Dezastru la preț de chilipir

Ristoro
Lugoj

De felul meu mă supăr ușor pe localuri, dar de obicei îi o chestie ce ține de preferințe și gusturi. Nu ajung ușor să vorbesc de rău vreun restaurant, darămite să-l și contrarecomand. Azi însă am avut ocazia de a descoperi un strălucit local de nerevizitat: Ristoro din Lugoj.

Trecusem pe-acolo toamna trecută și mi se păruse simpatic. Puțintel cochet, prețuri bune (Lugoj cere totuși prețuri mai mici decât un oraș ca Timișoara), ambianță plăcută. Localul are vad, fiind lângă sediul găzarilor (ăia de sună ca eion) din oraș, toți care au treabă cu gazu’ opresc acolo la o cafeluță sau un prânz rapid.

Ieri pe la 4 am ajuns în Lugoj și, chinuit fiind de o teribilă foame, am intrat să văd și eu ce hram le poartă meniul zilei. Tipul de-acolo, aparent un șef, poate chiar proprietarul, mi-a spus că nu mai au felul doi la meniu (Bună treabă! mi-am gândit eu. Înseamnă că mâncă lume multă p-aci.) dar că-mi poate face un șnițel de pui cu cartofi prăjiți în loc. Bun. M-am așezat deci la masă să mi-aștept salvarea.

Primul fel a venit rapid, vreo  două minute. Era un fel de supă de găluște. Cred. Era foarte dificil să descifrez ce se-ntâmpla în farfuria aia din cauza fumului gros de țigară (deh, e iarnă, de ce să aerisim?!) și a faptului că semăna cu o mămăligă albă lichidă, cu vreo 4 ghemuri mai măricele (presupun că alea erau găluștele, ce mai rămăsese din ele). Părea să aibă ceva aromă, dar era mai mult părere. De tona de sare nu zic nimica, iară a zice Mizza că am io un fix cu sarea prea multă.

Termin… mămăliga de găluște și-mi primesc în nici 30 de secunde felul doi: cartofi prăjiți și șnițel de pui. Cartofii erau banali, doar cu mine la cratiță mai ies cartofi așa de proști. Să trecem însă la șnițel: subțirel ca o coală A4, mic cam cât o coală A7… vreo 6 (șasă) centimetri pe-o latură și încă 4 (patru!) pe cealaltă. Paneul părea făcut cu pesmet din plin. Din păcate la cât de prăjit era nu mai simțeai nici paneul, nici pesmetul. Cu toate că nu era defel ars, pe ici pe colo se puteau identifica bucățele mobile de chestii arse pe suprafața șnițelului. Cam singurul mod în care avele resturi carbonizate volante ar fi putut ajunge peste tot șnițelul ăla ar fi prin prăjirea în ulei refolosit… și refolosit… și din nou refolosit.

Am mâncat, că doar stăteam să leșin, dar veci nu le mai trec pragul pentru hrană. Chiar dacă prețul a fost de doar 10,5 lei, preț ce includea și-un pahar cu apă minerală și un coș de pâine, tot nu mi se pare absolut deloc tentant să-mi risc și pe viitor papilele și sănătatea pe la ei.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Ristoro

Acest restaurant s-a închis. Descoperă ce e nou în oraș.

[…] This post was mentioned on Twitter by Adi Dragos, FoodCrew. FoodCrew said: Un prânz execrabil servit în Lugoj http://bit.ly/i4gYNk #meniulzilei #lugoj […]

[…] ar fi trebuit să-l dea legumele aduăgate în fiertură era inexistent. Am mai scris noi despre dezastre la preţ de chilipir, însă numai chilipir nu pot numi cei 8,5 lei plătiţi pentru ciorba de burtă de la Formula […]

Comentarii

Povesti de copii adormiti

11 February 2011 at 19:19

Sunt din Lugoj, si ai dreptate! E goraznic!
Cum pot sa scriu si eu aici despre un local din oras? Asta daca se poate.

Adi Dragoș

11 February 2011 at 20:11

@Povesti:
îs aici detalii despre cum poți scrie de-un local: https://foodcrew.ro/scrie-pe-food-crew/

AndreW

31 May 2011 at 15:32

Sincer sa fiu,stau in Lugoj de 20 ani si pe cuvantul meu daca am auzit vreodata de restaurantul acesta.Si de obicei in 90% din cazuri mananc in oras.
Ma mir si eu cum ai nimerit in asa un restaurant.Iti pot recomanda mai multe,cand mai treci prin Lugoj dai un semn si te duc in cateva restaurante pe care eu le consider chiar excelente.Bafta pe viitor

    Infidel Gastro

    1 June 2011 at 6:15

    Avem un talent în a găsi locuri precum acesta. Dintre localurile pe care le consideri excelente, care îţi place cel mai mult şi ce ne-ai recomanda să încercăm dacă mergem pe acolo?

    Gore Brânzescu

    19 September 2011 at 20:38

    e drept, nu e deschis de mai mult de un an, un an jumate. am fost acolo în prima lună de funcționare și avea o atmosferă din aia de bistro cochet, de-aia am ajuns acolo. dar nu mai fac greșeala

sinu

30 August 2011 at 21:06

Stau si ma uit (citesc) si ma minunez cum uni (adica toti),vor sa manance ieftin mult si bun. Adica felul 1,ciorba de orice fel, cu ardei iute si smantana(fireste), felul 2 ceafa la gratar(cel putin 150 gr.) cartofi(de oricare), salata(e buna si de varza), bineinteles desert, un pahar de apa(plata sau minerala)si-o cafea(espresso e bine). Pretul sa fie 10 lei, cel mult 10 si cincizeci.
Ati inebunit?!…
De unde vreti fratilor sa va dea mancare la pretul asta? Voi chiar credeti ca restaurantele primesc materia prima gratis de undeva, sau poate o fura?… iar angajatii credeti ca fac voluntariat? Ce sa mai vorbim de taxe, chirii, amortizari si alte cheltuieli.
Faceti urmatorul experiment: cumparati de la Metro, de unde se aprovizioneaza majoritatea restaurantelor, materie prima pentru 10 portii(pentru o portie nu ar fi relevant), gatiti mancarea asa cum credeti ca ati vrea sa fie la restaurant(eventual chemati ceva vecini, vecine, soacre sau oricine se pricepe cat de cat pe la bucatarie), mancati, serviti si ajutoarele cu ceea ce ati incropit, apoi faceti imparteala la cele 10 porti(din experiment),nu-i asa? si faceti calculul.
Va spun eu, nu va mai obositi. Pretul de vanzare al meniului facut de catre voi, o sa fie aproape egal cu investitia voastra.
Conluzia mea, legata de meniul zilei?… Da! mancati la cantina, e ok. Dar orice restaurant care nu face macar 50 de portii pe zi, pe care sa le si vanda, ar trebui sa-si vada de treaba, eventual sa faca mici sau daca se respecta meniu a la cart.
In alta ordine de idei un meniu al zilei ar trebui sa coste de la cel putin 15 lei in sus.
Va pup!

    Infidel Gastro

    31 August 2011 at 10:00

    15 lei e preţul corect pentru un meniul zilei? Perfect! Plătesc şi 18, hai 20 cu ciubuc, dacă am certitudinea că nu mă ridic de la masă cu o mare senzaţie de ţeapă. Vezi tu Sinu, matematica e o ştiinţă cam exactă, iar dacă gramajele, porţiile şi preţurile le poţi împărţi şi aduna, într-un restaurant de cele mai multe ori demonstraţia ta e pură teorie. Practica arată că nu toţi ne-am născut cu cratiţa-n mână şi deci nu toţi “bucătarii” de restaurante au habar să gătească, însă în schimb unii dintre noi s-au născut ţepari şi vor căuta să-şi scoată profit şi din acei 10,50 lei servind mâncare penală în loc să-nchidă taraba. Varianta cu preţul corect nu o iau în calcul pentru că mă îndoiesc că ar şti să gătească pentru a-şi permite să ceară 15 lei pe un meniu şi atunci se plasează în eşantionul inferior de preţ, bine reflectat în calitatea serviciilor lor. Puszi!

    Gore Brânzescu

    19 September 2011 at 20:42

    cu un lucru sunt foarte de-acord: cine nu are un volum de meniuri vândute să-nchidă taraba sau să rămână birt de cinzeacă.

    în rest putem vorbi și calcula până vin extratereștrii.

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul