Un meniu pescăresc la Berărie, în Piaţa Unirii

De ceva vreme în peisajul ofertelor de meniul zilei din Piaţa Unirii a mai apărut un local. Acesta se numeşte La Berărie, însă timişorenii s-ar putea să fie mai familiarizaţi cu berea casei decât cu oferta de mâncare de la prânz. Cam asta a fost impresia noastră ajungând pe la ei la amiază şi găsind locul gol-goluţ.

La o masă aflată undeva în zona rezervată fumătorilor se mai aflau câţiva clienţi pe care însă nu părea să îi preocupe meniul zilei. De altfel, întâmplarea a avut loc într-o zi de vineri ce cădea la acea dată în postul Paştelui. Ca urmare meniul era unul cât se poate de interesant, fiind compus din preparate din peşte – ciorbă de peşte şi saramură de păstrăv cu mămăliguţă, plus o salată de fructe ca desert. Meniul de La Berărie costă 15 lei, iar pâinea e din partea casei. Un prânz ieftin aşadar.

Nefiind trupă de fumători, ne-am aşezat în zona gândită pentru nefumători aflată imediat lângă intrare. Dacă tot ne puteam aşeza la oricare dintre mese, am ales să stăm la cea aflată lângă un joc ciudat de simplu al cărui nume nu l-am aflat, însă care în cele câteva minute de aşteptare până să fim luaţi în seamă de cineva a reuşit să ne stârnească interesul. Foarte pe scurt, este vorba de o “pistă” din lemn cu mantinele şi 4 portiţe în care trebuie introduse din trei încercări cât mai multe piese rotunde de lemn (asemănătoare unui puc de hochei sau unor piese de table supra-dimensionate), 15 la număr în total. Recomandăm cu dragă inimă, foarte antrenant!

Probabil fiind destul de gălăgioşi, domnişoara responsabilă cu preluatul comenzilor şi-a făcut apariţia înainte să terminăm prima partidă. Am ezitat să o numesc chelnăriţă sau ospătăriţă, deoarece părea într-atât de sfioasă încăt am crezut că se află încă în probe. S-a încurcat puţin când ne-a luat comanda, deşi am luat cu toţii 6 meniul zilei “pe linie” şi 3 Grolsch (berea casei pomenită mai devreme). Comanda a adus-o cu mare atenţie – rând pe rând mai întâi câte două farfurii de ciorbă, apoi de saramură şi în fine bolurile de salată de fructe. A fost în schimb foarte atentă şi amabilă de fiecare dată când a aşezat sau a debarasat câte ceva de pe masă. Bilă albă pentru amabilitate, bilă neagră pentru eficienţă.

Înainte de a trece la mâncare, ar mai fi două detalii peste care mofturos fiind nu am putut să trec cu vederea. În primul rând mesele nu păreau a fi foarte bine curăţate, iar în al doilea rând farfuria care mi-a aterizat elegant în faţă era ciobită. În condiţiile în care aştepţi oameni la prânz e de bun simţ să nu ai praf sau frimituri pe mese. La fel, mă îndoiesc ca setul lor de veselă să numere doar 6 farfurii adânci, deci e cel puţin neglijent din partea lor să scoată la defilare taman o farfurie ciobită.

Să trecem şi la partea care m-a făcut să mai trec peste detaliile la care aş fi avut motiv să strâmb din nas. Mâncarea!

Ciorba de peşte a fost puţin dulce pe gustul meu, însă consistentă şi bine aromată. Aşa am concluzionat după un scurt tur de masă. Ceea ce înseamnă că atât carne de peşte cât şi legume au fost din belşug, fără a fi nevoie să aşteptăm ca pe malul bălţii ca peştele să ne cadă în plasă… pardon, în lingură. Nota 10 cu felicitări domnului bucătar, mai că aş băga mâna în foc că e şi pescar.

Saramura de păstrăv a mai confirmat o dată priceperea omului care s-a aflat în acea zi la cratiţă, saramura fiind (cum se putea altfel?) pe gustul meu. Dimensiunile păstrăvului mai că m-au făcut să tresar, fiind aproape convins că voi primi pe farfurie vreo fâţă ce abia trecuse de limita legală. Nu a fost cazul, şi spun asta în calitate de pescar amator cu ceva capturi de păstrăv la activ 🙂

Nici prezentarea felului principal nu a fost mai prejos, detaliu care a contribuit la impresia plăcută pe care ne-au făcut-o bucatele servite în acea zi La Berărie.

Fără a fi ceva deosebit, salata de fructe pe care am primit-o ca desert a fost un amestec de ananas din conservă şi compot de pere la care s-a adăugat artistic câte o cireasă confiată. A căzut bine, să fie primită!

La vreo săptămâna după Paşte, tovarăşii Gură Mare şi Cârtiţa Pofticioasă au trecut la un prânz fix prin acelaşi loc. Din câte ne-au spus mesele tot murdare le-au găsit, iar spre deosebire de festinul pescăresc de care am avut noi parte ei au fost trataţi cu niscaiva cartofi prăjiţi tari ca piatra. Iuţi ca săgeata nu cred să fi fost pentru că cei doi nu mănâncă picant 🙂

Ca şi concluzie, experienţa unui prânz La Berărie poate varia de la încântare la dezamăgire în funcţie de cum ţi-e norocul. Meniul pescăresc servit a fost atât gustos cât şi bine prezentat, ceea ce a surprins deoarece localul nu ar trece ca unul în care să mănânci pe săturate. Din păcate pentru ei, dar mai ales pentru clienţi se pare că o aşa pasenţă nu le iese tot timpul.