Povestea continuă. Acum şi La Pădure.

Restaurant La Pădure
Timișoara

Ce poţi face într-o zi de toamnă cu soare, la sfârşit de săptămână, în Timişoara, cu sau fără copii, cu maşina sau cu bicicleta? Păi e simplu – poţi ieşi la Padurea Verde pentru a vedea urşii de la zoo sau casele din muzeul satului. Şi unde poţi mânca ceva? O variantă ar fi grătarele aduse de acasă, cu caserole de mici, la pachet cu manelele. Altă variantă ar fi locul care se cheamă “La Pădure” şi e un restaurant cu pretenţii rustice, care işi trage obârşia dintr-o terasă cu mici şi bere. Însă mai are puţintel să se poată numi cu adevarat restaurant.

Privit din exterior, e clar că Timişoreana – Ursus au venit cu trusa de scule de branding cu ei şi au lucrat puternic. Locul are o terasă la stradă, o sală de mese unde sâmbătă după-masa se cantă muzică populară şi o terasă interioară. Construcţia e decentă, spaţioasă, realizată din lemn, muşcând din gardul muzeului satului. Arată mult mai bine decât acum caţiva ani, când din materialele de construcţie nu lipseau muşamaua – PVC, iar din interior fumegau grătarele.

Ne-am aşezat pe terasă la soare şi am comandat o ciorbă de burtă, o ciorbă de vacuţă şi două porţii de cartofi pai (de altfel şi singura garnitură pe care o au) cu mici. De la domnişoara care ne-a servit reţin doar unghiile vopsite roz intens, care mi s-au imprimat pe retină mai ceva ca soarele de pe cer privit fără ochelari de eclipsă.
1-restaurant-la-padure-padurea-verde-timisoara

Am fost serviţi în 5 minute – timp foarte bun, având însă ca rezultat ciorbă puţin încălzită. E adevarat, servită din nişte străchini – o alegere corectă pe care am apreciat-o. Ciorba mea de burtă a bătut toate recordurile de ulei / grăsime de până acum. Aproximativ 5 milimetri de ulei ascundeau ciorba, pe care cu greu am reuşit să îi eschivez pentru a gusta zama. Am mâncat-o doar pentru că îmi era foarte foame. Cu smântâna nu am ştiut ce să fac altceva mai bine decât să o întind pe pâine – nu vroiam să o înec în ciorbă şi să mă chinui mai apoi să o pescuiesc.

2-restaurant-la-padure-ciorba-de-burta-si-ciorba-de-vacuta

Cartofii au fost chiar pai, adică crocanţi şi goi pe interior, serviţi pe lemn. În schimb micii au fost bine făcuţi şi gustoşi. Nu m-a surprins faptul că nu am primit pahare la apa plată comandată. Probabil că de la ultimul chef sârbesc au ramas fără pahare sau folosesc doar halbe. Vecinele de masă au beneficiat de tratament preferenţial şi au primit pahare de unică folosinţă pentru sucurile comandate.

3-restaurant-la-padure-mici-si-cartofi-pai

Revenind puţin la decor. printre beneficiile colaborării strânse cu Timişoreana se mai numără tablourile fabricii, meniurile, dar şi berea nefiltrată la 4 lei halba. Mă întreb totuşi dacă urmele de mucegai de pe meniu şi ciorbele trecute “de mână” erau cu intenţie “vintage”.

3-restaurant-la-padure-mici-si-cartofi-pai

4-restaurant-la-padure-meniu-timisoreana

5-restaurant-la-padure-baia

6-restaurant-la-padure-bon

În final, am plătit 43 de lei, pe notă domnişoara uitând să treacă smântâna şi ardeiul iute. Mi-e clar că locul e perfect pentru ieşit la mici şi bere, sigur nu la o ciorba la următoarea vizită. Povestea terasei trebuie să mai continue pentru a ajunge într-o bună zi la rangul de restaurant. Cine ştie, poate îi ajută puţin mai mult şi cei de la Timişoreana.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Restaurant La Pădure

Adresă:
Aleea Pădurea Verde, Timișoara
Telefon:

[…] Povestea continuă. Acum şi La Pădure. […]

[…] This post was mentioned on Twitter by FoodCrew, Alex Albu. Alex Albu said: Mici, nefiltrată şi ciorbă unsuroasă la Pădurea Verde http://t.co/13XZZwl #timisoara via @foodcrewro […]

Comentarii

Avatar

dAImon

10 November 2010 at 4:08

Ultima dată când am halit acolo a durat spre 30 de minute să aducă 10 mici, timp bătut doar de Porto Arte cu 45 de minute.

În rest e ok cât de-o ieşire la pădure, I guess ..

Avatar

cristi-x

10 November 2010 at 10:38

referitor la mici – ii fac pe vreun gratar sau in ulei/tigaie? parca mi-e dor de niste mici dar nu m-as deranja sa merg pana acolo pt ca sa manc mici prajiti in ulei. merci!

    gigel

    gigel

    10 November 2010 at 12:48

    Nu sunt prăjiți în ulei. Dacă e zi cu soare, e în regulă să manânci la ei un mic. Grijă la ciorbe 😉

Avatar

veveritza mancacioasa

18 November 2010 at 14:44

Hai c-am fost si-aici intr-o zi cu soare de duminica.
Mi-a placut amplasarea, chiar era necesar un local pentru aia care n-au gratare si masute cu scaunele in dotarea masinii si care ar manca un mic. Bun si gratarul de mici (nu-mi plac cei in ulei), ca si ideea cu bere nefiltrata, domnul Veveritzoi e mare fan. Curatzel din ce am observat (nu am fost la toaleta). Preturi ok. Servire destul de rapida (15 minute pana au adus papa), dar fara personal adecvat (baiatul de la bar intorcea si micii, aducea si berea, aducea si farfuriile, facea cam tot).
Niste minusuri mari la capitolul papa: mici destul de mici (cred ca dintr-unul de la tava faceau 2) si un pic cam mult bicarbonat. Portiile de cartofi prajiti anemice. Paine berechet. Ciorba de burta, confirm, grasa. Daca va place mai light, nu incercati de aici.

Avatar

Claudiu

20 March 2016 at 18:03

Sunt praf ! Si impertinenti ! Astepti dupa mancare la infinit…… nu e de cea mai buna calitate si mai e si cam scumpa!!!

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul