Shaworma a câştigat jihadul împotriva hot dog-ului

Am mâncat ultimul hot dog în urmă cu aproape un an la Ikea în Budapesta. A costat jenant de puţin, a fost trist de mic, dar nu ştiu în ce i-au descântat de a fost atât de gustos.

Călin ne-a ciripit să scriem despre acea „never-ending battle” ce se dă în sufletul omului când nu ştie ce i-ar cădea mai bine: o shaworma sau o pljeskavita. S-a notat. Subiectul e pe to-do list, fără nici o grijă.

Apropo de bătălii, mi-am spus că de astă dată vreau să fiu un fel de Adelin Petrişor al teatrului de război culinar şi cultural ce îmi încearcă poftele, ademenindu-mă ori de câte ori mă gândesc la junk food. Şi mărit fie Allah şi unchiu‘ Sam, junk food-ul e prima variantă atunci când mi-e foame. Episodul shaworma vs. hot dog.

Shaworma o ştiu. O ştim cu toţii şi îi va veni şi ei rândul, însă hot dog nu prea mai găseşti prin târg. Aşa am luat la pas Timişoara în căutarea celui mai gustos hot dog. Primul lucru ce l-am observat a fost cum hot dog-ul a retrogradat în majoritatea meniurilor de fast food. De pe restul este scos cu totul.

Prima locaţie: Roy, Complexul Studenţesc, 3 lei. Ieftin ca braga! Domniţa scoate meticulos din frigider un… cabanos. Hm… Mă uit mai atent: da, cabanos e dumnealui. Îl scufundă graţios într-un coş de prăjit cartofi în ceea ce banuiam că e baie de ulei. Spintecă o chiflă de toast, scoate cabanosul uleios şi-ncepe să-l dreagă cu muştar şi ketchup (picant la cerere). Vâră în aparatul de toast chifla umplută şi mi-l întinde: poftiţi hot dog-ul. Oare? 🙂

Nu a fost hot dog, însă nici rău nu a fost cabanosul toast, iar la 3 lei îl pot numi cel puţin un snack inspirat.

Urmează Foodplanet, aproape de Piaţa Unirii, langă Cafe Colţ, 5.5 lei. E un loc puţin scump dacă stau să compar preţurile şi gramajele cu cele ale fast food-urilor din alte zone ale Timişoarei. Pe de altă parte e un local în care-ţi poţi configura singur sandwich-ulurile, ceea ce îmi place. Ok, nu îmi place Subway-place, dar totuşi e altceva.

Revenind la hot dog, a fost dublu – adică 2 cremwursti îmbucurători, a fost picant de la muştarul cu hrean, nu de la ketchup, şi a mai fost şi fără corn, dar  în chiflă de toast. A intrat bine şi a fost primit!

Totuşi, un hot dog normal pot mânca şi eu pe undeva prin Timişoara? Auzisem că undeva vis-a-vis de Komodo este un butic unde se poate mânca hot dog, chiar bun.

Locaţia 3, habar-n-am cum îi spune dar nu e greu de găsit pe lângă liceul Lenau. 3.5 lei mic, 6 lei mare (dublu). Fiind al treilea în 3 ore îl iau mic. Cremwurst-ul e cremwurst, picant de la ketchup, muştar de la Bunica, şi în plus puţină varză. Şi nu a fost la chiflă, ci a fost la corn, deşi a trebuit să-l salvez dintre plăcile aparatului de încălzit sandwich-uri. Bine, asta e metoda calicească de a revigora un corn sau o chiflă ce a stat de pe o zi pe alta se practică se pare atunci când “vrei să dai gust mâncării” 😀

Una peste alta, cel mai hot dog a fost ultimul, şi asta nu pentru că uitasem gustul primilor doi martiri. Să-l fi scos premiant cornul nears şi cremwurst-ul proaspăt? Probabil că amândouă calităţile au prins bine, iar data viitoare sigur iau unul mare de la aceeaşi sursă. Rating-ul aparţine aşadar localului 3, no-name, iar orientativ aş spune că restul se clasează undeva sub, deocamdată.

Mi-am adus aminte că a răsărit de curând o rulotă lângă sala Olimpia, aşa că aş face bine să-mi fac din nou de lucru!