Peste week-end am fost în Timişoara şi la cererea trupei, m-am autodesemnat ca fiind cel care povesteşte despre experienţa gastronomică cu origini sârbeşti din care ne-am înfruptatat în jurul pranzului.

Având în vedere că Pljeskavica este un fel de mancare de tip fast-food ce lipseşte cu desăvârşire din Bucureşti, am insistat serios să o re-încercăm pentru a ne asigura că vechiul renume nu s-a pierdut. Şi spre fericirea tuturor, nu m-am înşelat, ba chiar mi-am adus aminte cu placere de momentele din studenţie când “Pleşcaviţa Sârbească” şi gogoşeria de lângă erau locuri pe care le frecventam des.

În urma unei decizii unanime, Infidel s-a oferit cu voioşie să fie curierul celor 5 savuroase bombe calorice pe care am început să le detonăm decum le-am despachetat.

De la prima îmbucătură am simţit “gustul de odinioară” care include tot felul de zemuri mai mult sau mai putin sănătoase – zaziki şi sos de usturoi, tufla de carne de pljeskavica preparată după o reţetă tradiţională, felurite salăţi şi condimente – brânza picantă, varza proaspătă şi leguminoasele, toate combinate într-o chiflă proaspătă şi crocantă, ajungând împreună să desăvârşească ceea ce în mai puţin de 5 minute a devenit prada burdihanelor noastre.

Las la aprecierea celor care au încercat la rându-le minunea dacă cele 4 mături şi 4 mănuşi împărţite pentru servire şi curăţenie sunt sau nu potrivite, acestea fiind din amintirile mele de acum câţiva ani.

S-aveţi poftă-n toate!