Nu ştiu câte restaurante au cuvântul “casa” în denumire, ştiu doar că am călcat pragul a două dintre ele: La casa, descris de colega Evita Peperoni şi Casa cu Tei, vizitat de mine recent. Pot să spun cu mâna pe inimă că ambele au în comun un lucru extrem de preţios pentru un gurmand ca mine: calitatea bucatelor. Acest articol nedorindu-se a fi o comparaţie între cele două, voi trece la detaliile despre cel menţionat şi în titlu, Casa cu Tei.
Am spus că e un local surprinzător din mai multe motive. Primul şi cel mai important (aşa cum am mai spus) este meniul ce cuprinde felurite mâncăruri ce fac sa-ţi lase gura apă numai când le citeşti (sau când iţi aminteşti de dânsele). Pe mine m-a impresionat în mod special ciorba de fasole servită într-o pâine rotundă, care părea scoasă atunci din cuptor, atât de crocantă şi pufoasă era. Evident ca a fost acompaniata de o ceapă roşie, dulceagă, spartă-n patru, pentru întregirea gustului aromat al ciorbei, dat în special de afumătura prezentă în cantităţi cel puţin rezonabile. Apoi a urmat un bulz (ei bine nu a fost moldovenesc, cum găseşti de regulă) ce te răsfaţă numai când te uiţi la crusta crocantă de deasupra, fiind servit într-un vas de lut ce-i păstrează toate cele necesare pentru un gust desavârşit. Am ezitat puţin când am fost întrebat de desert, dar având în vedere că mai era şi nişte vin de terminat am zis că data viitoare voi fi mai rezervat cu primele feluri ca să pot apuca să devorez şi un desert. Oricum au rămas multe mâncăruri neîncercate, prin urmare voi mai călca pe la Casa cu Tei, fără discuţie.
Mergând mai departe, am fost surprins şi de nişte panouri aflate pe tavanul terasei acoperite unde am stat (mai au şi o terasă descoperită, însă acolo nu încăpea toată gaşca cu care am fost). Când am început toţi de la masă să căscăm ochii şi gura la tavan, unul dintre ospătari şi-a făcut apariţia şi ne-a pus să ghicim pentru ce sunt respectivele panouri. După mai multe încercări nereuşite (cum ar fi: acoperă ferestrele, aerul condiţionat sau altele similare), ospătarul ne-a spus mândru că sunt panouri deflectoare şi că ajuta iarna la încălzirea terasei acoperite (construită din lemn). A fost un exerciţiu de interacţiune cu clienţii mai rar întâlnit pe la noi şi care ne-a mai descreţit frunţile în timp ce dădeam cu presupusul 🙂
În încheiere, trecând la partea de servicii, nu aş putea spune că s-au ridicat chiar la nivelul bucatelor, însă sunt peste media din Bucureşti după părerea mea, ceea ce este de apreciat. Aici le-am dat un 4 de încurajare, fiind sigur că pot ajunge mai sus la următoarea vizită.
S-aveţi poftă în toate, dar mai ales la mâncare 😉
Nici un comentariu