Fac ce fac şi tot în pizzerie ajung. În Timişoara am 2 pizzerii preferate. Prima (re)vizitată o găsiţi aici. Cea de-a doua, Pizzeria Rustica, în acest articol.

În buricul târgului,
pe-o uliţă betonată,
aşa un pic izolată,
la demisol ridicată,
se coace o pizza,
mare cât o roată.

Cum e o pizzerie pe gustul meu (ca locaţie şi conţinut) o s-o/să-i vorbesc doar de bine.

Locaţia.

+ central, central, central (P-ţa Unirii).
+ fiind la demisol, e destul de răcoros pentru o vreme aşa de toridă.
+ pot să plătesc cu bonuri de masă; de-aş avea.
+ personalul e zâmbăreţ.
+ îţi pun la pachet ce nu ai terminat; nu aşteaptă să le spui pentru că îţi propun ei.
- nu prea se ţine cont de separeul pentru nefumători; când am fost eu ultima dată aşa a fost.
- plasmele de pe pereţi sunt singurele elemente care strică atmosfera rustică.

Pizza.

Statistic, la 3 vizite comand de 2 ori pizza rustica (sos de roşii, mozzarella, bacon, şuncă, mazăre, porumb, telemea, ceapă, roşii şi ou). Îmi plac combinaţiile ţărăneşti cu pizza tradiţională. Îmi place pizza cu ceapa şi ou. Îmi place porumbul dulce la masă şi verdele adus în pizza rustica de mazăre îti stârneşte interesul pentru o îmbucătură.

+ e foarte mare; la ultima ieşire nu am reuşit s-o termin.
+ e bună; bucătarul se laudă cu o pizza coaptă în cuptor de lemn.
- e preţul; nu e cea mai ieftină pizzerie din Timişoara, dar ţinând cont de locaţie şi calitate merită moftul, când îţi permiţi.

Eu o să-i mai trec pragul de fiecare dată când o să mai am ocazia şi pentru următorul post dedicat lor, o să le încerc serviciul de livrări la domiciliu. Nu ştiu cum stau cu timpii de livrare şi prospeţimea produsului livrat.

Ce pizza îmi recomandaţi la următoarea ieşire/comandă la domiciliu? Dacă nu merg/sun decis, o să cedez şi o să comand tot pizza rustica.