La Văliug, la Casa Baraj

Casa Baraj
Văliug

Cum pe la sfârşitul lunii iulie are loc festivalul de jazz de la Gărâna, şi cum echipa mâncăilor FoodCrew sunt mari fani de-ai festivalului, zilele trecute am poposit pe meleaguri bănăţene să ne delectăm auzul cu acorduri de jazz şi burţile cu specialităţi de-ale locului.
Şi dacă mergem la Gărâna, imposibil să nu poposim şi în staţiunea Văliug, pentru o baie la lac, şi o rază de soare. Iar cum după atât soare şi apă ţi se face foame, am hotărât să prânzim la una din cele mai cunoscute pensiuni – Casa Baraj, cei care deţin şi pontonul cu acelaşi nume.

Având în vedere tendinţele de upper-class pe care le-am observat la o scurtă privire pe ponton (semne cu “No manele”, “Accesul cu câini doar în poşetă”, etc, etc), te aştepţi cumva să regăseşti tendinţele şi vis-a-vis de ponton, la pensiune. În schimb pensiunea te întâmpină cu un aspect monoton şi obişnuit – mese lungi cu bănci de lemn şi umbrele deasupra, chelneri care se plimbau grăbiţi din restaurant pe terasa de afară şi înapoi, oameni bronzaţi, moleşiţi de soare.

Ne aşezăm şi noi la o masă şi aşteptăm să ni se aducă un meniu. Nu am putut să nu remarc faptul că era un singur chelner (cu greu l-am recunoscut, neavând o ţinută specifică), care se plimba disperat de la o masă la alta, şi încă o chelneriţă care îşi făcea apariţia sporadic, plictisită, cu câte o pizza în mână. Cam prost organizaţi în privinţa asta.

Cum chelnerul nu îşi făcea apariția, am zărit noi nişte meniuri la o masă vecină şi ne-am servit singuri. Meniul sărăcacios nevoie mare, în sensul în care nu aveam foarte multe opţiuni, iar preţurile cam  piperate. Venisem cu o poftă nebună de a mânca o ciorbă/supă de pui, şi ei aveau pe meniu decât ciorbă de burtă, de fasole, şi de văcuţă. Cum nu îmi place nici ciorba de burtă, iar cu ideea de fasole nu simpatizam prea tare la momentul respectiv, am ales ciorba de văcuţă, şi paste Penne arabiata – picante, cu ardei iute, şi sos de roşii.

Într-un final apare şi chelnerul tot asudat, agitat. Facem comanda – comesenii noştri erau toţi fani ciorbă de burtă şi spaghete carbonara, iar când unul dintre ei a comandat păstrăv prăjit, chelnerul a ţinut să ne dea dovadă de puţină ignoranţă: “La grătar? Adică ştiţi că e prăjit în ulei, nu pe grătar!”. “Like duh!”

En fin, aşteptăm băuturile, toţi însetaţi,  în schimb ajung ciorbele înaintea băuturilor. Porţiile erau servite în boluri, suficient de mari, dar sincer, prefer varianta în care mă servesc singură cu polonicul (mi se pare mai curat, mai frumos). Am trecut peste fixul asta, şi am mâncat ciorba extrem de seacă, având parcă mereu impresia că nu e proaspătă şi că nu e suficient de caldă. La gust în schimb era acceptabilă, puţin acrişoară.

Soseşte şi felul doi, şi între timp şi băuturile. Pastele nu erau grozave, picante într-adevar, dar tot cam seci. Chelnerul vrea cu tot dinadinsul să se dea în stambă pentru a doua oara. Unul dintre noi ceruse apă cu lămâie, şi cum i se adusese o sticla de apă, fără lămâie, îi aminteşte încă o dată de lămâie. Dupa ceva timp, soseşte cu jumate  de lămâie învelită în staniol, în loc să vină cu un pahar cu feliuţe de lămâie, cum se procedează cam peste tot.

Cerem şi nota de plată, eu hotărâtă să nu mai mâncam acolo – ciorba fusese 8 lei, pastele 10 lei. Însă nu ştiu cum se face că a doua zi, din comoditate am aterizat tot acolo. De data asta era şi mai aglomerat şi a trebuit să ne aşezăm la masa cea mai din capăt (eram mai mulţi de data asta şi nu prea aveam loc), mare şi plină de praf, de abia îmi ajungeau coatele la masă, din spate ne bătea soarele în cap, iar în faţă niste puradei se bălănganeau pe un leagăn.

Surpriză – acelaşi chelner vine să ne ia comanda, de data asta mai prompt. Cum ciorbă de văcuţă mâncasem cu o zi înainte, am decis să sar peste ciorbă şi sa mănânc ceva uşor la felul doi. Mi s-a făcut poftă de piept de pui la grătar, şi deşi simpatizam cu ideea de cartofi prăjiţi, am zis să las excesele de junk food pentru când mă întorc la oraş, şi să iau o salată. Bineînţeles că a trebuit să se mire chelnerul pentru decizia mea culinară  – “Atât, doar cu salată?”

Comesenii se bucurau de data asta de ciorba de văcuţă şi chiar o lăudau (eu îmi spuneam în gând că sigur sunt înfometaţi tare de le place aşa mult), eu aştepta grătărelul. Mi-a sărit tot apetitul când mi l-a adus, şi să vă spun și de ce: sunt una din acele persoane pentru care aspectul şi prezentarea contează atunci când mănânc. Iar grătărelul meu plutea singuratic şi sărăcacios pe o farfurie imensă, cu o frunzuliţă de ţelină şi o feliuţă de morcov într-un colţisor drept singurul ornament, care parcă îmi râdea în nas.

Chelnerul a ţinut din nou să îşi exprime părerea când m-a servit: “Piept de pui, cu… ha ha… nimic”, dându-mi ocazia să completez sarcastic “cu o salată”. A sosit şi salata, care arăta acceptabil. Grătărelul în schimb foarte sec. Am mâncat cu noduri în gât grătarul care nu merita deloc cei 14 lei, şi salata cam fără gust (5 lei), şi am zis în sinea mea că a treia oară nu o să mai revin la Casa Baraj.

Cireaşa de pe tort am lăsat-o pentru final: pe nota de plată am găsit ardei iute – 0.5 RON, smântână 1.5  RON, şi pâine (era speficicat chiar 4 felii – ce ţigănie, adică eu poate chiar mănânc mai mult de 4 felii) – 2 RON parcă. Bravos!

Site nu au cei de la Casa Baraj (ruşine, la ce aere îşi dau), în schimb câteva poze de la pontonul lor celebru găsiţi aici.

Dacă aţi fost la Văliug, imposibil să nu fi trecut măcar o dată pe la Casa Baraj. Cum a fost experienţa? Sau poate preferaţi un alt restaurant în zonă? Oricum, având în vedere că se apropie weekend-ul, iar Văliugul e o destinaţie la îndemână pentru timişoreni, vă recomand să fiţi vigilenţi când treceţi pragul Casei Baraj, iar dacă vă încumetaţi să o faceţi, m-aş bucura să aud şi alte păreri.

[fblike]

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Casa Baraj

Adresă:
Str. Bolnovat, Văliug
Telefon:

Comentarii

Rue

29 July 2010 at 19:08

Nu am mancat acolo.
Am stat doar in 2 locuri in zona: Cabana Militara unde poti manca poate si daca esti din exterior si calitatea si bunul simt sunt pastrate. Doar ca trebuie sa anunti seara daca mananci a doua zi acolo. AU si telefoane mai ales daca ai mai fost acolo.
Am mai facut un revelion la vila avocatilor. Mancarea era f buna dar ceva mai scumpa. M-a deranjat ca au concediat pe administratoare domnii avocati pe durata sejurului nostru acolo. Intr-o saptamana de stat la o cabana cunosti personalul si mai ales ca dansa fusese f sociabila cu oaspetii. Motivul? Nu inregistrase toti oaspetii in primele 2 zile de la sosire in registre in conditiile in care rezervarile oricum se facusera din timp pe numar de persoane, deci nu putea sa pacaleasca pe nimeni, doar munca multa probabil a facut sa se intample. Si din grupul nostru au fost 2 neinregistrati.

La munte cautati restaurantele cabanelor militare!

    Gură Mare

    30 July 2010 at 10:29

    Cabana Militară nu e în Crivaia? Dacă da, am fost şi eu acolo acum câtiva ani dar nu îmi mai amintesc cum era mâncarea.

    Ce penibili ăştia de la Vila Avocaţilor dacă au făcut aşa cum spui tu. Pentru mine e sufucient să-i sar când sunt prin zonă.

    La Casa Baraj mie îmi place ciorba de burtă. Şi da, trebuie să mergi sătul acolo pentru că o să ţi se facă foame aşteptând.

    Cârtița Pofticioasă

    30 July 2010 at 10:31

    Salut,

    Încă nu am mâncat acolo, dar oricum pare mult mai omenește și fără pretenții.

    Pentru Vila Avocaților o bilă neagră.

    O să ținem minte pentru data viitoare când poposim în Văliug.

    Mersi de recomandare!

    Infidel Gastro

    30 July 2010 at 11:49

    Mâncarea de popotă rulz 😀

Skippy

4 August 2010 at 14:39

daca sinteti in zona nu ezitati sa mergeti sa mancati la Randunica, mancare buna, suficienta si servire prompta, in schimb la Vila Claris chelenrii sint sub orice critica

    Cârtița Pofticioasă

    4 August 2010 at 19:06

    Sună bine. La Rândunica am înțeles că au și meniul zilei la un preț ok. S-a notat, este în vizor.

    Apropos de Vila Claris – și lor li s-a urcat la cap, trăiască snobismul pe meleagurile bănăcene!

Cristina

9 August 2010 at 13:14

Si eu am mancat acolo acum o luna. Intradevar, servirea este slaba si mancarea foarte putin diversificata si nu destul de gustoasa…

Criss

19 August 2010 at 19:08

Foarte bun articolul! Asa era si acum un an, doi ani, trei ani, etc…se pare ca nu s-a schimbat nimic. Din cate stiu eu, pontonul din fata nu are legatura, insa, cu Casa Baraj..

Cârtița Pofticioasă

19 August 2010 at 23:19

Așadar, Casa Baraj oferă serviciile astea de ‘calitate’ de ceva ani buni. Mersi Criss de informare.

Faptul că e însă la îndemână și chiar lângă ponton îi aduce totuși clienți.

De legătura Casa Baraj – ponton nu am reușit să aflăm exact dacă sunt una și aceeași. Este posibil, într-adevăr să nu aibă nicio legătură, dar toată lumea se referă la el ca și ‘pontonul de la Casa Baraj’, așadar am considerat că au același propietar.

Nouă oricum nu ne pasă dacă sunt una și aceeași (rolul nostru este să mâncăm, și să scriem despre experiența asta, care nu întotdeauna e una pozitivă), ce putem să confirmăm însă e că: la Casa Baraj se mănâncă prost, e scump, și servirea e execrabilă.

Tu pe unde ai mai mâncat la Văliug, dacă la Casa Baraj nu ți-a plăcut?

leo

1 September 2010 at 15:01

auzi el sau ea care ai comentat mai sus daca nu erau astia de la monte banato sa investeasca la casa baraj veneati cu patura la ponton si ati fi picat printre scanduri in gosna si cind veniti la munte nu mancati piept de pui “sec” deoarece pieptul de pui e intotdeauna sec mai acesta,servesti un pastrav la gratar cu lamaie in staniol si alege un restaurant de categoria intai..nu o terasa de vara cu mese ;naspa;dar cred ca motivul era ca esti tu prea inalta si nu ajungi la masa cum trebuie …te-ai gasit tu 1,50m.sa vb ..pa..voi alegeti locatia.nu noi va obligam sa veniti..daca nu ati placea nu mai veneai si adoua zi..

    Infidel Gastro

    2 September 2010 at 14:30

    Bine-bine, şi cu nesimţirea ospătarilor cum stă treaba? E de aşteptat la o terasă de vară cu mese?

    Întreb pentru că m-ar ajuta să-mi dau seama dacă aşa e peste tot sau dacă există şi localuri mai modeste, dar unde nu trebuie să mă aştept neapărat la impresii mai ieftine decât preţurile din meniu din partea angajaţilor.

    Cârtița Pofticioasă

    14 September 2010 at 16:21

    @leo:

    Auzim!

    Nu a contestat nimeni aici meritele Monte Banato.

    Trecând peste felul în care ai scris comentariul ( care ar face orice argument din limba română să devină invalid ), faptul că tu ai o opinie diferită de a noastră nu implică și un atac personal la adresa noastră.

    Nu ne-a obligat nimeni să călcăm pragul Casa Baraj a doua oară, am facut-o din comoditate, dar personal a treia oară nu o să mai revenim.

    Ai afirmat că este “doar” o terasa de vară, eu cred că se vrea mai mult decât atât, mai ales având în vedere prețurile practicate.

daiana

14 September 2010 at 14:06

buna! nu vreau sa fiu rautacioasa,dar in al doilea fragment din articol scrie ca la restaurant erau niste chelneri care sunt grabiti,ies pe terasa.intra in restaurant…bla bla…dupa aceea vad ca totusi nu e decat un chelner…mai incolo totusi apare si o chelnerita obosita…Nu mai inteleg…cati chelneri au fost pana la urma??si nu inteleg ce auveau mesele din lemn,cu umbrela deasupra…umbrele f vechi,ce-i drept…dar totusi….cum trebuiau sa fie mesele? din metal? sau poate din plastic?reveniti-va oameni buni…meniul acum…erau doar 3 ciorbe?? vaaaii Doamne…5 sau 6 vi-ar fi ajuns?si din cate vad in articol…unii oameni cu care ati fost au fost relativ multumiti…restaurantul intradevar nu este la fel de aranjat ca pontonul,dar nici mancarea nu este atat de rea precum ati descris-o…am mancat de multe ori acolo…si nu am avut neplaceri….iar vara cand este plin…pur si simplu am rabdare…si astept,ca multi altii…asta e inca o chestie…dc terasa e tot timpul plina,ma refer vara, inseamna ca multora le place mancarea si nu e “naspa”…altfel s-ar urca in masini si ar merge sa manance in alta parte…

    Cârtița Pofticioasă

    14 September 2010 at 15:59

    @daiana:

    Erau doi chelneri: unul de sex masculin, care prelua comenzile, servea mâncarea, și o chelneriță care mai apărea din când în când cu câte o pizza în mână. Când am menționat chelneri, la plural, în paragraful 2, m-am referit la aceștia doi. Două persoane formează un grup, așa că este corect de a mă referi la un chelner și o chelneriță prin “chelneri”.

    Referitor la materialul din care erau confecționate mesele, nu am menționat niciunde că ne-a deranajat că erau din lemn, am menționat doar că distanța scaun și masă era ușor disproporționată (nu ne ajungeau mâinile la masă).

    Trecând la meniu: da, ne plac meniurile bogate, pentru a avea de unde alege, și nu e nimic rău în opțiunea asta.

    Iar în final, ce ai citit aici este o experiență personală, care nu s-a dovedit a fi neapărat pozitivă. Libertatea de exprimare înseamnă că ai dreptul la o opinie diferită de a noastră (pe care mă bucur că ne-ai împărtașit-o), dar nu implică atacuri la opiniile noastre.

    daiana

    16 September 2010 at 10:20

    @Cârtița Pofticioasă

    buna.am inteles ideea de grup si stiu care este insemmnatatea acestui cuvant.imi pare rau ca s-a inteles ca vi-am atacat opiniile.nu este cazul.dc ati exprimat opinia dvs. pe un site public….avem dreptul la libera exprimare,dupa cum ati spus.In plus…si eu mi-am exprimat opinia…atata tot,si am vrut sa lamuresc ceea ce nu am inteles(ref. la nr. chelnerilor )…pana la urma,fiecare cu opinia lui.La revedere..

RepublikaBanat

18 November 2010 at 21:10

Pontonul are legatura directa cu…Pensiunea Gasthof Tirol,aflata undeva mult mai sus,spre coada lacului.Cat despre aceasta pensiune,chiar as fi curios de un review,poate la anul. 🙂

    Infidel Gastro

    19 November 2010 at 11:15

    Trecem şi pe acolo când ajungem la Văliug.

Andrei

13 December 2010 at 17:55

Mie mi se pare acceptabil la Casa Baraj. Nu e de cinci stele, dar nici nasol nu e (eu i-as da 3 caraciori). Au mancaruri relativ nesofisticate, tipice pentru majoritatea localurilor fara pretentii (ciorbele clasice, minuturi, peste, cartofi prajiti/piure/natur, salate, paste, pizza). Asta e specificul locatiei, nu cred ca merita penalizati pentru asta. Adica mai merg si eu cateodata la o saormerie cu amicii si defapt am pofta de un pfeffersteak cu spaetzle, dar ar fi cam aiurea sa fac taraboi ca-i meniul cam “subtire”. Si mai sunt si alte motive pentru care recenzia mi se pare nejustificat de rautacioasa. Adica daca iti comanzi un piept de pui “fara nimic” mi se pare aiurea sa te plangi ca arata farfuria goala. Cum iti dai seama ca ciorba nu e proaspata? Cand am chef de gatit eu imi mai fac ciorba si acasa, si jur ca a doua zi mi se pare mai buna.

Adina L. C.

28 June 2011 at 20:38

Buna! Eu am fost la Crivaia si amfost cazata la Cabana Militara Crivaia.Am ramas cu o impresie buna si sincer, nu as mai fi plecat de acolo. In cabana cea mare am fost cazata cu alte 2 colege [Amfost in camera nr. 5].In spatele cabaneiauleagane, terenuride baschet sifotbal (in stare destul de buna) si putin mai in spate o cantina cu mancarea foarte buna! In plus, privelistea a fost minunata. Am fost pe 11/06/2011. Mi-a placut mult si m-am distrat cu doamna diriginta si cativa colegi. Merita vizitata Crivaia e minunata! Si va puteti caza la cabana aceea cuincredere. Multumesc, o zi buna! 🙂

    Infidel Gastro

    29 June 2011 at 11:00

    Şi mie mi s-a părut decentă mâncarea de la Cabana Militară, asta în condiţiile în care este până la urmă echivalentul unei tabere. Am trecut pe acolo acum destul de mult timp, însă mă bucur să aud că se menţin bine.

    Apropo Adina, prin oraş când ieşi de unde preferi să mănânci?

Delia

25 August 2011 at 12:24

Hm, ciudat cum un mare gurmand, alege doar o supa de vacuta si un piept de pui cu salata. Inteleg ca optiunile nu erau multe, dar chiar o mancare de domnisoara la cura de slabire (si pieptul de pui normal ca e sec, asa e el – sau era mai bun imbibat in ulei – trebuia sa-ti iei macar un sos, ceva acolo)? Eu am fost acolo de foarte multe ori, dar nu cu atitudine de om obosit si pus pe a comenta orice, asa ca, mi-a placut. Chiar mi-a placut. Mancarea. Si pana la urma, si chelnerii. Erau mai de-ai casei. Asta e, e doar o terasa in mijloc de munte. Mesele si umbrele nu sunt de restaurant, asta e clar, dar sunt potrivite pentru o locatie de munte. Dar sa revin la mancare (ca doar de aia am mers acolo). Absolut de fiecare data mancarea a fost foarte buna! Chiar foarte buna! Imi pare rau ca nu ai mancat ciorba de burta sau fasole, pentru ca sunt cu adevarat delicioase. Iar smantana adusa, cu adevarat excelenta! Noi ne apucam sa mancam smantana pe paine inainte sa aduca mancarea, si ne saturam din asta. Chiar foarte buna smantana (si painea). Si cand merg la Valiug, doar acolo aleg sa merg. Unde mi se pare mie ca mancarea e cea mai buna. Totusi, in privinta preturilor cam ai dreptate, sunt un pic cam mari pt calitatea localului si a chelnerilor, dar macar calitatea mancarii merita platita, ca doar pt asta am mers.

    Infidel Gastro

    25 August 2011 at 12:34

    Delia, citind recenziile Cârtiţei ai vedea că se încadrează mai degrabă în categoria celor care preferă mâncăruri uşoare şi nu în cantităţi mari. Pe mine m-ai fi nimerit cu întinsul smântânei pe pâine (mai ales dacă ar fi fost de casă) sau ciorbele de burtă sau de fasole. Până la urmă e bine ca un local să fie analizat din mai multe puncte de vedere, astfel vor şti arât mâncăii cât şi domnişoarele atente cu dieta la ce să se aştepte.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul