Oare Shogun mânca noodles?

Koya
Londra

Aţi citit Shogun, nu? Trebuie să îl fi citit! Chiar şi eu, care nu citeam nimic, nimic, am citit Shogun!

Îmi amintesc şi acum fascinaţia cu care devoram paginile, cu care descopeream: ritualul ceaiului, secretele gheişelor, natura războinică a japonezilor.

Ce nu îmi aduc aminte, este: ( vai cum am putut să uit?!?) ce mâncau oamenii ăia?
Sushi? Sigur! Dar mâncau şi altceva? Mâncau oare noodles*, voi mai ştiţi?

Având în vedere că Shogun este pentru mine, cu mult superior lui Chuck Norris, nu concep sub nicio formă că nu a mâncat noodles! Dar, dacă totuşi nu a mâncat, am asul în mânecă! Pentru că, data viitoare când va veni la Londra, ştiu exact unde îl invit la masă: la Koya**!

E uşor să treci cu vederea Koya, în mulţimea de restaurante de tot felul din Soho, mai ales dacă eşti cu ochii după tot felul de personaje tatuate şi extravagante.

Dacă nimereşti însă, întâmplător, pe Frith Street, n-ai cum să nu observi oamenii aşezaţi pe două bănci în faţa unor ferestre micuţe şi considerabila coadă adiacentă. Da! Aici este Koya!

Buta miso

Ştiu că noi, românii, nu suntem obişnuiţi să stăm la coadă la restaurant, dar aici este ceva normal. Iar Koya chiar merită să stai la coadă!

Odată intrat te simţi ca în Japonia. Nu am fost în Japonia..dar pot să îmi închipui cam cum ar fi intr-un “udon noodle shop” în Japonia, şi imaginaţia îmi spune că ar fi extrem de similar cu Koya (Sper să îi placă lui Shogun!!).

Chelneriţele sunt amabile, chiar dacă nu vorbesc o engleză strălucită, locul este curat, foarte simplu decorat, dar are totuşi un farmec aparte, cu iz asiatic, datorat poate clientelei, majoritar japoneze.

Koya este un restaurant specializat in tradiţionalii “udon noodles” japonezi. Poţi găsi la Koya şi preparate pe bază de orez, dar dacă mergeţi aici, cel mai sigur e să comandaţi noodles! Pentru asta sunt faimoşi!

“Udon noodles” sunt nişte tăieţei groşi, din făina de grâu, serviţi de obicei într-o supă fierbinte, aromată şi cu diverse topping-uri: porc, pui, tofu, legume, creveţi; numită “Atsu-Atsu”. Poţi însă, să alegi noodles reci, cu o supă fierbinte lângă: “Hyia-Atsu”, noodles reci serviţi cu un sos rece “Zaru Udon” (taieţeii vor fi înmuiaţi în sosul rece)  sau noodles reci serviţi cu un sos rece (ce trebuie turnat peste) “Hiyashi Udon”.

Eu şi Mr.M iubim Atsu-Atsu. Ni se pare mâncarea perfectă pentru o zi londoneză umedă şi rece! Este, pentru mine, definiţia mult folositului termen de: “comfort food”.

Ultima oară când am fost, împreună cu nişte prieteni, am comandat, două minunăţii: Buta Miso şi Tori Nikomi.

Buta Miso este yumyum şi nomnomnom în acelaşi timp!

Supa este delicată, în timp ce bucăţelele de carne de porc au o textură specială, puţin sfărâmicioasă şi sunt învelite într-un sos cu o aromă puternică, ce complimentează şi parfumeză perfect supa. Noodles sunt groşi şi au textura perfectă, similară cu cea a unor paste “al dente”, dar sunt mai cărnoşi şi mai gustoşi. Întreaga minunăţie este imbogăţită de feliuţe mici de ceapă verde proaspătă, care îi dau o a treia dimensiune. Nu ai cum să nu iubeşti Buta Miso, iar dacă îi adaugi şi un strop de condimente japoneze o să devină o supă vibrantă, gustoasă şi taman bună pentru vremea de afară. (Atenţie însă: condimentele nu sunt pentru începători!).

Condimente

Tori Nikomi este o versiune mai uşoară a Buta Miso, dar nu mai puţin specială. Spre deosebire de Buta Miso, ingredientul principal al acestui preparat este puiul, şi credeţi-mă, contrar aşteptărilor, nu este deloc plictisitor.

Supa este într-adevăr ceva mai puţin aromată, dar cât de multe minunăţii ascunde: muguri de fasole, bucăţele de pui, ceapă verde tăiată fin, frunze proaspete de salată şi ceva cu adevărat special: “Onsen Tamago”.

Tori Nikomi

Vă plac ouăle fierte moi, cleioase? Care abia aşteaptă să fie îmbrâncite de o bucăţică de pâine? Atunci o să iubiţi “Onsen Tamago”: este o minunăţie de ou. Tradiţional, în Japonia, oul este fiert pentru mai multe ore într-un izvor termal (numele izvoarelor este Onsen Tamago) până când este de consistenţa perfectă. Oul din Tori Nikomi are textura unei catifele, galbenuşul este lichid, dar perfect gătit, iar albuşul parcă ar fi făcut dintr-un nor. Trebuie încercat măcar odată, pentru că, dupa mine, este combinaţia perfectă pentru o cină uşoară, dar îndestulătoare.

Desigur că veţi găsi şi beri japoneze la Koya: precum Kirin, cât şi sake servit atâ cald, cât şi rece. Ce nu veţi găsi însă în meniul lor este desertul. Nu încă, cel puţin.

Koya pare un univers aparte, în care toţi oamenii se supun parcă unor reguli nescrise: ale tăieţeilor. E un întreg ritual apucatul lor cu beţişoare şi eliberatul din supa călduţă, sau adâncitul lor într-un sos rece şi gustos. Nimic nu mi se pare mai plăcut, decât gura de supă călduţă şi aromată cu care ajuţi noodles, sau ronţăitul cepei verzi care dă o prospeţime aparte întregii supe. Lumea privită de aici, pare mai bună, mai caldă şi mai aromată!

Vă recomand cu căldură să încercaţi Koya, Shogun va merge sigur! 😉

*Noodles = cred că traducerea mot-á-mot ar fi: tăieţei, deşi nu sunt chiar tăieţeii din supa bunicii. Sunt atâtea feluri de noodles încât e greu să ii descrii generic, folosind termenul de tăieţei, aşa că voi folosi în continuare denumirea englezească, pentru că îmi pare mai potrivită.

**Koya: 49 Frith Street, London W1D 4SG. Atenţie este deschis între 12.00-15.00 şi 17.30-22.30 şi nu primesc rezervări!

http://www.koya.co.uk

Preţ, pentru două persoane: aprox £35 pentru 1 starter “to share” si 2 feluri principale, plus băuturi

Serviciul va fi inclus pe notă: 12.5% dacă îmi aduc bine aminte.

Imagini copyright Betty Boeuf @Flickr

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Koya

Adresă:
49 frith street, Soho, Londra
Website:

[…] Oare Shogun mânca noodles? […]

[…] This post was mentioned on Twitter by Andrei Mărin, Alex Albu and Petre Dobrescu, FoodCrew. FoodCrew said: Betty Boeuf la debutul pe FoodCrew: bucătărie japoneză în centrul Londrei http://bit.ly/dp0ngQ […]

Comentarii

Gură Mare

20 November 2010 at 13:01

Uai cum arată. Drooling…

    Infidel Gastro

    20 November 2010 at 13:22

    Madre de Dios, pentru aşa bunătate aş sta la coadă fără probleme!

    Betty Boeuf

    20 November 2010 at 13:23

    Si sunt si buuuni tare 😉

axelk

20 November 2010 at 14:55

recomand si eu cu caldura. este absolut delicios.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul