Fast food: plăcintă codrenească la stradă

Baia Mare

Au o gamă largă de chestii de mâncat pentru un înfometat pe drumuri: hotdog, senvişuri, gogoşi (mai degrabă pancove) mari cu gaură, clătite. Toate foarte rapide, ieftine şi cu specific local. Cea mai faină chestie de acolo însă e acea plăcintă codreneasc. O porţie mare de plăcintă proaspătă şi aburindă,umplută cu brânză cu mărar, cartofi sau varză, cum numai la bunică-mea am mai mâncat.

Comandaţi şi devoraţi singuri – Hotel Meteor, Cluj

Hotel Meteor
Cluj Napoca
Hotel Meteor

Uite-mă după o lungă pauză cum mă întorc la o poveste despre bunătățuri. Mie vara nu-mi prea place să mănânc, așa că pot vorbi despre mâncare numai dacă e răcoare afară. Azi, cadou de prima zi de toamnă, m-am gândit să vă fac poftă cu niște preparate ca la mama acasă. Ca de obicei, am […]

În ogradă la Oxford, în Complex

Oxford
Timișoara

Complexul studențesc din Timișoara colcăie de fast-food, de shaorma, de terase kitsch, și de restaurante gen cantină. În condițiile astea, e mai greu să te faci remarcat ca și local, dar mai ca și mâncare și servicii. Totuși, restaurantul Oxford, iese din tipar, dacă nu ca și aspect, atunci cu siguranță pentru preparatele lor. Situat […]

Prânz cât ai zice Stradivarius!

Stradivarius
Timișoara

Când ai la dispoziție doar 30 de minute pentru prânz, te gândești că în timpul ăsta poți savura cel mult un sandwich sau o gustare rapidă. Iar când te mai afli și în Piața Unirii în plină oră de vârf, îți închipui că e imposibil să înfuleci ceva atât de repede fără  noduri în gât. […]

Pinguinul libanez din Timişoara

Pinguin
Timișoara

Titlul e cât se poate de sugestiv. Ce vreţi mai mult? The end! Ok, ok… o să scriu câteva rânduri. 🙂 Miercuri am trecut pe la restaurantul Pinguin (nu le merge site-ul). Ştiam de noul restaurant cu specific libanez de la Infidel Gastro şi vroiam să văd cum e. Îl găsiţi în centrul Timişoarei, aproape […]

Adi Hădean in Bucureşti, la Casa Latină

Casa Latină
București

Dacă tot s-a făcut tam-tam despre venirea lui Adi Hădean în capitală (no, bine!), era clar că aşa ceva nu se putea rata. Uitându-ne peste ofertă, cu burta trăgând mai spre Ardeal decât spre Italia, am cooptat-o pe scumpa şi draga mea colegă de amărăciuni culinare, Evita, să mergem la umplut burţile alături de câţiva […]