Complexul studenţesc din Timişoara arată trist într-o zi ploioasă. Cam la fel cred că simţeau şi cei care stăteau înghesuiţi în fumul cu aromă de prăjeală la Pleşcaviţă şi cei care umpleau mesele la Roy şi cu siguranţă şi cei de la Prêt de pe terasă, pe a căror feţe se citea şi mai evident tristeţea.

Pentru că cele 3 faimoase locaţii nu păreau primitoare, am fost nevoit să mă refugiez în primul loc care mi-ar fi putut astâmpăra foamea: Zet – ilustra şaormerie cu nume feng shui.

Dacă nu i-aţi mai trecut pragul de ceva vreme pentru că:
a) mâncaţi de undeva mai aproape de casă deoarece greutatea nu vă mai permite deplasări lungi,
b) v-aţi lăsat de junk food,
c) v-aţi mutat din Timişoara, sau
d) aveţi un alt motiv pe care o să-l detaliaţi într-un comentariu,
atunci veţi fi surprinşi să aflaţi că la Zet s-a renovat.

Se pare că banchetele şi scaunele din inox nu făceau localul destul de primitor, aşa că noul decor îmbină elemente rustice precum pereţii placaţi cu ardezie şi banachetele ortopedice din lemn cu spătar înalt, late cât să poţi rezema juma’ de bucă. Plasma suspendată pe suport peste o jumătate de masă aduce localul la standarde tehnologice general acceptate. Pe lângă asta, plasma mai acoperă şi un sfert din masa pe jumătate inutilizabilă proptită în peretele veceului. Această masă mi-a fost şi mie pupitru de observare.

Şi sunt de observat destule când stai şi-ţi rumegi shaworma într-un local precum Zet.

În primul rând clientela, oamenii care vin să ia bunătăţi la pachet sau aleg să se aciuiască pe la mesele dinăuntru sunt dintre cei mai pitoreşti: studentele finuţe suflate cu argint din cap până-n picioare vin la shaworma, băieţii de la Zen cumpără şi ei de la Zet şi la fel şi doamnele venerabile; şcolăreii mai lipsesc.

Apoi sunt angajaţii, despre care e util de asemenea de ştiut câteva lucruri. Poartă tricouri pe care scrie că ne aşteaptă la Şaormeria Zet vis-a-vis de căminul 12 – mă întreb dacă scopul tricourilor e să fie purtate de către angajaţi şi pe stradă. Mai trebuie ştiut că la prima masă de lângă uşă iau de obicei pauză cu rândul angajaţii – probabil că e strategia firmei să îi infiltreze printre clienţi cu scopul de a vedea lumea prin ochii celor care plătesc. Dacă asta era ideea nu prea le-a ieşit.

Nu în ultimul rând, cel mai important lucru pe care s-a cuvenit să-l observ a fost mâncarea, sau mai bine zis modalitatea de preparare a mâncării. Nu ştiam ce ingrediente fac shaworma de la Zet atât de bună – şi chiar este o părere sinceră. Astfel am aflat că responsabil e brandul Aro: cartofi pai Aro, ulei Aro, dacă Metro cresc şi pui, cu siguranţă şi pe carnea de pui scrie Aro

Nu am vrut să las nici decorul, nici atmosfera să îmi întunece judecata şi astfel pot spune cu mâna pe inimă că shaworma de la Zet e un bună. Cel mai mult s-a remarcat de data asta maioneza, care îmi place să cred că nu a fost de la tub, ci frecată cu vreun mixer din câteva ouă. Cel puţin gustul şi consistenţa aşa o recomandau.

Era să uit: dacă treceţi pe la Zet trebuie neapărat să încercaţi toaleta… dacă reuşiţi să intraţi bineînţeles