele alea în restaurant.

Deci, acestea fiind spuse, cred că Thalia rămâne întotdeauna o opţiune importantă când vine vorba de ieşit în oraş la masă. Sper ca nu v-am plictisit prea mult şi că v-am convins şi pe voi să gustaţi ce au fraţii de oferit 🙂

Acesta este unul dintre articolele trimise de către cititorii care au dorit să scrie pe Food Crew. Ai ceva să ne spui sau doreşti să ne povesteşti despre una din aventurile tale culinare? Aşteptăm mesaje la posta@foodcrew.ro