La Cătălin e bine să mergi cu burta goală!

La Cătălin
București

Acum câteva săptămâni am fost să iau prânzul la Cătălin şi m-am gândit că ar fi bine să împărtăşesc cu voi experienţa culinară de acolo. Era încă vreme bună şi în ciuda recomandărilor lui Cătălin, ne-am aşezat afară, la soare. Şi n-am greşit, pentru că numai la (re)vederea meniului ne-am încălzit repede citind gramajele porţiilor: Doradă (600g !!) la vreo 40 de lei dacă îmi amintesc corect, şniţel de viţel de 380 g şi vreo 28 de lei şi tot aşa. Şi când citeşti gramele parcă nu-ţi dai seama imediat cât de mult înseamnă, dar când te uiţi în jur şi vezi porţia vecinului, zici că nu-i adevărat! Şi să te ţii bine când un coleg care întreabă: “Aceea este o porţie de şniţel de pui?” arătând spre o farfurie cu două bucăţi măricele de şniţel, primeşte răspunsul: “Nu Domnule, este jumătate de porţie!”. Să vezi atunci râsete din partea celor care ştiau la ce se înhamă, urmate de fuga la meniuri din partea celor care se gândeau să comande o ciorbă şi ceva la felul doi 😀

Intru acum într-o zonă de amintiri şi recunosc că am mai fost la Cătălin încă de pe vremea când era pe Ştirbei Voda. Şi erau scaune de plastic, feţe de masă galbene cu Bergenbier, coşuri de pâine de plastic (cu o pâine excelentă apropo!) şi puţini muşterii care să ştie ce bunătăţi gaseşti acolo. Era (şi este în continuare) tipul de restaurant care se promovează din burtă-n-burtă, fără să aibă nevoie de promo în vreo revistă, pe net sau să fie “la stradă”. Într-adevăr arăta ca o bodegă ceva mai răsărită, curată, cu nişte uşi mari de tablă şi un mesaj clar “Duminica – Închis!”. Îl respect foarte mult pe Cătălin că şi-a menţinut şi astăzi acest obicei cu Duminica închis, pentru că îşi respectă ziua de odihna (atât a sa, cât şi a familei sale, fiind o afacere în familie). Asta denotă că nu are acest restaurant numai pentru bani, ci mai degrabă din plăcere, ştiind când să pună punct. În afară de duminicile libere, o lună pe an toată familia îşi ia concediu si restaurantul este închis (de regulă prin Iulie-August). Mai puţin plăcut pentru clienţi şi din nou jos pălăria pentru Cătălin.

Hai că între timp au venit şi bucatele alese, urmate de varii onomatopee şi sunete ciudate din partea celor care urmau să se înfrupte pentru prima oară dintr-însele 🙂 Eu am ales jumătate de ciorbă de legume (echivalentul unei porţii normale din alte părţi) şi un caşcaval pane cu cartofi prăjiţi (da, mă mai dau şi eu în bărci uneori :P). Stai să o lămurim! Un caşcaval pane înseamnă de fapt patru triunghiuri generoase şi o groază de cartofi neprăjiţi din punga ce a stat prin cine ştie ce congelatoare, ci tăiaţi aşa inegali, dulci şi gustoşi! Apoi dorada şi păstrăvul abia aveau loc în platouaşele pe care puteai pune liniştit cam douăzeci de ouă umplute, şniţelul legendar cu două bucăţi generoase la fiecare juma’ de porţie şi mămăliga făcută cred în câte un ceaun pentru fiecare mîncău care trece pragul restaurantului.

Concluzionând, acest local se numără printre cele care nu pot fi vorbite decât de bine, având în vedere calitatea mâncarii şi a serviciilor, dar mai ales cantităţile enorme 🙂

Totuşi aş zice că am găsit şi două minusuri localului: în primul rând, în ultima vreme găseşti din ce în ce mai greu loc liber, iar apoi dacă iţi iei o porţie întreagă sunt şanse minime să o poţi termina – unitatea de măsură reală fiind de fapt jumătatea de porţie. Noi tare ne-am distrat când am văzut pe notă: ciorbă de legume 1.5 porţii, şniţel 3.5 porţii şi tot aşa.

Mergeţi măcar să încercaţi şi vă urez succes să găsiţi loc liber, mai ales acum când terasa este închisă!

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

La Cătălin

Acest restaurant s-a închis. Descoperă ce e nou în oraș.

[…] porţia a fost … suficientă (nu pot să zic mare pentru că n-aş mai avea ce să zic despre Cătălin), a venit repede şi chiar mi-a plăcut. Mi-am comandat spaghete prăjite cu pui, au fost […]

DELIveryCIOS de Bucureşti | FoodCrew

12 November 2010 at 8:48

[…] că a avut aromă de brocoli şi textură de cartof. Deci nu m-a încântat foarte tare. Însă despre doradă numai de bine. Era făcută bine la grătar şi stropită cu puţin ulei pentru aromă. Aici fac o […]

[…] Occidentului Gregory’s – http://www.gregorys.ro/ High Life – http://high-life.ro/ La Cătălin Irisa – http://www.hotelirisa.ro/index.php/restaurant La “turc” – Idomemoş […]

Comentarii

Avatar

catalin

1 January 2010 at 16:13

e teapa fratilor
-se ajunge greu
-nu are loc de parcare, mai bine o lasi in banu manta
-mincare proasta, calitativ, cantiati mici, nimic din renumele restaurantului
-personal dezinteresat
-prea scump pt calitatea mincarii, si a servirii

asa ca feritiva cit puteti
nu regretati.

    Gerhard Ştrudel

    Gerhard Ştrudel

    1 January 2010 at 16:58

    Ei bine cu locurile de parcare cam ai dreptate, pentru ca nu e nimic dedicat acolo, dar nici inghesuiala mare n-am gasit.
    La calitatea/cantitatea mancarii e si dupa gustul/burta fiecaruia 🙂
    Mie personalul mi s-a parut ok, poate si pentru ca nu-mi plac chelnerii care te tot intreaba, roiesc pe langa tine etc.

    Avatar

    ana

    25 June 2010 at 16:11

    mancarea este foarte buna si portiile sunt foarte mari – ori ai tu un restaurant caruia “la catalin” ii face concurenta, ori habar n-ai despre ce vorbesti…

    Avatar

    eu

    2 July 2011 at 14:36

    eu mananc acolo de vreo 5 ani si sunt chiar pretentios in general, doar atat am sa-ti spun … tu esti si prea prost! chiar imi pare bine ca nu mai vii p’acolo.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul