De cum am pus piciorul în aeroporul din Munchen îmi era clar unde vreau să ajung. Nu, nu era vorba de Marienplatz, Olympiaturm sau muzeul BMW, ci de Allianz Arena. Nu mă înţelegeţi greşit am vizitat toate destinaţiile enumerate, doar că nu au fost primele, urmând chiar să revin cu un articol despre restaurantul din Olympiaturm. De când am coborât din metrou am fost impresionată de cât de mare şi strălucitoare e Allianz Arena. De la staţia de metrou mai aveam de mers pe jos vreo 15 minute până să ajung la station, timp în care a început să bată vântul destul de nărăvaş, însă nimic nu mă putea opri să ajung la destinaţie.
După 3 ore de plimbat prin magazine, de cumpărături, de făcut turul stadionului, a început să mă însoţească în plimbarea mea doamna Foame. Cum compania dumneaei nu era tocmai ce-mi doream în acele momente m-am hotărât să o alung frumuşel şi mi-am îndreptat paşii spre restaurantul stadionului: Arena à la Carte.
Restaurantul este aranjat simplu, dar elegant. Chelneriţele au fost primitoare, însă serviciile un pic cam încete. Probabil s-a datorat şi faptului că oamenii care au fost în turul stadionului aproape umpluseră restaurantul. Acum dacă stau să mă gândesc, probabil că e strategic gândită treaba: te plimbă câteva ore să vizitezi stadionul până te ia foamea şi după toata lumea la restaurant 🙂 Un alt minus a fost că, din păcate, chelneriţele nu vorbeau aproape deloc engleza, ceea ce mi s-a părut destul de nepotrivit ţinând cont că majoritatea vizitatorilor erau turişti străini, iar numărul acestora nu era deloc unul mic.
Să trecem şi la mâncare! Eu mi-am comandat o salată de cartofi cu ridichi şi peşte pane cu sos.
Colegul care mă însoţea şi-a luat cartofi prăjiţi cu şnitel de porc şi salată de primavară.
Mâncarea a fost ok, dar în niciun caz excelentă. Personal mie nu mi-a plăcut ce mi-am ales – nişte arome ciudate pentru gusturile mele, însă de cealaltă parte a mesei colegul a fost mulţumit de ceea ce a primit în farfurie. Un alt minus a fost faptul că mâncarea nu a fost caldă, ci doar o tentativă de calduţă. Dacă felul principal nu s-a prezentat prea bine, desertul în schimb a întrecut toate aşteptările.
Ştrudelul cu mere şi îngheţată de vanilie au fost excelente! Foarte draguţă prezentarea, “design-ul” desertului şi aromele care mi-au invadat papilele gustative.
Nota de plată pentru toată distracţia? 20 de euro pentru ce am comandat eu şi încă 15 euro pentru comanda colegului meu. Până una-alta desertul a facut ca prânzul să se termine într-o notă pozitivă şi astfel am plecat mulţumită din Arena à la Carte, păstrând speranţa că în curand voi lua cina în acel restaurant înainte sau după un meci de-a lui Bayern Munchen 😉
Nici un comentariu