Teoria gyros-ului în miez de noapte

Ajungând în Timişoara aproape de miezul nopţii după o zi petrecută pe drumurile patriei noastre şi patriei vecine, nimic nu era mai promiţător decât o porţie de mâncare sănătoasă prin cantitate şi nu neapărat sănătoasă prin conţinut.

Din păcate opţiunile sunt destul de limitate la o oră atât de târzie, mai ales în timpul săptămânii de lucru, iar locul în care poţi mânca ceva de doamne-ajută este fără discuţie complexul studenţesc. Oriunde altundeva mergi rişti să prinzi bucata de carne cea de pe urmă pentru un hamburger sau o pleşcaviţa sau franjurile de pui tăiate cu ore bune în urmă şi reîncălzite pentru a-ţi fi servite în kebab sau în shaorma. În complex există o cerere constantă de produse fast food, iar localurile care servesc mâncare gătită abia aşteaptă clienţi care să le dea gata oala cu ciorbă pregătită în cel mai bun caz în dimineaţa cu pricina. Spre studenţi deci!

Ajuns în complex împreună cu tovarăşul meu de suferinţă rutieră am intrat în jocul enervant al “mie mi-e ok oriunde, spune tu unde vrei să mâncăm”. Logica stomacului chinuit a învins în cele din urmă politeţurile inutile şi din aproape-n aproape am hotărât că vrem să mâncăm aşezaţi la o masă (ţugul de afară nu era pe placul nicicăruia dintre noi), că am vrea fast food dar nu chiar (nu am spus că partea cu logica ne-a ieşit în totalitate) şi că am vrea să mâncăm ceva cât mai light cu putinţă, având nevoie de un somn bun la fel de mult precum de un stomac plin.

Rând pe rând am tăiat de pe listă shaorma la 8 lei (mai recent 9 lei cu tot cu suc), Pljeskatica Sârbească (ne-a durut puţin sufletul, dar era un fum insuportabil înauntru şi ar fi trebuit să mâncăm din picioare), Pret-a-manger şi 3F şi nu în ultimul rând pe Zet şi a lui shaorma. Aşa am ajuns din nou la greci, după o lungă pauză.

Acum s-o spunem pe-a dreaptă, mâncare light s-ar putea numi doar vreo salată sau vreun peşte, dar cine avea chef de aşa ceva la capătul unei zile lungi? După vreo 5 minute în care am studiat meniul, timp în care ospătarul nu ne-a dat târcoale insistent, am ales câte un gyros de pui: unul extra la 17.9 lei şi unul normal la 13.9 lei plus câte un pepsi cu care să le facem pârtie. Cu ocazia asta am făcut cunoştinţă şi cu noua sticlă de 0.2 l, un fel de shot cu dop pe care l-am stins din două sorbituri deloc zdravene.

Flămânzi nevoie mare am fi putut jura că cele 10 minute de aşteptare s-ar fi apropiat de vreo jumătate de oră, iar ospătarul ne-a tachinat puţin în momentul când a venit cu tacâmurile la masă, care tacâmuri ne-au fost înmânate mai puţin obişnuit, într-un coş în care mai aveam şi două paie şi trei caramele al căror scop nu mi s-a părut tot pe atât de evident. Să fi fost pentru poftă de mâncare sau în loc de desert din partea casei? Din păcate nu am mai avut prezenţa de spirit să cer vreo lămurire.

La scurt timp după această repetiţie cu public ne-au fost aduse şi cele două porţii de gyros. Acum să explic şi diferenţele teoretice şi practice între cele două porţii, adică  ce o face pe una mai extra decât cea normală.

Gyros-ul de pui extra în teorie: carne de pui perpelită pe ţepuşa de inox (160g), salată de varză (180g), pita, măsline, tzatziki şi cartofi prăjiţi (180g).

În practică, cele 180 de grame de salată de varză ocupă mai bine de jumătate din farfurie şi au ca topping 3 măsline Kalamata şi una-două feliiuţe de castravete şi roşie. Combinaţia carne de pui şi cartofi în cantitatea dintr-o porţie este suficientă pentru a te sătura, motiv pentru care te ghiftuieşti de-a binelea dacă mai adaugi şi salata de varză. Pita este doar de design, fiind mult mai câştigaţi dacă încercaţi o comandă de pâine prăjită cu ulei de măsline şi oregano – 100g / patru felii (cu coaja puţin cam arsă) la 1.5 lei.

Gyros-ul de pui normal în teorie: carne de pui perpelită pe ţepuşa de inox (100g), salată de varză (140g), măsline, tzatziki şi cartofi prăjiţi (140g).

În practică, porţia normală este mult mai echilibrată ca şi cantităţi. Lipseşte pita care a fost înlocuită cu succes de pâinea cu oregano, dar au mai lipsit nemotivat şi măslinele (mi le-or fi pus mie pe ultimele 3 😀 ).

În meniu mai este trecut şi gyros-ul de pui în varianta Olympic care conţine 180g de carne de pui (în meniu e trecut 160g) şi salată grecească în locul celei de varză, la un preţ de 23.9 lei.

Ar mai trebui să adaug că în decursul celor 10 minute în care ne-am aşteptat comanda am trecut şi pe la toaletă pentru a mă spăla pe mâini. Starea în care am găsit-o era de la jalnică înspre mizerabilă şi cu toate că pe uşă sunt trecute numele celor responsabili cu curăţenia în data cu pricina “condica” nu fusese semnată. Eu nu doresc să vă stric pofta, dar cei curioşi pot vedea cum se prezenta toaleta de la Ready’s.

Mai multe nu aş avea de adăugat. Vă dau vouă cuvântul 😉