Giovanna a tradus pizza în română

Aţi observat că foarte multe pizzerii din Timişoara poseda nume italieneşti? Asta n-ar fi un lucru rău dacă te-ai şi putea delecta cu o pizza în stil italian acolo.

Nici pizzeria Giovanna nu face exceptie de la această regulă.
Citind săptămâna trecută pe FoodCrew articolul despre cât de bună este pizza livrată la domiciliu de către Giovanna, am decis astăzi să-i mai acord o şansă acestei pizzerii, după o încercare eşuată complet de acum aproximativ 6 ani.

Şi iată că mă vad intrand din nou în căsuţa portocalie a Giovannei. Prima impresie: nimic schimbat de la ultima mea vizită; doar scara ce duce la noul etaj construit şi care umbreşte în mod considerabil parterul pizzeriei. Dacă ai norocul să nimereşti într-o zi mai ploioasă, n-ai spune ca ai poposit într-o pizzerie. Dar să trecem la motivul care m-a adus aici: pizza.

Cu toate că localul era populat doar de un cuplu trecut de prima tinereţe, am aşteptat circa 5 minute până a venit o domnişoara cu meniul. Alimentat de o foame nebună, n-am mai dorit să pierd vremea cu meniul şi am comandat numaidecât o Quattro Stagioni (alegerea mea clasică pentru momentele în care nu am timp să consult meniul).

Timpul de aşteptare a fost unul decent, de 15 minute. Însă atunci când mi-a fost adusă pizza, am avut un scurt moment de ezitare. În mod clar ceea ce aveam în faţă nu era o pizza d’al Italia. Ba nici chiar Quattro Stagioni. Unde sunt anghinarele? De ce are porumb? De asemenea, nici blatul nu se apropia foarte mult de cel din patria mama. Este mai gros (a se citi mai multă “pâine”), mai sec şi deloc crocant. Dar chiar şi aşa, pizza a fost una destul de gustoasă.

Felul în care au fost amestecate ingredientele i-a dat o savoare unică, chiar dacă nu una autentică. La urma urmei, suntem în România, şi avem şi noi dreptul să contribuim la fenomenul globalizarii şi să ne lăsăm amprenta autohtonă asupra mult-râvnitei pizza.

Una peste alta, pizza a fost gustoasă, servirea rapidă, ba chiar şi preţul unul mai mult decât decent: 17.50 lei pentru o pizza şi o apă minerală. Vechea amintire legată de această pizzerie mi-a fost ştearsă şi pot spune că voi mai reveni, însa doar dacă mi-e poftă de o pizza “românească” 🙂

Acesta este unul dintre articolele trimise de către cititorii care au dorit să scrie pe Food Crew. Ai ceva să ne spui sau doreşti să ne povesteşti despre una din aventurile tale culinare? Aşteptăm mesaje la posta@foodcrew.ro