Ciorbă de fasole şi murături de nota 10

Restaurant Timişoreana
Timișoara

La ora 6 seara orice speranţă de a apuca vreun meniu al zilei nu îşi are rostul. Dacă totuşi vrei să te linişteşti cu o ciorbă sau vreo supă trebuie să te orientezi spre cel mai apropiat restaurant care serveşte aşa ceva, bineînţeles la un preţ mai puţin atractiv.

Pentru că drumul îmi trecea prin Piaţa Operei opţiunile erau simple: Restaurant Lloyd sau Restaurant Timişoreana, local pe care îl mai încercasem de câteva ori. Deşi Gură Mare a fost plăcut surprins de meniul zilei de la Lloyd, am înclinat mai mult spre Timişoreana.

Intrarea în restaurant te pregăteşte pentru un local rece şi formal, asemănător unui club cu tradiţie – de aici şi vechea denumire de Club XXI. Dincolo de uşa masivă, aceste aşteptări sunt trădate de decorul rustic, iar senzaţia de răceală este oarecum întreţinută doar de dimensiunile localului.

La insistenţele amicului care mă însoţea, prima alegere pe care o fac este să ne aşezăm la separeul din dreapta sălii. Gândul de a sta pe banchetele separeului părea într-adevăr mult mai plăcut decât senzaţia oferită de scaunele din lemn. Cu toate astea, în final, alegerea nu a fost una foarte inspirată în ceea ce mă priveşte deoarece lumina din separeu nu m-a ajutat deloc în a fotografia mâncarea.

Următoarea alegere pe care am făcut-o, de data asta individual, s-a dovedit inspirată. Din meniul lor, surprinzător mult mai abundent în băuturi decât în feluri de mâncare, am ales ce mi-a făcut cel mai bine cu ochiul – ciorbă de fasole cu murături asortate. Da, murăturile m-au făcut să aleg ciorba şi nu invers 🙂 Amicul meu şi-a luat o ciorbă de pui cu gulioare şi ardei iute murat.

Cea de-a treia alegere, la care nu am apucat să reacţionez, a fost aceea de a lua ca câte o palincă drept aperitiv. Total neinspirat din două motive: pălinca a venit în porţii de câte 100ml (!), iar gustul nu făcea deloc onoare numelui. Am pupat-o şi ne-am despărţit.

Nu a durat mai mult de 10 minute din clipa în care am comandat până când ne-a fost adusă mâncarea. Ciorbele au venit în două boluri de dimesiuni medii, iar prezentarea ne-a fost prevestită de farfuriile adânci goale care ni s-au aşezat mai întâi în faţă de către doamna picol. Aceeaşi doamnă recomandase amicului meu ciorba de gulioare – o bilă albă pentru impresia pe care ne-a lăsat-o personalul.

La dimensiunea farfuriilor noastre porţiile păreau imense, duble chiar, lucru care ne-a încântat nespus. Mai ales pentru preţul ciorbelor: 6 lei ciorba de fasole şi 6.8 lei ciorba de pui cu gulioare. Ciorba mea s-a prezentat aşa:

În ciorba tovarăşului meu nu mi-am băgat bliţul, însă mi-am băgat nasul, căzând de acord să facem schimb de ciorbe de dragul diversităţii 😀

Mă pot declara mulţumit de amândouă ciorbele, deoarece mi s-au părut gustoase şi consistente. Să ne-nţelegem – ciorba de fasole cu nu a fost iahnie, iar din acest motiv a fost mai uşoară şi nu atât de bogată în ingrediente, însă legumele şi afumătura puse în oală au fost bine puse. Pe de cealaltă parte, ciorba de pui cu gulioare nu a fost o ciorbă de pui à la grec, gulioarele oferindu-i un plus de consistenţă şi de savoare.

Am lăsat pentru final piesa de rezistenţă: salata de murături asortate. La doar 3.5 lei nu cred să greşesc dacă o declar genială. Ce mi s-a părut deosebit a fost pe de-o parte faptul că varza murată era murată în butoi, cu sare şi nu cu oţet, la fel ca şi castraveciorii şi gogonelele, iar pe de altă parte, gogoşarii erau muraţi în oţet. Trei soiuri de murături într-o singură salatieră!

Contrastant cu răbdarea pe care ne-a acordat-o doamna picol, ospătarul care ne-a luat comanda mi s-a părut mai degrabă pus pe fugă şi cu gândul doar la nota de plată. Apropo de nota de plată, se poate achita cu cardul, însă e recomandabil să cereţi asta când cereţi nota – noi am făcut-o fiind păţiţi.

Senzaţia generală pe care mi-a lăsat-o localul a fost de curăţenie, chiar şi la toaletă. Sper doar că perechile de cârnaţi atârnate pe roţile de car ca şi piese de decor nu ajung în oală după ce se bucură de expunerea glorioasă 🙂

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Restaurant Timişoreana

Adresă:
Piața Victoriei, nr. 2, Timișoara
Telefon:

[…] This post was mentioned on Twitter by Petre Dobrescu, FoodCrew. FoodCrew said: Cine pofteşte la murături mai bine se abţine de la articolul ăsta 🙂 http://bit.ly/ehc4UB #timisoara […]

Comentarii

Avatar

Thai Chili

24 February 2011 at 0:40

Am fost si eu zilele astea pe acolo cu niste prieteni, fiind pentru prima oara cand vizitam aceste meleaguri care, in ciuda faptului ca se prezinta foarte frumos din punct de vedere estetic, au parte de un serviciu destul de slab.
Acum o fi si ora la care mergi un factor important, noi am fost pe la ora 19 si era cam 90% plin. Ne-am asezat la o masa de unde tocmai plecasera doi domni peste care trecusera mai bine de sase decenii, pe masa ramanand paharele si o bucata de chifla muscata, probabil lasata de ei pentru ca noii veniti sa-si faca o idee despre prospetimea acestora 🙂
A trebuit sa asteptam vreo 15 minute pentru a putea veni si la noi cineva sa ne ia comanda, insa semne cum ca ar binevoi sa curete si masa nu prea dadea. Decat la rugamintea noastra, dupa ce facuse o mutra de parca muscase dintr-o gogonea acra, a inceput sa stranga incetul cu incetul.
Mancarea a venit surprinzator de repede, insa, dupa ce eram deja convins ca nu voi mai calca pe acolo. Si ne-am pus sa mancam, ca tot omul, si ce sa vezi, am avut parte de o mancare excelenta. Ni se facuse pofta de niste mititei si bere nefiltrata, cu niste muraturi asortate si putin mujdei de usturoi.
Berea nu era rea la gust, dar parca nu era chiar atat de rece pe cat ar fi trebuit.
Mancarea, in schimb, jos palaria, si muraturile excelente, ca sa nu mai zic de mujdei, care a fost cel mai puternic mujdei pe care l-am mancat.
Ah, si la sfarsit am platit si 3 lei de persoana pentru muzica.
La sfarsit, ne-am decis ca merita sa-i mai dam o sansa, doar pentru faptul ca mancarea a fost excelenta, greu mai gasesti niste mititei buni in ziua de azi.
Doar de n-ar fi servirea aia… 🙂

    Infidel Gastro

    Infidel Gastro

    24 February 2011 at 9:42

    Mie mi-au pus fustele-n cap fetele din ansamblul folcloric la dansul ţigăncilor, curând pe FoodCrew despre aventura cu pricina. Ai scăpat ieftin cu 3 lei pentru muzică 😀

Veveriţa Mâncăcioasă

Veveriţa Mâncăcioasă

7 May 2011 at 16:40

Am fost azi la un pranz mai spre dupa-amiaza la Timisoreana. Mancare excelenta (ciorba de fasole cu costita de-a dreptul senzationala), preturi foarte foarte ok (piure 2,6 lei, clatite cu gem 2,8 lei, salata de varza 2,5 lei, ciorba de mai sus 6 lei), iar servirea ok. Era foarte aglomerat deci, ii inteleg pe domnii si doamnele chelneri. Pacat ca nu aveau bere nefiltrata (pe moment), motivul principal pentru care am ajuns aici. Oricum, un restaurant care merita luat in seama cand esti mort de foame si nu vrei sa cheltuiesti o avere. 🙂

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul