Mâncare libaneză à la Pinguin

Într-o zi în care nu am găsit timp pentru a mânca un prânz decent, ciugulind ceva în fugă, m-am hotărât să mă recompensez cu ceva aparte: mâncare libaneză. Şi nu mă refer aici la vreo tarabă de unde poţi mânca shaorma cu cartofi prăjiţi, ci la ceva puţin mai deosebit.

Ştiam de fast food-ul Pinguin din Piaţa Libertăţii şi nu îmi făcuse neapărat o impresie bună. De asemenea, Gură Mare încercase meniul zilei la Restaurantul Pinguin, fără a avea însă ocazia de a le încerca preparatele tradiţionale deoarece s-a ales cu mâncare 100% românească.

Mi-am spus să le dau o şansă, mai ales după ce auzisem că pot prepara bucate tradiţionale libaneze gustoase, iar servirea este foarte bună. Aşa am purces spre Pinguin împreună cu un amic la fel de curios şi pofticios ca şi mine.

Prima impresie a fost una bună: meniul de restaurant se afla aşezat pe un scăunel la intrarea în local. Este o chestie de bun simţ pe care majoritatea restaurantelor timişorene se încăpăţânează să o evite. Preţurile nu se pot compara cu cele de fast food, iar asta îmi ridica puţin aşteptările.

Ne-am aşezat la masă, nu înainte de a fi salutaţi (destul de gălăgios) de domnişoara ospătar. Lămurea doi clienţi privind compoziţia unui fel de mâncare pe care ezitau să-l încerce şi în timpul acelei discuţii a oferit vreo 2-3 alternative de preparate în funcţie de indiciile pe care i le dădeau cei doi. În cele 5 minute în care am aşteptat să ajungă şi la masa noastră ne-a dat de înţeles că putem conta pe calităţile ei de ghid culinar.

După ce am studiat meniul vreo încă 5 minute nu eram chiar hotărâţi. Cu puţin ajutor am ales în final hummus cu shawarma, kibbeh, kibbeh naye (sau kibbe neie cum îl au ei trecut în meniu) şi recomandarea ospătăriţei – tabbouleh.

Am împărţit tot ce am comandat, fiind asiguraţi că porţiile sunt destul de mari pentru a ne sătura. Am mai hotărât să mai împărţim şi o carafă de vin roşu, considerând că va merge bine cu preparatele comandate şi nu ne-am înşelat.

Aşteptarea a durat vreo 45 de minute, ceea ce înseamnă totuşi cam mult dat fiind gradul de dificultate al preparării bucatelor noastre, însă ceea ce am primit nu ne-a dezamăgit.

Hommus-ul cu shawarma servit cu lipie a avut presărate bucăţele de carne de pui. Nu aş putea spune că m-a dat pe spate însă a fost foarte săţios. Porţia a costat 13.2 lei.

Kibbeh am luat 5 bucăţi şi trebuie să menţionez că în meniu sunt trecute ca kibbe prăjite – carne de vită măcinată şi condimentată în crustă de grâu zdrobit (bulgur). 3.85 lei e o bucată.

Kibbeh naye a ar putea fi considerat felul principal de mâncare: carne de vită condimentată amestecată cu bulgur şi ceapă pasată, însă servită crudă – un fel de biftec tartar în variantă libaneză. Din păcate gustul nu a fost pe măsura aşteptărilor, ba chiar a lipsit. Nu mi se pare că ar merita să plăteşti 17.6 lei pentru o porţie.

Tabbouleh-ul a salvat însă nu doar seara, dar şi hummus-ul cu shawarma şi kibbeh naye care servite ca atare ar fi fost cu mult mai seci. Tabbouleh-ul e o salată tradiţională din estul Mediteranei, preparată din roşii tocate mărunt, pătrunjel, ceapă verde, mentă şi bulgur la care se adaugă ulei de măsline şi zeamă de lămâie. În traducere liberă – o minunăţie de care nu te mai saturi. Un bol costă 11 lei, însă dimensiunea şi savoarea salatei fac toţi banii.

Localul aflat la subsol este luminat difuz, masa noastră fiind jumătate cufundată într-o semi beznă. Despre decor nu aş prea avea ce spune fiind specific unui local de acest gen, în care mâncarea şi amabilitatea ar trebui să vină pe primul loc.

Am observat totuşi că mesele sunt curăţate imediat cum se eliberează, şi asta cu un aspirator de mână foarte drăguţ. Domnişoara care ne-a servit s-a folosit chiar de timpul petrecut la aranjarea mesei vecine pentru a face conversaţie cu noi, aflaţi fiind într-un moment de respiro.

În final, le mai dau o altă bilă albă pentru faptul că surplusul de mâncare ne-a fost pus la pachet într-un fel ce părea foarte firesc.

Totalul distracţiei a fost de 71.85 lei şi am mai avut parte şi de o surpriză: deoarece am plătit cu cardul (cititorul nu are tot timpul semnal, deci veniţi pregătiţi şi cu biştari) am dorit să lăsăm bacşiş separat. Am fost refuzaţi politicos, fără a fi vorba de vreun moft al domnişoarei: Mă bucur că v-am putut face timpul petrecut în restaurantul nostru ceva mai plăcut.