Brno este un oraşel frumos, prea frumos pentru a nu apuca să-l vezi pentru că trebuie să lucrezi zi-lumină într-un birou. De data asta apucasem să revăd doar gara şi cu ocazia asta să salivez puţin pe lângă tarabele de junk food pe care le ratasem la vizitele trecute.
După o noapte de lucru, undeva pe la 5 dimineaţa mi-am găsit aghiotantul perfect pentru o plimbărică, în persoana altui coleg rupt de nesomn şi chinuit de foame. Ne-am hotărât să plecăm în recunoaştere ghidându-ne după instrucţiunile gazdei noastre somnoroase. Planul era simplu: după vreo 10 minute urma să ajungem la taraba cu kebapi despre care ştiam că e veşnic deschisă.
Miraţi de forfota care era pe strazi încă de la 5-jumate, cu atât ne-a fost mai mare surprinderea să găsim kebapăria închisă. Interesant cât de flexibil este conceptul de local non-stop în Cehia şi cât noroc pe noi să descoperim asta într-o asemenea dimineaţă!
Desigur, plecaserăm la drum cu un Plan B, care deşi nu era bine pus la punct urmărea un obiectiv clar: să ne punem burta la cale. Urmărind traseul tramvaielor şi autobuzelor pline-ochi de oameni chiauni de somn, am pornit spre direcţia în care ni se părea nouă că e centrul şi totodată vreo oază de mâncare. O oră mai târziu ajungeam şi noi în centrul istoric. Nici picior de fast food deschis, doar câţiva muncitori ce curăţau strada se chinuiau să ne îndrume spre unul dintre localurile “non-stop”. Bineînţeles, făceau asta în cehă. Foarte interesant cum oamenii care nu vorbesc engleza cred că te pot face să înţelegi ce spun vorbind rar şi tare în limba lor mumă 😀
Se făcuse deja 6.30, iar noi ne aflam în faţa tarabelor din gara, cele cu adevărat deschise veşnic. Chiar şi aşa dimineaţă, lumea făcea coadă, iar oamenii de după tejghea puşi pe pilot automat executau kebapii din mişcări scurte şi sigure. În sfârşit ne vine rândul să comandăm, fără a fi însă capabili să dăm răspuns întrebărilor despre cum îi vrem configuraţi. Şi asta nu cred că avea de-a face cu faptul că cei doi bucătari vietnamezi care pregăteau specialităţile turceşti nu vorbeau bine cehă 😀
1 kebap – 49 de coroane, adică vreo 8 lei. Ieftin ca braga!
Două lucruri am spus: sare şi chilli. Şi e pentru prima dată când regret că le-am rostit. Chifla destul de necrescută era foarte generos căptuşită cu bucaţi de carne de porc ce aduceau mai degrabă cu ce se bagă pe la noi în oală la pomana porcului, adică nu duceau lipsă nici de “unsoare”, nici de bucaţele de grasime netopită. În roluri secundare, kebap-ul mai avea ceva urme de maioneză şi cartofi – adică vreo 3-4 bucaţi.
Varza mi s-a părut total nepotrivit preparată – puţin fiartă şi apoi acrită, adică exact calităţile pentru care n-aş servi-o nici măcar la porci. Totuşi, la final de acţiune, sosul de chilli s-a dovedit a fi personajul cu adevărat negativ din întreaga distribuţie. Cam la fel pot spune şi despre extra praful de sare pe care îl cerusem cu atât entuziasm: mi-a luat o singură îmbucătură pentru a ghici compoziţia în care fusese prăjită carnea de porc – saramură de chilli! Asta ar explica şi mirarea săracilor oameni când le-am cerut să-mi condimenteze kebap-ul. În final am mâncat un kebap-jumate, amicul meu preferând să-şi dreagă papilele cu un hot dog fără sare şi fără iuţeli 🙂
Localnicii numesc un astfel de local “fereastra foamei”, în Brno sunt destule, iar meniurile diferă puţin de la o fereastră la alta. În materie de junk food, experienţa se încadrează de departe în categoria “hardcore”, iar treaba cea mai bolnavă e că scriind rândurile astea mi s-a făcut iaraşi poftă să halesc ceva “murdar”.
Comentarii
Infidel Majlo
Hahaha … I actually dont understand a shit, but for such a low level fastfood its quite long article 🙂 … seems to be charged with a lot of emotions :).
Take care
Infidel Gastro
Google’s shot to translate is not a really close one, but it might help.
My gut took most of the “emotions”. Chili, salt and greasy meat, too put the kebap in a nutshell, so to speak 😀
Vlad
Am citit postarea si cred ca nu isi are locul intr-un blog care doreste sa fie de specialitate, haide sa ii zicem culinara.
Aceasta postare despre un fast food din Brno is are locul intr-un jurnal de calatorie nu de critica culinara – poate e mult spus “critica culinara” dar nu gasesc alta formulare “de lemn” .:)
Oricum mai incerci, mai scrii mai vedem ce iese si incet incet o sa iasa ceva bun.
Infidel Gastro
Hola Vlad!
Noi ne-am propus să scriem despre cele mai interesante experienţe culinare, iar unele dintre ele s-au petrecut în timpul călătoriilor noastre. În plus, cele întâmplate în Brno şi Bratislava (şi în general peste hotare) cred că pot completa mai bine peisajul nebulos al serviciilor de fast-food (în acest caz) prestate pe la noi. Am văzut aşadar că nu numai în Românica poţi mânca periculos şi în plus, am simţit pe limba mea ce înseamnă să haleşti ca turist în deplasare :p Am reţinut însă ideea jurnalului de călătorie care cred că ar putea şade bine în viitor chiar şi în formatul FoodCrew.
Cât despre critici culinare, cred că mai avem destul de înfulecat şi de scris până acolo, după cum bine spui şi tu. Deocamdată experimentăm şi învăţăm 😀
Hasta la pasta,
inFidel
Leo
Ahaha, si asta n-ar fi nimic ! Sa vezi tu lipsa de imaginatie la cehi in supermarketuri, de iti vine sa te dai cu capu’ de pereti, ca nu mai stii ce sa gatesti a doua zi ! Sa vezi tu ce delicatese prin cantine si prin restaurante – cartofi cu carne, preparate in toate felurile, si atat. Si ciorbele… spalatura de picioare !
Si sa-i vezi cu ce mandrie vorbesc despre felurile de mancare autohtone !
Sa va fereasca Dumnezeu sa mancati mancare ceheasca !
😀
Infidel Gastro
Confirm, am văzut într-o săptămână de Cehia carnea şi cartofu’ gătite în toate formele şi felurile posibile, inclusiv cartofi cu parizer la cuptor preparaţi “în casă”. Noroc că am poftă de mâncare şi că am mai avut şi ketchup destul pentru a îneca minunea de mâncare 😀
Ah, şi să nu uităm de varza dulce jumătate murată care e la mare căutare în supermarketuri 🙂
Leo, din cele mâncate în Cehia până acum ţi-a căzut totuşi ceva cu tronc?
Leo
Da ! Se numeste “Halušky”, dar e mai degraba o mancare imprumutata de la slovaci. E tot cu varza, dar e chiar buna la gust. Bineinteles, contine niste “gogoloaie” din faina de cartofi, din cate am inteles.
Cehilor “le pute” cand e vorba de mancarea slovaca si de tot ce tine de acestia, insa am senzatia ca slovacii sunt mai tari decat ei la gatit. Tot slovacii au si branza buna, de oi. La cehi, branza buna n-ai sa vezi… Pentru romani e destul de grea adaptarea la alimentele de aici. Au cateva legume in magazine si atat, nu au deloc imaginatie. Ce sa mai spunem de dulciuri… prajiturile sunt uscate, fara pic de sirop. Se mandresc ei cu Medovnik-ul lor, care e, intr-adevar bun, dar tot uscat si cam scump.