Pizza bună de luat acasă

D'asti
Dopo Poco
Pizza Roco
Timișoara

Prin uşa semideschisă se întrevede o stivă de cutii de pizza în bucătărie, ceea ce îmi reaminteşte că ar fi cazul să scriu despre aventura mea cu pizza livrată la domiciliu în Timişoara. Am început preselecţia hotărând că voi pune la încercare primele 3 pizzerii ale căror pliante îmi cad în mână. O săptămână de combat cu blaturi şi sosuri la sfârşitul căreia voi sărbători cu o ultimă comandă de pizza, cea câştigătoare bineînţeles 🙂

Zis şi făcut! În ordinea numerelor de pe tricou, cele trele norocoase au fost Pizzeria D’asti – agăţată de clanţa uşii, Pizzeria Dopo Poco – sugerată contextual de Gmail şi Pizza Roco – al cărei pliant mi-a aterizat în cutia poştală.

D’asti Pizza – rup vreo 3 cârnăciori de la sufletul meu pentru talentul lor.

Agăţătorul celor de la D’asti arăta foarte bine, poate un pic prea bine dacă e să fiu cârcotaş, și sunt 😀 Ţâr-ţâr, “bună seara” şi încep să dau comanda, ştiind deja ce doresc. Doar că începusem să vorbim atât eu, cât şi dom’șoara ce ţinea de celălalt capăt al firului, iar asta pentru că nu prea apucase să noteze ce spuneam. Reluăm. Sunt asigurat că “e pe bune” şi că ei chiar dau doua pizza mari la preţul uneia plus o cola la 1 litru, ceea ce mă duce cu gândul la muncă de convingere dusă cu alţii muşterii ce s-au lăsat mai greu convinşi că oferta 2 în 1 nu e ţeapă.

Sunt anunţat că va ajunge în 60 de minute, iar înainte de a mi se închide telefonul apuc să rog de un bip pentru a coborî eu după comandă şi mai apuc să comand şi un soso, unul de usturoi – doar îmi petreceam seara de marţi în compania unui vechi amic, invitat în ajutor pentru jurizare. Oricum, cred că doar Gură Mare e în stare să se ia la trântă de unul singur cu două pizza mari 🙂

Nu au fost 60 de minute, ci 70. Nu-i bai, atât rău să fie! Însă nu a fost. Coborât în faţa blocului observ un puştan durduliu destul de iritat, ce transpira ţinând într-o mână cutiile şi sosul meu iar în cealaltă sticla de cola. Tanti dispecer uitase de partea cu bipul şi se învârtise săracul vreo 5 minute descumpănit, după care aflase că tre să îmi dea şi de știre că a ajuns. Toate bune, însă mi s-a părut de mult prost gust să se strâmbe la cei 2 lei care am vrut să-i las bacşiş. Noroc că am jucat ping-pong în tinereţe, iar reacţia a venit pe rever, mergând cu el 30 de metri la buticul de cartier pentru a mă înarma cu mărunţiş exact cât să acopere bonul ce începuse să îi tremure în mână.

Pizza nu m-a dat nici pe spate, însă nu a picat nici rău. Am dedus inginereşte că aveau pe stoc mai mult salam, ceea ce nu m-a deranjat la fel de mult precum cele 3 măsline obosite aşezate ceremonios pe blat precum bomboanele pe colivă. În rest, pizza cred că ar fi fost mai gustoasă dacă ar fi stat mai puţin în cuptor – blatul era destul de ars pe alocuri, iar ciupercile, ardeiul şi roşiile erau destul de uscate. Nu-i bai, carne să fie, şi a fost! Data viitoare voi încerca şi shaworma ce o livrează (minim două însă) şi îi voi da de veste Alinei dacă încape loc de ceva laudă 😉

Pizza Dopo Poco – pentru gust le dau 5 cârnăciori, deşi poate nu cei mai plini 😉

Dieta mea continuă miercuri seara cu pizza Dopo Poco. Am reuşit să dau comanda cu mult mai puţină bătaie de cap, fiind chiar ajutat cu sugestii privind alegerea pizzei, iar când spun sugestii nu mă refer la vreo încercare de a mi se băga pe gât ceva ce nu doream, răspunsurile domnişoarei venind respectuos şi calm, de fiecare dată după întrebările mele. Apreciez, deoarece nu suport spiritul de bişniţar ce este atât de des expus drept şarm de vânzător. Astfel pentru acelaşi preţ am fost îndrumat spre Quattro Stagioni în locul Capricioasei ce o doream eu, neştiind că ei o prepară cu ton (nu sunt mare fan al peștelui, excepţie face cel preparat în casă).

Comanda a ajuns cu 5 minute mai repede decât cele 60 de minute estimate, iar pizza a ajuns caldă şi suculentă, cutiile fiind transportate într-un geantă termică. Preţul – 32 de lei, incluzând şi un sos de roșii picant (cum altcumva) ale cărui urme de pulpă de roșie mi-au plăcut, deşi se putea şi mai bine. Am primit rest 2 lei de la 35, omul scuzându-se că nu are 1 leu. Buticul meu este deschis non-stop, însă nu se cuvenea să-i aplic tratamentul de seara trecută, la urma urmei nu prea pot compara reacțiile celor doi angajaţi. Aş fi putut la o adică spune că am fost “făcut” elegant, asta dacă omul nu s-ar fi întors de la 20 de metri strigându-mă că a găsit într-un alt buzunar leul lipsă ce părea iniţial că şi-l adjudecase drept bacşiş! Mi-a întors așadar mingea, punându-mă pe mine într-o situaţie cel puţin interesantă.

Pizza a fost în primul rând foarte săţioasă, gustul şi aromele venind de data asta mai degrabă ca bonus după o zi în care nu m-am prea deprins cu mâncatul. Impresia generală a fost că nu s-au zgârcit la nimic, ba dimpotrivă mi s-a părut că au fost un pic prea generoşi cu ceapa. Din nou, norocul meu că nu era una dintre serile cu planuri de şpaţir. E de asemenea bine de reţinut că o pizza mai “modestă” precum Quattro Stagioni e de preferat amalgamului de ingrediente presărate pe o pizza precum Superdeluxe.

Pizza Roco – vreo 2 cârnăciori, dar chinuiţi rău de tot…

Ultima însă nu cea de pe urmă, joi i-a venit şi rândul pizzei Roco, al cărui pliant galben l-am găsit cocoţat în vârful cutiei poştale. Nimic deosebit de data asta, sau cel puţin asta mi-a fost prima impresie. Am comandat două pizza Rocco (cu doi “c” deci) şi au venit în cele 70 de minute prorocite. Erau chiar puţin călduţe, însă am reuşit totuşi să le resuscitez cu ajutorul microundelor.

Surpriza a venit însă la prima-mbucătură. Nu ştiu cum de nu mi-am dat seama mai devreme, însă cu gândul la bambine, Roco a cam ars blatul, ce se dorea subţire şi crocant. Aspectul m-a făcut să mai verific o dată dacă nu cumva pizza Roco vine de la Cora, “prototip” ce mi-l amintesc destul de bine, deşi nu am mai dat pe la ei de vreo 2 ani. Era de la Thalia totuşi, iar tot ce pot deduce de aici este că planul lor a fost să facă o pizza mai pe fugă la care să îi spună “Roco”, iar asta să fie numai bună de livrat la domiciliu la o oră după ce o pârjolesc. Asta pentru că Thalia este totuşi una dintre pizzeriile bune din Timişoara. Destul de aiurea!

Un lucru mi-a plăcut totuşi, deşi relevant doar pentru mine şi nu neapărat în contextul unui serviciu de pizza livrată la domiciliu: mujdeiul de usturoi, care a fost genial de bun, cu usturoi “pe bune” şi într-o cantitate îmbucurător de mare. Atât doar, că nu am mai murdărit şi cu mujdei pizza arsă. Asta mai lipsea: să-mi zgarie stomacul şi usturoiul 😀

După un weekend la munte, într-o tentativă tardivă de a mă curăţa trupeşte şi sufleteşte de cele digerate peste săptămână, am revenit în Timişoara cu poftă de pizza. Frigiderul meu are o singură uşă, şi chiar dacă ar fi avut trei precum la “Rişti şi câştigi”, ştiam sigur că nu se afla nicio surpriză în spatele nicicăreia.

Mi-a rămas doar să mă consolez cu o pizza (plus una gratis – servită ca mic dejun luni) de la Dopo Poco, căci a ieşit câştigătoare la puncte în urma experimentului făcut. Tot în puncte este inclusă şi impresia artistică făcută de modalitatea de livrare şi conduita angajaţilor, nemaipunând la socoteală faptul că este o pizza gustoasă. Aşadar notele finale sunt pentru Dopo Poco, cu notă maximă la curăţenie căci doar am mâncat acasă 🙂

Ah, şi de data asta am lăsat bacşiş fără vreo durere-n suflet!

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Pizza Roco

Adresă:
Strada Holdelor Nr. 4
Telefon:
Website:

[…] urma micului meu experiment legat de pizza livrată acasă, Zoli şi Dan îmi recomandau la începutul săptămânii să încerc pizza celor de la Giovanna. Fiind vorba […]

[…] în care eu le cerusem să îmi livreze în maxim 45 de minute, obişnuit fiind cu d-alde Dopo Poco, Roco sau D’asti. Cu comanda a mers mai greu, fiind nevoie de mai multe explicaţii privind adresa de livrare. Pizza […]

Comentarii

Avatar

Alina

20 August 2009 at 20:22

Trebuie sa comand si eu de la DopoPoco, chiar daca e putin mai scumpa decat la D’asti, unde comand de obicei. Mi-ai facut pofta 🙂

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    21 August 2009 at 11:16

    Să ne spui neapărat cum ți s-a părut! Sunt curios cât de consecvenți sunt 🙂

Avatar

BL0G.RO

23 August 2009 at 10:26

Eu personal nu suport Dopopoco… am comandat de 2 ori (sa nu stau cu impresia ca poate era o situatie singulara).
Pizza a ajuns semi-rece, blatul putin cam ars + muuulta faina. Pizza a fost uscata cu putin toping si pur si simplu nu mi-a picat bine… (dar bineinteles gusturile nu se discuta).

Incearca pizza de la Giovana unde au acum oferta cu 26 ron oricare 2 pizza, mie cel putin mi-a placut mult mai mult…

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    24 August 2009 at 10:54

    Sună interesant ce spui. Săptămâna abia începe, iar pizzeria Giovanna mi-a stârnit deja curiozitatea!

    O să merg pe mâna ta și voi încerca minunea de 26 ron 😉

Avatar

Dan Chichernea

25 August 2009 at 15:41

Pizzeria Giovanna are 20 de cârnăciori din partea mea. NUMAI de acolo comand.

Şi nota 10 pentru Foodcrew !
Foarte folositor.

Avatar

andreeea

26 August 2009 at 19:34

eu nu stiu in cat timp va ajuns voua de la dopo poco da mie mi-a ajuns in 2 ore jumate,si blatul apetisant dak il scapam jos riscam sa fac o vizita la ortopedie…k sa nu mai vb de gaurile “negre” de pe blat:))eu comand de la d’asti si sunt destul de multumita de serviciile oferite desi sunt noi pe piata iar timpul de livare a fost mai scurt decat cel spus de un domn la telefon

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    26 August 2009 at 19:58

    A ajuns în 55 de minute, însă cred că ar trebui să mă consider norocos judecând după întamplarea ta. Chiar îi spuneam lui Andy cum la noi lucrurile normale se întâmplă din păcate mai degrabă din greșeală…

    Mulțam pentru completarea la articol, e bine de știut că Dopo Poco știe să o dea și în bară!

Avatar

Cosmin

19 April 2010 at 9:03

Topul meu e: Roco (atentie, varianta mare e mult mai buna, de fapt cea mica nu e prea grozava, motivele acestei diferente nu le stiu), apoi D’asti (acceptabila), dar in nici un caz Dopo Poco (care a avut un gust extrem de ciudat de fiecare data cand am mancat).
Bafta

Avatar

Naiada

26 April 2010 at 20:05

Nu îmi place deloc pizza de la Dopo Poco, nici de la Roco. Mi se par seci, puţine ingrediente, cel puţin aşa s-a nimerit la mine, de două ori încercând-o pe cea de la Dopo şi o dată de la Roco. Plus că la Dopo Poco blatul a fost atât de elastic de fiecare dată că abia îl puteam mesteca. Sigur că ofertele comanzi una şi primeşti 2 trebuie să fie mai prejos, adică altfel cum ar câştiga… dar aşa era şi oferta de la Pizzeria Poli, nu ştiu dacă mai este, care pot spune că le-a surclasat pe toate în acest gen, deşi nu mi se pare o pizza extraordinară. Ofertă din asta ştiu că mai este acum la pizzeria de lângă maternitatea Bega, pe Ghica, lângă Colegiul Bănăţean. Cele mai mici preţuri pe care le-am găsit la o pizzerie. Nu e o nebunie, dar e comestibilă.

Avatar

chirurgul

21 April 2011 at 17:02

Cred ca vb din amintiri. Sunt sigur ca cei carora pizza de la dopopoco le-a ajuns in doua ore sau in mai milt de 60 de minute, comanda de doua ori pe an ( de 8 martie si de happy valentines ) si atunci te anunta telefonista ca o vei primii in 2 ore. Drept va spun ca am fost in bucatariile celor de la dopo poco si rocco si e o diferenta de la cer la pamant. Am vorbit si cu o cunostiinta care lucreaza la DSV (pentru cunoscatori) si mi-a spus ca igiena la dopopoco este unul din punctele lor forte pe cand la altii lasa de dorit.Pentru mine e f important sa stiu ca este curat in bucataria celor de la care-mi comand mancarea. Alt aspect important: nu stiti sa comandati o pizza doar capriciosa si quatro ?????????????? sunt cele mai oribile pizza, incercati o pizza dopopoco, un salami cu mozzarela peste salam un diavolo cu ardeiul iute sub salam si mozzarela peste …………. Nu uitati sa va luati sos, pizza fara sos zero.

Pofta buna !

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    21 April 2011 at 17:49

    Mulţumim pentru comentariu. Sunt curios, cu ce ocazia prin bucătăriile celor de la Dopo Poco şi Rocco?

    Îmi permit o completare: pizza fără sos e zero la cum se face pizza pe la noi.

    Veveriţa Mâncăcioasă

    Veveriţa Mâncăcioasă

    22 April 2011 at 8:18

    Asta cu “Am eu un prieten care a fost in bucatariile pizzeriei X si Y si e horror” e ca emailul cu pangasius unde “Un amic a dus un peste la un laborator spre analiza si a reiesit ca e un monstru subacvatic nerecomandat consumului”. Intamplator, am o prietena care lucreaza la DSV si mi-a spus clar ca nu merge nici Pazvante chioru’ in inspectie in bucatariile restaurantelor. Deci….

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul