Cum m-am despărţit de Thalia

Pizza Thalia
Timișoara

Cei care locuiesc, respectiv lucrează în zona Lipovei – Timişoara, ştiu ca supremaţia prânzurilor la restaurant este disputată între 3-4 localuri. După ce în prealabil am consultat meniurile propuse de restaurantele Thalia şi Dante l-am ales pe primul, oferta lor de 14.5 lei pentru meniul zilei fiind mai mult decât generoasă.

  • Felul I: ciorbă de burtă, ciorbă de pui a la grec, ciorbă de fasole cu afumătură sau supă de conopidă
  • Felul II: pulpe de pui la cuptor, peşte pane, ceafă de porc la grătar, cârnăciori prăjiţi, şniţel de soia
  • Garnituri: cartofi la cuptor, sote de ciuperci, cartofi natur, iahnie de fasole
  • Salate: de murături, de varză, asortată, de sfeclă roşie
  • Desert: clătite, plăcintă cu mere, fructe

Oferta meniul zilei la Thalia

Ajunşi acolo, vremea nu foarte caniculară pentru o zi de august ne–a sugerat să luăm loc la terasa restaurantului/pizzeriei. Terasa Thaliei este o combinaţie între camuflajul artificial al filmelor despre Vietnam din anii ‘80, plantele din jungla luxuriantă amazoniană şi umbrelele Pepsi care pur şi simplu dau impresia că levitează.

Terasa pizzeriei Thalia din Timisoara

Aşadar chitiţi să mâncam la lumină naturală şi căutând o masă, constatăm cu stupoare că singura liberă era acoperită de tacâmuri murdare, pline de resturi, lăsate parcă pe post de napron.

Trecând timpul neobservat pe lângă noi, la fel cum noi stăteam neobservaţi pe lângă ospătari, ne luăm rolul de Mr. Proper în primire şi începem să strângem resturile, făcând nişte castele pe care şi imperialiştii medievali ar fi geloşi. După exact 10 minute, pe post de poliţistă, ospatariţa noastră se autosesizează şi începe să strângă, iar în acelaşi timp, cu instincte napoleonice ne ia şi comanda.

Îmi iau o ciorbă de pui a la grec, iar în lipsa sote-ului de ciuperci, aleg iahnia de fasole cu cârnăciori prăjiţi, însoţită de o salată de varză. În aşteptarea ciorbelor, se comandă câteva Staropramen la sticlă plus o bere la halbă. După 5 minute mesajele neuronale cum că ne-ar fi sete încep să se amplifice şi fac simţite nevoile noastre revoluţionare de a ne cere dreptul la bere. Merg spre bar să văd ce s-a întâmplat cu berile noastre şi observ ca ele erau desfăcute, dispuse circular pe tavă, fiind într-o stare avansată de “pending”. Barmanul era pitit după bar, şi cu o lingură de supă, scotea spuma din halba comandată ca şi cum ar fi scăpat prea multă sare în aluat. Prins în fapt, cu o voce prietenoasă de o complezenţă mai mult decât figurativă, îmi sugerează non-verbal ca n-am văzut nimic, iar verbal ca îmi aduce imediat comanda.

Vin şi berea şi mâncarea. După ce mâncărurile sunt servite total aleator şi se face reîmparţirea, începe ospaţul. Ciorba de pui a la grec arăta oarecum bine la suprafaţă, exceptând o piele flotantă asemeni unei Laputa eşuate. Zeama ciorbei era gustoasă, destul de consistentă, însa cred că un ardei iute murat trebuia să o fi însoţit din oficiu. Din păcate doar zeama a făcut cinste numelui, căci puiul “s-a dat la fund”. Entuziasmat la fiecare lingură pe care o scoteam din farfurie la gândul că voi da de ceva carne, la final m-am culcat pe-o ureche când am văzut că jumătate din porţia de ciorbă erau doar oase, care de altfel nu şi-au primit licenţa pentru a-mi atinge cavitatea bucală, vorba colegilor: “asta a fost ciorbă de oase de pui a la grec”.

Ciorbă de pui a la grec la meniul zilei la Thalia

Fiind prins în momentul în care am dorit să fotografiez deja faimoase oase, farfuria mi-a fost luată abuziv din faţă ca şi când aş fi fost un chiabur al pozelor cu oase de tiucă, un paparazzo al puilor care-o “ard” prin ciorbe. Vă spun însă că ce a rămas în farfurie poate fi descris ca fiind reprezentarea culinară a bătăliei de la Rovine.

Trecând peste faza aceasta, ajungem la felul 2: iahnia de fasole cu carnaţi şi salata de varză. Iahnia avea gustul clasic al iahniei de cantina-restaurant. Cârnăciorilor prajiţi n-are rost să le dedic prea multe cuvinte, aceştia fiind nişte simpli cârnăciori la ofertă, condamnaţi la moarte prin înecare în ulei încins. Salata de varză avea un gust insipid, dar se vedea că nu era cea mai proaspătă – era mâncabilă totuşi.

Iahnie de fasole cu carnati prajiti si salata de varza la meniul zilei la Thalia

Şi în timp ce îmi umpleam stomacul, iar gândurile-mi erau vesele ca totuşi aveam să mă satur cu ceva la acest prânz de pomină, la un moment dat un corp solid străin se loveşte de dinţii mei, băgându-mă în sperieţi că o parte dentară din mine a murit şi trebuie să-mi sun urgent medicul stomatolog. Conform codului proastelor maniere, dar instinctual, scuip urgent ce aveam în gură, iar asemeni unei oaze în desert, un CIOB de sticlă se remarcă lucind printre bucăţile expectorate. Consternat, stau un minut să-mi revin din starea de profundă năucire, după care chem ospatariţa să-I povestesc cele întâmplate. Cu abilitaţi deprinse din filmele cu Sherlock Holmes ia ciobul, îl analizează, şi într-un final ne linişteşte pe toţi: “E ok. E din plastic”. În timp ce toţi sărbătoream că ciobul e din plastic, ospătăriţa noastră îşi pune în valoare mişcările houdinice şi muşumalizează totul, făcând obiectul crimei dispărut, ascunzându-l lângă asul din mânecă. În acelaşi timp o colegă o atenţionează ca farfuria pe care i-a fost adus felul doi este foarte murdară, moment în care cu aceleaşi mişcări de detectiv precoce, îşi activează lupa încorporată în globul ocular şi începe să ia amprente lăsate de spălătorii de vase, pesemne puşi pe şotii. În acel moment, credeţi-mă, îi mai lipsea doar parpalacul lui Colombo.

În sfârşit. Vine şi desertul, materializat la mine printr-o nectarină, deşi mi s-au dat asigurări în două rânduri ca e piersică. Personal m-am bucurat că era nectarină, căci am o mică problemă cu puful piersicilor. Dar totuşi, încă o bulină neagră, pe pieptul hiperbolic de decoltat al ospatariţei.

Dragă Thalia, ţi-am dat prea multe şanse. Simt că merit ceva mai bun, iar în acest sens fac primul pas spre despărţirea definitivă. Îmi pare rău, dar e un demers ce trebuia făcut de mult. Restaurantul Dante îmi oferă mult mai multă atenţie, însă despre el am sa-ţi povestesc în curând. Adio.

Curățenie
Servicii
Mâncare
Preț
Atmosferă

Pizza Thalia

Adresă:
Bd. Sudului, Nr. 10-14
Telefon:
Website:

Comentarii

Veveriţa Mâncăcioasă

Veveriţa Mâncăcioasă

17 August 2011 at 15:46

Eu merg destul de frecvent la Thalia si chiar nu am avut niciodata nicio problema de genul obiecte straine in mancare sau chelnerite nepoliticoase. Chiar dimpotriva, servirea, mancarea si localul mi se par foarte ok.(Cat despre mancarea de fasole, chiar nu stiu de ce ar putea sa aiba gust decat de mancare de fasole de cantina. Adica, la ce te-ai putea astepta de la o mancare de fasole? Sa aiba busuioc sau alte arome mediteraneene? Nu stiu, poate ai avut asteptari prea mari de la un meniu cu mancaruri absolut obisnuite.)

    El Vis Prânzlea

    El Vis Prânzlea

    17 August 2011 at 18:00

    Eu am fost 3 luni cu o pauza de una, din cauza ca nu imi placea mancarea si de multe ori curatenia. Acum am revenit si am patit asta. Cat despre iahnia de fasole cred ca majoritatea gurmanzilor apreciaza care e diferenta dintre o iahnie ieftina(de cantina) si una asupra caruia bucatarul chiar isi da interesul. Sincer chiar cred ca gatirea unei iahnii gustoase nu necesita cine stie ce studii de bucatar. Stiind ca la pretul asta am mancat iahnii si mai bune, intr-adevar cred aveam asteptari mai mari. Dar asta evident depinde de gustul si pretentiile fiecaruia.

    Veveriţa Mâncăcioasă

    Veveriţa Mâncăcioasă

    18 August 2011 at 7:24

    @El Vis Prânzlea
    Eu merg la ei de cam 5 ani. Uneori am mers si de 3 ori pe saptamana, acum am lasat-o mai moale si am ajuns la 4-5 ori pe luna. Deci, experienta mea e mai indelungata si de aceea mi-am permis sa spun ca mie nu mi s-a intamplat niciodata ce ai spus tu. Poate am fost eu mai norocoasa cu toate ca…
    P.S. Eu ador fasolea exact cu gust de cantina. Reminescente din copilaria petrecuta la gradinitza.:-))))

    El Vis Prânzlea

    El Vis Prânzlea

    18 August 2011 at 10:58

    @Veveriţa Mâncăcioasă
    nu ma intelege gresit, ca n-am nimic cu cantinele. ba din contra consider ca se mananca mult mai sanatos in ele, insa trebuie sa recunosti ca de cele mai multe ori mancarea de cantina e buna, dar nu gustoasa, iar conditiile in care am mers la un restaurant/pizzerie ma asteptam tocmai la acel surplus de gust. subliniez inca o data ca stiu si sunt sigur ca am prins o zi foarte proasta la thalia, insa de cele mai multe ori ce am mancat acolo mi-a lasat “un gust amar”.

    PS: cu mana pe inima iti marturisesc ca as manca zilnic la cantina caci constientizez ca nu-si permit sa bage orice in mancare.

    Al tau El Vis cu sincera stima si consideratie.

Infidel Gastro

Infidel Gastro

17 August 2011 at 16:12

Eu sunt tare curios cum se va prezenta Dante. Nu ştiu de ce am impresia că vor călca pe bec, cum fac mai toate localurile lăudate anticipat 🙂

    El Vis Prânzlea

    El Vis Prânzlea

    17 August 2011 at 18:03

    ca sa fiu sincer, sunt sigur ca or sa calce stramb. desi irelevant, inainte dadeau smantana gratis la fiecare ciorba acum insa vad ca nu prea mai dau. sper totusi sa ramana ca atunci cand i-am descoperit. chiar si fara smantana 🙂

Avatar

Ovidiu U

17 August 2011 at 16:15

Asa o fi la talia.
Dar cand mai bagi posturi las mai moale cu figurile de stil ca m-am ratacit printre randuri si era sa pierd esentialul. Iti recomand un blog personal daca te frige asa de tare inspiratia. Aici vin sa vad reviews, nu beletristica.

    El Vis Prânzlea

    El Vis Prânzlea

    17 August 2011 at 18:13

    fiind primul post m-a cam luat valul, recunosc, dar era pacat sa nu evidentiez fiecare detaliu. pe viitor am sa incerc sa scriu articolele ceva mai simplu, insa mai mult ca sigur in acelasi stil 🙂 blogurile le las pentru altii, caci in romania nu trebuie sa fi inspirat ca sa scrii pe unul. insa oricum mersi de coment, am sa tin cont pe viitor

Avatar

milli

17 August 2011 at 17:41

Mi se pare ca ultima poza, in care se vede ca era cineva descult la masa, e in ton cu servirea de care ati avut parte 😉

    El Vis Prânzlea

    El Vis Prânzlea

    17 August 2011 at 18:15

    :)) se pare ca sandaua unui coleg era putin larga, dar te asigur ca nu era descult. era in pastrav cu servirea, nu in ton :p

    Veveriţa Mâncăcioasă

    Veveriţa Mâncăcioasă

    18 August 2011 at 7:25

    Oh, acum am observat si mi-am amintit de un restaurant din Paris unde toata lumea era descaltata la masa. Ianuarie, restaurant inschis. Mirosuri. Absolut gretzos…:-(

Naiada

Naiada

17 August 2011 at 22:14

Mie personal îmi place modul în care ai scris review-ul, mai ales fiind primul. Chiar m-a făcut să zâmbesc şi cred că până şi astfel de texte pot fi scrise sub forma asta, adică de ce să fie un anumit tip pe care să-l urmeze toţi, nu? Astfel măcar fiecare scrie în modul care îl caracterizează, aşa că, mai aştept acelaşi ton. 🙂

Cât despre meniurile de la Thalia, niciodată nu m-au impresionat, ba din contră, în schimb pizza mi se pare delicioasă.

    El Vis Prânzlea

    El Vis Prânzlea

    18 August 2011 at 10:34

    Mersi mult pt sustinere si ma bucur ca exista oameni carora le place cum scriu 🙂 imi da sperante. despre thalia: nici pe mine nu m-a incantat meniul lor niciodata, mai ales din prisma preturilor supraestimate pe care le practica, tinand cont de locatia si clientela restaurantului. meniul zilei si pizza sunt la preturi normale. pizza stiu ca era buna intr-un timp, dar n-am mai incercat-o de ceva vreme.

Avatar

cristi-x

18 August 2011 at 10:18

am fost in ultimii 6 ani la Thalia probabil de cateva zeci de ori, si nu am patit asa ceva. totul a fost in limitele decentei poate cu mici scapari pe alocuri, dar in niciun caz comparabile cu ce s-a relatat mai sus.
ciudat, nu?

    El Vis Prânzlea

    El Vis Prânzlea

    18 August 2011 at 10:47

    am fost platit sa scriu contra-reclama ;p
    macar ai specificat ca a fost la limita decentei cu mici scapari. probabil ziua z era prevestita de aceste mici scapari. sunt constient ca nu se intampla zilnic chestiile astea la thalia, insa din pacate a fost un pranz atat de dezastruos incat trebuia sa relatez. inca o treaba: toti colegii mei care si-au luat cartofi gratinati, in aceeasi zi cu pricina, nu au putut manca mai mult de jumatate din ei. despre asta n-am mai pomenit in articol.

Avatar

liana10

29 August 2011 at 1:49

Am fost la Thalia de multe ori…pana au inceput rocada chelneritelor care cred ca li se cuvine sa le saruti mainile ca te servesc…intotdeauna domnii serviti prima data, farfuriile lasate la capatul mesei, uitau tacamurile, bulionul…faze proaste ca ele…deci, adio!!!

Avatar

romeo

31 May 2014 at 18:02

mie imi place tot la thalia

    Nuți Foame

    Nuți Foame

    2 June 2014 at 8:48

    Noi nu am mai fost de ceva vreme pe acolo așa că nu știm cum stau lucrurile acum. Poate ne spui tu mai multe despre ce-i nou pe acolo. 🙂

Avatar

cata

7 August 2015 at 21:00

am ras cu lacrimi. trist dar adevarat.

Avatar

lulu

20 February 2016 at 16:02

Modul in care ai povestit…extraordinar ! Am ras cu pofta… :)) la thalia..mancare rece tot timpul 🙁

Completează numele
Completează un email valid
Completează website-ul
Completează mesajul