Melcu’ versus Raţa sau Escargot Bistro

Escargot Bistro
București

Convinşi că nu mai putem de atâta miel, ouă şi toate cele tradiţionale, eu împreună cu colegul Gerhard Ştrudel şi un prieten ne-am vorbit să luăm cina la Escargot Bistro. Despre ce se întâmplă aici am citit mult pe Twitter şi pe Facebook şi nu numai, aici referindu-mă în special la recomandările primite.

Odată ajunşi la faţa locului (Str. Toamnei, nr. 101) am intrat în curtea unei case cu magnolii şi caişi infloriţi printre care vedeai câteva mese. Părea tentantă terasa, dar cunoscându-ne ca şi nişte oameni cărora le place zăboveala într-un restaurant, am ales interiorul.

Meniul, ca în orice bistro respectabil era scris frumos cu cretă pe o tăbliţă neagră. Ileana, domnişoara simpatică care a avut atât de mare grijă de noi toată seara ne-a explicat meniul, iar alegerile au fost făcute după câteva minute de dezbateri: Prazu’, Racu’, Melcu’, Raţa şi Fondue-ul. Detaliate ar suna aşa: Supă cremă de praz, Salată de raci, Escargots Bourguignonne, Confit de canard şi Fondue Lorraine. Seara a fost închisă cu un Nougat Glacé.

Le voi lua la bani mărunţi pe fiecare, cu menţiunea că e posibil să găsiţi apelative similare :).

Supa cremă de praz a fost absolut delicioasă: consintentă, dreasă bine cu smântână şi asezonată cu ceva mirodenii speciale. Yummmiii.

Salata de raci a venit puţin caldutză şi cu un dressing merveilleux. Racii erau mici dar mulţi şi buni, iar în combinaţie cu ciupercile şi roşiile cherry erau nemaipomeniţi.

Melcu’ sau mai degrabă melcii ne-au fost serviţi in separeuri, ca să fim siguri că nu se vor călca în picioare în încercarea de a fugi dinaintea gurilor curioase de gustul lor. Asta nu a sunat prea bine, aşa că am s-o reformulez ;).

Melcii au fost foarte gustoşi, pregătiţi cu un sos cu usturoi verde nemaipomenit. Experienţa a fost completă, ţinând cont că am folosit şi nişte ustensile speciale :). Binenţeles că farfuria, specială şi ea, a fost golită şi de melci şi de sos în doi timpi şi trei mişcări. Excelent!

Raţa, fiartă timp de 20 de ore la o temperatură constantă de 70 grade Celsius a fost o super raţă, fragedă şi savuroasă. Varza care o însoţea a fost şi ea bună, dar raţa a întrecut-o în gust.

Fondue-ul Lorraine i-a dat gata pe băieţi, dar şi pe mine. Pe mine mai puţin pentru că la momentul lui eram deja răpusă de vestita raţa. Dar fabulos şi el, fondue-ul.

Nougat Glacé-ul a fost ca niciun altul încercat până acum. Magnifique e cuvântul ce l-ar descrie cel mai bine. Încercaţi-l cu încredere!

Ştiţi despre ce nu am vorbit? Despre ce am băut. Şi anume, o limonadă specială, cu lămâie, portocale, miere şi mentă. Un gust desfătător de-a dreptul. Excelentă combinaţia.

Acum, că am terminat cu salivatul după aceste bucate alese, am să vă descriu puţin locul cu pricina, Escargot Bistro în cazul în care aţi uitat :). O casă frumos reamenajată, cu mese de diverse forme şi dimensiuni, cu scaune foarte comode, chiar şi pentru mămici cu burtici şi cu muzică aleasă pe sprânceană şi play-ată la un volum de bun simţ. Baia m-a impresionat prin curăţenie. Când am intrat în ea, mi-a atras atenţia o chiuvetă înaltă sub forma unui scaun de bar, alb cu negru şi bateria care semănă foarte tare cu un radio, doar cu două posturi: apă rece şi apă caldă de data asta. Mă întreb de unde această idee ;).

Există totuşi un mic amănunt care e puţin pe minus; faptul că locul este de fumători. Dar acum că vine vara, asta se poate rezolva cu o masă pe terasă.

Pe mine m-au convins că este un loc minunat, bun de încercat şi la prânz şi seara, şi în weekend şi în cursul săptămânii, mai puţin lunea. Vă invit şi pe voi să-i treceţi pragul când veţi avea ocazia. Eu o să le dau 5 cârnăciori, că-i merită!!!

[fblike]

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

[…] mi se par mai potrivite ca şi criteriu de a opta pentru un restaurant sau altul. Am fi încercat Escargot Bistro (sună apetisant ce am citit în articolul dvs) dar fetiţa mea a strâmbat din nas… Căutam […]

[…] Melcu' versus Raţa sau Escargot Bistro […]

Comentarii

Seb

9 April 2010 at 21:13

Frumos descris…Doar un amanunt, cam cat costa o distractie pe cap de pers?
Sa inteleg ca e ceva casual sau fine dining?
Sucess in continuare…

    Gerhard Ştrudel

    9 April 2010 at 22:11

    Aici ma simt nevoit sa intervin cu completari:
    – pe de o parte delicatesele descrise de Evita nu-s chiar ieftine, dar nu stiu daca sa pun asta la plusuri (lume mai putina si mai selecta) sau minusuri (clar mai scump ca un restaurant “normal”). In oricare din cazuri eu zic ca face toti banii, atat ca servicii, cat si ca bunatati!
    – recomand din toata inima fondue-ul si pot sa zic ca doar in Elvetia la mama lui am mai gustat asa fondue bun. Evita s-a lasat dovedita de rata si n-a insistat suficient pe fondue, asa ca insist eu. Chiar si acum mai am mici arsuri la limba 🙂

    Gerhard Ştrudel

    9 April 2010 at 22:17

    Si ca sa-ti raspund la intrebare, toata distracta a fost cam o suta de lei de caciula (cu tot cu ciubuc si ghiftuiti de bunatati).

Panache Titus

24 August 2010 at 16:07

Mai baiete, in primul rand nu ar fi de lepadat sa inveti sa vorbesti romaneste. “caldutza” nu exista decat in mintea ta necitita si rupta de net. Iti este mai usor sa deschizi usa frigiderului decat o carte. Iar “Yummii” ar putea fi o onomatopee de afazic. Pune mana si citeste, invata ca nu-ti strica ochii. Iar ca sa scrii de gastronomie nu e suficient sa intri intr-un birt.

    Evita Peperoni

    25 August 2010 at 0:54

    Raspunsul este…DA
    PS: Baiatul este o fata 🙂

Florin

5 September 2010 at 17:56

La prima si a doua vizita am fost placut impresionat (mai ales de ambienta, bucataria mi s-a parut ca incearca fara prea mult succes sa tina pasul cu preturile). A treia oara – dezamagire uriasa: recomandarea zilei, ragout de berbecut, mi-a trezit amintirea tocanitei primite in tabara la munte prin ’85; iar melcii manastiresti – o ciulama banala la pretul exorbirant de 120 (!) nejustificat in niciun fel. In concluzie, tipic dambovitean, foarte frumos vopsit gardul…

Sandra

25 May 2014 at 21:50

Intr-adevar un loc special. Special mai ales prin faptul ca o carafa de limonada a costat 80 RON (??!!). Nu am nicio problema in a plati aceasta suma pentru 1 litru de apa cu o lamiae in el, doar ca mi-as dori sa fie o alegere constienta, nu sa apara pur si simplu pe nota. Ceea ce s-a si intamplat, explicatia fiind ca o carafa contine 4 pahare de limonada, fiecare pahar costand 20 RON. Matematica pura. In rest, mancarea nu a fost impresionanta. OK, corecta, dar departe de a fi spectaculoasa. Banuiesc ca pentru Bucuresti este in limitele normalului. Altceva n-ar mai fi de adaugat, decat ca gradina este intr-adevar draguta (nimic spectaculos, insa). Ah, si sa nu uitam de evaziunea fiscal care este in floare. Ma intreb cand oare o sa vad un bon fiscal la un restaurant din Bucuresti??!! Mai ales unul care sa contina o limonada de 80 RON 🙂

    Nuți Foame

    26 May 2014 at 9:01

    Recenzia e scrisă acum 4 ani și nu de mine așa că îmi e greu să spun eu ceva despre ce și cum e acolo. Să dai însă 80 de lei pe o carafă de limonadă mi se pare exagerat, fie și el și București. Iar într-adevăr la o așa consumație. eu aș fi cerut în mod expres bon fiscal. 🙂

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul